„Ba al dumitale, obraznico!“

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Încerc să răspund la mesajul unui domn, Florin A., care a avut amabilitatea de a scrie un comentariu la articolul meu de acum două săptămîni, „Diploma de facultate“.

Deseori, „dumneata“/„dumitale“ ascund dorinţa reală de a spune, de fapt, „mă“/ „bă“. Purtînd pe ele un strat de praf care le oferă aspectul unui soi de „marfă vintage“, aceste forme ale pronumelui de politeţe pot transporta mai multe feluri de încărcătură semantică. Ele pot funcţiona, în anumite situaţii, ca definiţia lor de dicţionar, exprimînd o formă de politeţe autentică, dar se pot transforma şi în cele mai sulemenite feluri de a exprima lipsa totală de consideraţie. E ca-ntr-o situaţie tipică, de salon, cînd gîndul din spatele cuvintelor spune, mai degrabă, aşa: „Pentru că sîntem oameni civilizaţi, într-un spaţiu civilizat, nu pot să pronunţ cuvintele boule/vaco, dar tare mi-ar plăcea să ştii că asta am vrut să spun, de fapt.“ Evident, nu sînt singurele cuvinte care intră perfect în acest joc al exprimării. Orice alcătuire de vorbe se apleacă după direcţia din care vine adierea gîndului fiecăruia dintre noi. Alcătuirile pot arăta exact la fel, dar pot spune lucruri foarte diferite. Zici „domnule/doamnă“, cu intenţia reală de a spune, de fapt, „mitocanule“/„mitocanco“.

În Five O’Clock, Caragiale dă încă unul dintre legendarele sale spectacole ale felului în care vorbim. Madam’ Măndica Piscopesco şi sora ei, madam Tincuţa Popesco, alături de madam’ Miţa Protopopesco oferă, printre multe altele, în toată splendoarea, şi o imagine de neuitat a lui „dumitale“. O imagine care culminează cu celebrul „Ba al dumitale, obraznico!“, evident, cu referire la „nefericitul“ locotenent Mitică Lefterescu. Kilogramele de zoaie care stau ascunse diafan îndărătul minunatului genitiv-dativ al lui „dumneata“ sînt ca o viitură de neoprit, blocată, temporar, de barajul subţire al unui pronume de politeţe. E o situaţie în care se concentrează ceva despre lumea fascinantă a felului nostru de a fi. Evident, nu e totul. Ca orice oameni, mai însemnăm, mai sîntem şi altceva decît atît. Dar formulele de politeţe sînt atît de pline cu conţinut contrar aparenţei lor, încît situaţia explozivă devine de un comic nebun.

În urmă cu două săptămîni, am scris un articol cu titlul „Diploma de facultate“, în care vorbeam despre golirea de conţinut simbolic a acestui obiect şi despre disoluţia modului în care înţelegem şi participăm la procesul de educaţie. La un moment dat, am folosit următoarea formulare: „Toate astea, după ce am ieşit din Epoca de Aur a lui Nicolae, în care trăiam din raportări false şi treceam bacalaureatul copiind pe rupte.“ Domnul Florin A. mi-a trimis următorul comentariu: „Nu ştiu ce-ai făcut d-ta la bac dar eu am învăţat pe rupte. Apoi am dat examenul de admitere la Politechnică (Facultatea de mecanică în 1979) pe care l-am luat (iarăşi fără să copiez «pe rupte» ca tine). Acum trăiesc în străinătate de 25 de ani pt. că în România rămîn numai ăştia de teapa dumitale.“

Jocul lui „d-ta“/„dumitale“ e delicios. Pronumele de politeţe ţine, săracul, ca un baraj care pîrîie din toate încheieturile, o viitură ale cărei vîrtejuri conţin, probabil, cele mai „creţe“ cuvinte „de dulce“ pe care le-a închipuit limba română. Dar barajul rezistă. Se prelinge, printr-o crăpătură, doar un firicel zglobiu, infiltrat în structura de beton armat: „ca tine“.

Aş fi respectat opinia domnului Florin A., aş fi depăşit şi faptul că nu pare să fi citit tot articolul, pentru că e normal să fie aşa. Se întîmplă. Ca autor al lucrului respectiv, ai vrea ca el să ajungă, cumva, la destinatar. Să se bucure de atenţie şi, în cel mai fericit caz, de înţelegere. Că destinatarul e de acord sau nu, ei bine, asta e altă poveste. Dar pentru ca cititorul să fie de acord sau nu, trebuie să înţeleagă despre ce e vorba acolo. Tocmai pentru a afla dacă încuviinţează sau nu opinia cu pricina. Pe de altă parte, un articol dintr-o revistă nu e un obiect de studiu biblic. Unii trec repede peste el. E firesc. Poate nu produce interes, poate cititorul e grăbit, se gîndeşte şi la altceva, sau articolul e, pur şi simplu, prost. Toate astea sînt perfect normale. Însă tonul şi lexicul comentariului reprodus mai sus lasă mult de dorit, cu atît mai mult cu cît autorul său se autopoziţionează explicit în lumea oamenilor educaţi şi civilizaţi, preocupaţi de etică şi de demnitatea asumării propriei condiţii.

Mărturisesc, m-am distrat copios la fraza: „Acum trăiesc în străinătate de 25 de ani pt. că în România rămîn numai ăştia de teapa dumitale.“ Iar cînd m-am gîndit la cîţiva oameni de „teapa“ mea care au rămas pe aici, m-am simţit de-a dreptul confortabil. Acum, sper că-mi permite stimatul cititor să mă identific şi eu cu cine am chef. Dar nici măcar aici nu e problema. Cînd te exprimi într-o revistă, în orice loc expus publicului, e absolut normal să îţi asumi tot ce decurge din acest fapt. Tristeţea vine din ce se poate citi dincolo de starea de enervare pe care i-am produs-o domnului Florin A. În dorinţa de a-şi exprima dezacordul cu ceva, domnia sa a băgat în aceeaşi oală pe absolut toată lumea. Din moment ce pe aici au rămas doar coţcarii, asta înseamnă că toate rudele domniei sale, prietenii, foştii colegi care n-au plecat vor fi fiind la fel? E uşor să generalizezi şi invers. Să spui că orice român care se uită înapoi îşi înjură naţia doar ca să nu cadă în depresie şi să nu se înjure pe sine. Dar nu-i aşa. Nu sîntem toţi la fel.

Orice afirmaţie care conţine explicit sau implicit ideea că tot ce e rău iese din „stilul românesc – al celorlalţi, al tuturor în afară de tine – de a face lucrurile“, merită un răspuns liniştit: „Ba al dumitale, obraznicule!“

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.