Anonimul

Cine să fie? Cine să fie? În faţa blocului Perla a apărut un bust nou (sau nu l-am băgat eu de seamă pînă acum). Ei şi? Ce treabă avem noi cu el? Păi, poate că am avea, dacă am şti cu cine avem onoarea. Dar aşa, fără identitate... Nu este un bust în toată puterea cuvîntului, ci doar capul şi un piept bombat ca o pînză în bătaia vîntului, de spate s-a făcut economie. Altfel, banal, banal. Nu se poate ghici numai după cravată cine e personajul. Un domn cu mustăcioară (asta ar fi singura trăsătură mai particulară). Părul înfoiat deasupra tîmplelor dezveleşte fruntea... Ei, fruntea normală, nasul, normal şi el, doar puţin ascuţit dacă îl vezi din profil. Ochii? Or fi privind înăuntru, că în afară nimic, dar nimic... Inscripţia a fost, dar a căzut, sau o mînă duşmană a dat-o jos. Întreb femeile care sădesc flori de jur împrejur: "Ştiţi cine e dumnealui?". Nu ştie nimeni. Pe soclu au mai rămas nişte urme de litere, pe ultimul rînd. Va să zică, unde şi cînd a murit. Cifre nu sînt, deci nu e o dată. O fi locul. Parcă ar fi: "în penitenciarul" sau "la Paris". Nu e deloc acelaşi lucru! Hm, nu e Paris, ce mi-o fi venit... Dacă e penitenciar, să ştii că e comunist, dar parcă nu dă bine, acum. La Doftana? Am avut un bust al lui Ilie Pintilie, care fusese băgat în locul lui Brătianu, dar din ’90 l-au adus înapoi pe Brătianu, iar Pintilie a dispărut, săracu’. Să ştii că e socialist. Asta da, se poate. Parcă aşa arăta I.C. Frimu în cartea mea de istorie de la şcoală. Cu mustăcioară, da, da. Ca să pun capăt acestor meditaţii sterile, am dat un telefon. Cînd ai relaţii la Ministerul Culturii... Aşa am aflat că sculptura nesemnată ne-a venit din Turcia şi că-l reprezintă pe Excelenţa Sa, domnul Hamdullah Suphi Tanrîover, istoric şi om politic turc care a fost ministru plenipotenţiar şi apoi ambasador la Bucureşti între anii 1931-1944. De aceea, monumentul a fost plasat aproape de ambasada Turciei, care e cea mai frumoasă dintre toate, fiindcă ocupă fosta casă a lui P.P. Carp, pe Dorobanţi. Diplomatul turc a fost una dintre figurile majore ale Războiului de Independenţă şi ale Revoluţiei Naţionale, un mare orator şi un om foarte cultivat. În timpul cît a stat aici, s-a interesat cu stăruinţă de găgăuzii din Basarabia, care erau atunci cetăţeni români. A avut legături prieteneşti cu Titulescu şi cu Gafencu, căutînd să consolideze colaborarea româno-turcă. Aşadar, cineva stimabil. Bine, bine, dar pe Dorobanţi... Cu cine s-au luptat dorobanţii? Şi Kemal pe Calea Victoriei... Victoria împotriva cui? Se spune că bustul lui Atatürk a fost pus acolo la solicitarea proprietarilor hotelului Majestic, care sînt turci. De altfel, n-am mai auzit să i se ridice o statuie reprezentantului unui stat străin, gest care întrece cu mult datoria ospitalităţii. De ce n-am pretinde şi noi un monument pe Champs-Elysées pentru domnul Oliviu Gherman? Bănuiesc că turcii, în cadrul relaţiilor reciproc avantajoase, au cerut ceva în schimb pentru bustul lui Cantemir, deşi acela era şi al lor, nu numai al nostru. Oricum, repartizarea în Capitală a acestor onoruri pe care le revendică partenerii noştri politici sau comerciali " mă gîndesc, de pildă, la colţul sud-american de pe Bdul Primăverii şi de lîngă Sala Floreasca " a început să favorizeze Orientul Apropiat. La rondul de pe Kiseleff unde era altădată statuia regelui Ferdinand a apărut, nitam-nisam, un poet persan (nu ştiu care dintre republicile Asiei Centrale îl reclamă pentru literatura ei naţională). Mă mir că nu mai e şi bardul poporului kazah Djambul Djambaev, al cărui bust îl vedeam pe vremuri în Parcul de Cultură şi Odihnă "I.V. Stalin".