Greierele și furnica

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Zizi și neantul jpeg

Școala și toamna au fost mereu legate. „Pe vremea noastră“ (da, nefericită sintagmă), cam la vreo două săptămîni după ce începea școala, aveam de făcut și o compunere de sezon. Despre toamnă.

Știam, deja, de prin clasa a doua, cam ce trebuia să conțină. Pe lîngă „expresiile poetice“, care, în general, trebuiau să fie legate de culorile frunzelor și de ideea de belșug, evident asociată cu toamna, erau cîteva subiecte care nu puteau fi ocolite.

Căderea frunzelor era cel dintîi, cu sau fără expresiile poetice ori frumoase sus amintite. De obicei era musai să fie folosit cuvîntul „covor“. Toate tovarășele învățătoare îl utilizau. Era metafora favorită a tuturor, era Metafora toamnei. Și a trecerii, am spune azi, deși atunci nu o făceam: orice aluzie, cît de mică, la moarte nu dădea bine, era evitată și înlocuită. Nu era nimic depresiv în prezentările școlare ale toamnei, totul se deturna (zic „se“ pentru că părea că se întîmplă automat, de la sine, ca și cum vîntul de toamnă ar fi împins lucrurile într-acolo, la fel cum Vîntul de Răsărit o ducea pe Mary Poppins către casa familiei Banks) către ideea de belșug. Toamna nu apărea, astfel, întunecată, ci rodnică. Ca o sărbătoare a fertilității.

Sigur, tot la școală se studia, neștirbit, „Balada unui greier mic“ a lui Topîrceanu. Acolo, așa cum știm cu toții, apărea drept „Lungă, slabă și zăludă, / Botezînd natura udă / C-un mănunchi de ciumafai“, risipind în juru-i „Ploi mărunte, / Frunze moarte, / Stropi de tină, / Guturai...“. Deci pe linia cealaltă, cenușie și bolnăvicioasă. Numai că respectiva poezie ne era predată din altă perspectivă: cea a eticii muncii, să zicem. Bietul greiere o pățea, de fiecare dată, în raport cu vecina lui, furnica. Aceasta din urmă nu se dovedea deloc un suflet caritabil și nici o bună creștină: cînd greierele îi cerea „o grăunță cît de mică“, se comporta precum Scrooge (de care atunci nu auzisem), se dovedea hapsînă, fără inimă, și nu-i dădea nimic. 

E adevărat că, atunci, nu ne era familiară ideea de caritate. Sigur, ea se manifesta totuși în diverse feluri, dar nu era numită ca atare. De pildă, dacă o vecină de pe același palier de bloc sau de la alt etaj venea și-ți cerea o „ceșcuță“ (intra în vocabularul și măsurile epocii) de zahăr sau o litră de ulei, îi dădeai, desigur. Mai ales în condițiile în care acestea se raționalizaseră. Îi dădeai, totuși, nu total dezinteresat: știai, chiar dacă nu-ți formulai asta explicit, că așa ai credit la respectiva vecină, că la un moment dat poți să-i ceri și tu, dacă nu o să ai. 

Pe cînd furnica știa că nu va avea credit la greiere, pentru că acesta va rămîne mereu un trîntor asocial care nu o să aibă nici urmă de grăunță. Și, cum spuneam, nefiind destul de nobilă pentru a-l ajuta dezinteresat și fără să aștepte nimic în schimb, pur și simplu nu o făcea. De altfel, auzeam replici de felul ăsta, furnicesc, și în raport cu cerșetorii epocii, care, atunci cînd îți întindeau mîna, erau trimiși la muncă și apoi analizați și comentați. Tatăl meu spunea că doar postura în care se aflau, aceea de a cere, era suficientă pentru a te face să le dai ceva fără a le schița o caracterizare, în stilul epocii, sau a le întocmi, în același spirit, un dosar.

De altfel, nu știu cîți credeau, pe vremea aceea, că oamenii pot fi și altfel, că unii pur și simplu nu se pot adapta vieții în general. Că nu toți pot fi introduși cu succes în categoria victorioasă și productivă a „oamenilor muncii de la orașe și sate“. Că unii pur și simplu trebuiau ajutați, și nu doar penisonați ori instituționalizați ori doar să li se ofere niște ajutoare nu destul de semnificative. Să fii altfel, pe vremea aceea, era o stigmă. Gay nu puteai fi, declarat, pentru că riscai pușcăria. Cu probleme mentale, riscai să fii internat la vreun spital de psihiatrie. Nici vorbă de psihoterapeuți pe atunci. De altfel, însăși Facultatea de Psihologie se desființase. 

Pe scurt, toată lumea, vrînd-nevrînd, trebuia să fie furnică. Sau dacă simțea că nu era, trebuia să pretindă că e. Greierii nu erau admiși. Altfel decît ca exemple negative. De tipul tinerilor care erau tunși și trimiși la muncă, într-o anumită perioadă.

Altfel, toamna venea harnică în fiecare an, în orașele și în caietele noastre. Greierele a rămas însă ostracizat, cam pînă‑n 1989. După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.

Adevarul.ro

SS Waratah FL601368 jpg
Misterele de pe ocean. Vasele dispărute fără urmă, ale căror povești fascinează și azi
Oceanele sunt un loc fascinant și totodată periculos pentru omenire. Iar acest lucru este dovedit din plin de o serie de evenimente misterioase, încă neexplicate, petrecute pe uriașele întinderi de apă.
Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mutu
Chindia Târgoviște - Rapid București 2-1. Giuleștenii bifează al doilea eșec în ultimele 3 etape
Debut cu succes pentru Toni Petrea pe banca Chindiei Târgoviște. Rapid a pierdut 3 puncte importante în lupta la titlu și s-a distanțat față de liderul Superligii, Farul Constanța.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia