Gustul şi mirosul călătoriilor de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Gustul şi mirosul călătoriilor de altădată jpeg

În urmă cu cîteva zile întocmeam o listă de provizii pentru o călătorie mai lungă cu mașina și o ședere într-un loc destul de izolat, unde mereu e bine să ai ceva de mîncare la îndemînă, lucruri banale, precum conserve, biscuiți, fructe, cînd m-au năpădit amintirile călătoriilor mai de demult, din copilăria mea, să zicem, atunci cînd nu te puteai opri la orice benzinărie ca să-ți iei un sandviș și o cafea, prin gări nu existau McDonald’s și KFC, alimentarele erau goale, iar hotelurile nu-ți ofereau mereu cele mai bune variante de prînz sau cină. Sînt mai degrabă amintiri olfactive și care țin de gust, de gusturi, așa că am lăsat lista mea inițială să mai aștepte și am făcut o alta, al cărei conținut poate să pară, la o primă vedere, destul de frivol, însă încearcă să surprindă ceva din farmecul acelor călătorii care de multe ori îți rămîneau în minte tocmai pentru că miroseau exact a ceea ce aveai în desaga „pentru drum“.

Puiul cu miros de tren. Era un must al călătoriilor lungi cu trenul, de pildă de la București la Cluj sau Baia Mare. De obicei, puiul se procura cu mai multă vreme înainte, se congela și se păstra tocmai pentru această ocazie specială, fiindcă n-aveai parte de un drum lung în fiecare zi. Cu o zi înainte de plecare, se frigea puiul la cuptor sau pe grătarul fără fum, apoi se porționa atent – copane, aripi, piept – ca să ajungă la toți cei care o porneau împreună pe coclauri. Bucățile de carne friptă se ambalau într-o pungă, apoi se așezau în indispensabila „plasă cu mîncare“. Se scoteau din pungă pe la ora prînzului, adică atunci cînd trenul trecea prin locuri pitorești precum Sinaia sau Predeal, pentru ca în timp ce mănînci puiul să ai parte și de peisaj. Te uitai la munți și rodeai oscioare. Puiul era rece, pielea care cu o zi în urmă părea rumenă și apetisantă se fleșcăise și carnea căpătase deja un iz inconfundabil, care nu semăna cu nimic altceva: „mirosul de tren“. Am observat că aripioarele de la KFC nu mai prind, astăzi, „miros de tren“, oare de ce?

Sandvișurile. Ambalate individual, în șervețele. Pentru cei mai săraci, cu parizer și ceva muștar. Și era pe vremea aia un parizer care puțea de-ți muta nasul. Le mîncau în general muncitorii prin rate și nu se mai așeza nimeni lîngă ei. Dacă cineva desfăcea un sandviș cu parizer, spațiul din jurul său, oricît de aglomerat ar fi fost, se golea și era clar că acel compartiment de tren sau acel autobuz era definitiv compromis.

Cu șuncă de Praga sau cu salam de Sibiu, pentru domni. Alte mirosuri, de data aceasta îmbietoare. Nu puteai decît să speri că domnul sau doamna o să-ți întindă și ție un sandviș, de poftă, de milă. Șunca de Praga și salamul de Sibiu se găseau greu. De pildă, tatăl meu, cînd se întîmpla să aibă astfel de sandvișuri cu totul speciale la serviciu, le mînca pe șest, pe sub birou, ca să nu dea la nimeni.

Chiftele și șnițele. Le făceau de obicei bunicile, mătușele, gospodinele. Cu o zi înainte de plecare, sfîrîia uleiul în tigaia unde se prăjeau chiftele și/sau șnițele. Erau proviziile cele des întîlnite și mai consistente din călătoriile în vremuri socialiste (pe lîngă puiul „cu miros de tren“). De obicei, toate aceste femei dedicate care îi pregăteau pe cei dragi pentru drum făceau munți de chiftele și de șnițele. Nu conta că băteau carnea de ajungea cît foița de țigară sau că pe cea de la chiftele o înmulțeau cu miez de pîine la greu, doar să fie cît mai multe chiftele și șnițele, să ajungă pe parcursul întregii călătorii, la toată lumea. Chiftelele (ambalate fiecare într-un șervețel) puțeau, dar nu așa rău ca parizerul, nu ți-era chiar rușine cu ele. Șnițelele, cu coaja lor groasă de făină și ou, erau cele mai bune. Între două felii de franzelă, se transformau în prînzul perfect la o ieșire la iarbă verde, de pildă. Îl mai completai cu doi mici „la carton“ de la vreun bufet și te întorceai acasă ghiftuit. Verișorul meu de la Cluj nu pleacă nici acum la drum spre Grecia, în vacanță, fără șnițelele pe care i le face mama lui cu o zi înainte. Călătoria pentru el nu ar mai avea nici un rost fără șnițele.

