Greierele și furnica

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Zizi și neantul jpeg

Școala și toamna au fost mereu legate. „Pe vremea noastră“ (da, nefericită sintagmă), cam la vreo două săptămîni după ce începea școala, aveam de făcut și o compunere de sezon. Despre toamnă.

Știam, deja, de prin clasa a doua, cam ce trebuia să conțină. Pe lîngă „expresiile poetice“, care, în general, trebuiau să fie legate de culorile frunzelor și de ideea de belșug, evident asociată cu toamna, erau cîteva subiecte care nu puteau fi ocolite.

Căderea frunzelor era cel dintîi, cu sau fără expresiile poetice ori frumoase sus amintite. De obicei era musai să fie folosit cuvîntul „covor“. Toate tovarășele învățătoare îl utilizau. Era metafora favorită a tuturor, era Metafora toamnei. Și a trecerii, am spune azi, deși atunci nu o făceam: orice aluzie, cît de mică, la moarte nu dădea bine, era evitată și înlocuită. Nu era nimic depresiv în prezentările școlare ale toamnei, totul se deturna (zic „se“ pentru că părea că se întîmplă automat, de la sine, ca și cum vîntul de toamnă ar fi împins lucrurile într-acolo, la fel cum Vîntul de Răsărit o ducea pe Mary Poppins către casa familiei Banks) către ideea de belșug. Toamna nu apărea, astfel, întunecată, ci rodnică. Ca o sărbătoare a fertilității.

Sigur, tot la școală se studia, neștirbit, „Balada unui greier mic“ a lui Topîrceanu. Acolo, așa cum știm cu toții, apărea drept „Lungă, slabă și zăludă, / Botezînd natura udă / C-un mănunchi de ciumafai“, risipind în juru-i „Ploi mărunte, / Frunze moarte, / Stropi de tină, / Guturai...“. Deci pe linia cealaltă, cenușie și bolnăvicioasă. Numai că respectiva poezie ne era predată din altă perspectivă: cea a eticii muncii, să zicem. Bietul greiere o pățea, de fiecare dată, în raport cu vecina lui, furnica. Aceasta din urmă nu se dovedea deloc un suflet caritabil și nici o bună creștină: cînd greierele îi cerea „o grăunță cît de mică“, se comporta precum Scrooge (de care atunci nu auzisem), se dovedea hapsînă, fără inimă, și nu-i dădea nimic. 

E adevărat că, atunci, nu ne era familiară ideea de caritate. Sigur, ea se manifesta totuși în diverse feluri, dar nu era numită ca atare. De pildă, dacă o vecină de pe același palier de bloc sau de la alt etaj venea și-ți cerea o „ceșcuță“ (intra în vocabularul și măsurile epocii) de zahăr sau o litră de ulei, îi dădeai, desigur. Mai ales în condițiile în care acestea se raționalizaseră. Îi dădeai, totuși, nu total dezinteresat: știai, chiar dacă nu-ți formulai asta explicit, că așa ai credit la respectiva vecină, că la un moment dat poți să-i ceri și tu, dacă nu o să ai. 

Pe cînd furnica știa că nu va avea credit la greiere, pentru că acesta va rămîne mereu un trîntor asocial care nu o să aibă nici urmă de grăunță. Și, cum spuneam, nefiind destul de nobilă pentru a-l ajuta dezinteresat și fără să aștepte nimic în schimb, pur și simplu nu o făcea. De altfel, auzeam replici de felul ăsta, furnicesc, și în raport cu cerșetorii epocii, care, atunci cînd îți întindeau mîna, erau trimiși la muncă și apoi analizați și comentați. Tatăl meu spunea că doar postura în care se aflau, aceea de a cere, era suficientă pentru a te face să le dai ceva fără a le schița o caracterizare, în stilul epocii, sau a le întocmi, în același spirit, un dosar.

De altfel, nu știu cîți credeau, pe vremea aceea, că oamenii pot fi și altfel, că unii pur și simplu nu se pot adapta vieții în general. Că nu toți pot fi introduși cu succes în categoria victorioasă și productivă a „oamenilor muncii de la orașe și sate“. Că unii pur și simplu trebuiau ajutați, și nu doar penisonați ori instituționalizați ori doar să li se ofere niște ajutoare nu destul de semnificative. Să fii altfel, pe vremea aceea, era o stigmă. Gay nu puteai fi, declarat, pentru că riscai pușcăria. Cu probleme mentale, riscai să fii internat la vreun spital de psihiatrie. Nici vorbă de psihoterapeuți pe atunci. De altfel, însăși Facultatea de Psihologie se desființase. 

Pe scurt, toată lumea, vrînd-nevrînd, trebuia să fie furnică. Sau dacă simțea că nu era, trebuia să pretindă că e. Greierii nu erau admiși. Altfel decît ca exemple negative. De tipul tinerilor care erau tunși și trimiși la muncă, într-o anumită perioadă.

Altfel, toamna venea harnică în fiecare an, în orașele și în caietele noastre. Greierele a rămas însă ostracizat, cam pînă‑n 1989. După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor. 

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.