Adevărul despre ceaiul din Senat

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Parlamentul a votat din greşeală un TVA de 5% – ziarele, 21 octombrie a.c.

Cu un oarecare regret trebuie să vă spun că rareori m-am plictisit atît de crunt precum mi-a fost dat să mă plictisesc în Senatul României. Nu insinuez că a fost vina (alt)cuiva. Dacă interesează, mai spun că acesta a fost unul dintre motivele pentru care n-am mai candidat în 2008 – şi n-am remuşcarea că ţara ar fi pierdut ceva. Pe rarii senatori care vor citi aceste rînduri îi rog să nu se supere – ci doar să mă înţeleagă (şi să-şi aducă aminte că, prin 2004-2006, nici măcar nu era Internet în băncile senatoriale, ca azi!). Aşadar, mă plictiseam – şi, în acelaşi timp, trăiam un sentiment ambiguu: pe de-o parte mă miram eu însumi de acest plictis (pentru că nu-s o persoană care să se plictisească uşor – găsesc, de regulă, lesne ceva de făcut), iar pe de altă parte chiar îmi părea rău că mă plictisesc (motivul fiind acela că, iniţial, fusesem mîndru că am ajuns în Senat). Pentru mintea mea de profesor de Istorie, Senatul era un ceva care venea din Roma antică, via România interbelică. Nu ştiu de unde o fi venit Senatul în care am intrat eu, dar nu prea semăna cu cel din mintea-mi. Nici nu spun că el era de vină – ci poate doar aşteptările mele fuseseră deplasate.

Împotriva acelui plictis am abordat toate strategiile posibile. Am citit ziare şi reviste, am scris pe laptop, am căscat, am vorbit cu vecinii (locul meu era între un coleg de generaţie şi un veteran), m-am uitat cum se plictisesc alţii, iar am mai scris, iar am mai căscat, am mai ieşit să beau un ceai (nu excela, ceaiul, acolo; preţul mic e meritat), iar am mai intrat, am mai citit şi ceva cărţi, am trimis şi primit sms-uri, m-am uitat cum cască şi alţii (inclusiv ziariştii de la balcon), iar am mai şuşotit şi tot aşa. Nu mai precizez, în context, că am mai vorbit şi la tribună – pentru că în bancă am vorbit, totuşi, mult mai mult. Ştiu că, în mod normal, unii dintre dvs. vor replica: „Dom’le, lasă vrăjeala, ce-ai căutat atunci acolo?, Ai căscat pe banii noştri!“ etc. Pentru toţi aceştia, fără a-i contrazice deloc, nu am decît o urare, din suflet: „Să dea Dumnezeu şi Maica Domnului (sau cine vreţi) să ajungeţi şi dvs. acolo, să vedeţi cum e!“.

A nu înţelege careva că am ceva împotriva Senatului. Dimpotrivă. Senatul, după mine, trebuie să rămînă acolo unde este – adică într-un Parlament bicameral, aşa cum ni l-au lăsat generaţii ceva mai treze şi mai puţin căscate decît noi. Pentru că aici doream să ajung. Nu Senatul este buba. Şi nici Parlamentul, ca instituţie, nu merită ironizat, cum prea des se face la noi – unii dintre ironizanţi fiind analiştii de serviciu, pesimiştii de serviciu, jurnaliştii de servicii şi sindicaliştii de servici de cafea care, în sinea lor, ar vrea să ajungă şi ei acolo (în Parlament, adică).

Nici măcar nu vreau să vă pozez aici în inteligentul ofensat, în intelectualul deziluzionat. N-am fost mereu ofensat în Senat, nici mereu deziluzionat şi nici măcar mereu inteligent. Eu doar atît v-am spus: m-am cam plictisit. La drept vorbind, în Senat sînt o mulţime de oameni inteligenţi. Nu ştiu din vina cui, ei nu-s vizibili (poate şi din vina lor, desigur). Mecanismul parlamentar însă cred că e şubred. Cine-a citit ceva din dezbaterile de acum un secol să fie liniştit: ecoul lor s-a stins demult. Toate grupurile politice intră azi în Senat (cred că şi în Cameră) cu „tema“ făcută – cu o foaie pe care scrie la care lege se votează pro, la care contra. Ce să mai dezbaţi, în această regie? Dacă pierzi şirul, te uiţi la şeful de grup, care face semn: da sau nu. Sigur că în acest fel se cîştigă timp (pe la 1890, dezbaterile parlamentare treceau de miezul nopţii!), dar poate că s-a şi pierdut ceva.

Am colegi de generaţie care-s azi în Parlament. Sînt ei, dar parcă nu-s ei. (Oi fi trecut şi eu prin acest fenomen? Aştept să-mi spună prietenii.) Oameni care păreau normali ajung să-şi piardă candoarea şi firescul. Oameni care apărau principii acum numără steagurile prefecturii. Oameni care păreau liberi acum invocă anost „disciplina de partid“. Oameni care au luat bani de la trusturi media ajung să acuze mogulii. Parcă aşa-zisul vot uninominal a mai şi scăzut nivelul intelectual al politicii. Scrutînd în amintire, aş zice că Parlamentul din ’92 sau ’96 arăta mai bine decît cel de azi. Pe acolo au trecut, cu meritele şi păcatele lor, şi Ion Raţiu, şi Coposu, şi D.A. Lăzărescu, şi Bălăceanu-Stolnici, şi Al. Paleologu. Fără umbră de ironie spun că Al. Bârlădeanu, R. Theodorescu, Radu Câmpeanu sau A. Păunescu chiar mi se par pierderi, dat fiind peisajul de azi. Ca să nu ziceţi că-s paseist, adaug doar atît: se poate şi mai rău.

Gata, aici închei. M-am cam plictisit să-mi amintesc de acea plictiseală.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.