Ouăle fierte tari. Nu știu de ce acum am senzația că doar oamenii în vîrstă plecau la drum cu ouă fierte tari după ei. Mi-amintesc de toate acele cupluri de bătrîni, de prin trenuri – ea scotea din plasa cu mîncare un ou și i-l întindea lui cu grație, apoi își scotea propriul ei ou. Le ciocăneau de marginea măsuței mizere de la fereastră, apoi o vreme se concentrau amîndoi asupra cojitului. Cojile de ou se strîngeau într-un șervețel care se arunca în recipientul pentru gunoi (tot mizerabil) de sub măsuță. Dacă îl răsturnai din greșeală (nici nu era greu, pentru că era tot timpul plin, o dovadă că oamenii, în comunism, mîncau în tren, nu glumă), din el cădeau numai coji de ouă, oscioare de la puiul fript și cotoare de măr. Un ou fiert tare nu mergea fără sare. Iar sarea se ținea invariabil într-o fostă cutiuță de medicamente. Poate din cauza asta, asociez ouăle fierte pentru drum cu bătrînii.

Sticla cu apă și merele. În fiecare excursie cu școala, aveam în ghiozdan o sticlă cu apă și cîteva mere. Problema cu apa (de la chiuvetă, desigur) era că nu prea aveai în ce s-o pui. Vă imaginați că nu existau pet-uri. Mama căuta de fiecare dată soluții – sticle de jumate, de bere, cu dopuri speciale, din cauciuc, foste sticle de sirop cu dopuri care se înșurubau bine. Invariabil, apa se vărsa prin ghiozdan. Merele erau bio, din Obor, le mîncam cînd nu aveam de ales sau cînd nu aveam ce face.

Prăjitura cu vișine. Ei bine, pe aceasta o făceau de regulă bunicile. O băgau la cuptor cu o zi înainte şi așteptau pînă se răcea ca să o taie în pătrate egale. Nu aveai voie nici să ciupești din ea înainte de plecare, era pentru drum. Așezau cu grijă bucățile de prăjitură, ca să nu se sfărîme, într-o cutie de pantofi. În două sau chiar în trei straturi. Cutia era legată cu sfoară. Era de bonton să servești cu prăjitură cu vișine întreg compartimentul, așa că se termina repede, abia dacă apucai să guști din ea. Dacă era și bunica de față, mai multe cucoane cereau rețeta.

Piersicile. „Nu vrei o piersică?“ – mă întreba tanti de pe locul din fața mea. Pentru că eram politicoasă, luam o piersică. Vara se coceau niște piersici parfumate și zemoase cum nu mai sînt astăzi. Cu toții aveam prin bagaje cel puțin o piersică, două care se storceau de coapte ce erau, năclăiau totul pe acolo. Mergeam cu trenul și ni se scurgea la toți pe bărbie zeamă de piersică.

Bomboanele cubaneze. Erau deliciul suprem al oricărei călătorii. De obicei, nu aveam mai mult de patru-cinci bomboane, cu arome diferite – de portocală, de zmeură, de mentă. Le desfăceam pe rînd, doar în momentele-cheie, cele în care mai erau destule ore pînă la destinație, citisem toate cărțile cu povești și mă plictiseam cumplit. Le savuram. Frica mea cea mai mare era ca nu cumva să-mi ceară din întîmplare o bomboană vreun alt copil străin, aflat prin preajmă. De aceea, îmi îndeseam bomboanele în gură pe ascuns. Mereu, cînd ajungeam la capătul drumului, mai aveam cîte o bomboană cubaneză dosită, „de rezervă“.

Toate aceste mirosuri, gusturi, tabieturi ale călătoriei s-au pierdut, sînt irecuperabile.

Foto: wikimedia commons

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.