Generaţii de sacrificii

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Bucurii uitate jpeg

Nu mi-a fost foarte clar niciodată ce înseamnă „generaţie de sacrificiu“. Cel puţin la noi în ţară. Se presupune că sacrifici ceva sau pe cineva în numele unui viitor mai bun. Generaţiile de occidentali scăpaţi din Al Doilea Război Mondial şi-au sacrificat viaţa, scopurile personale pentru a pune umărul la reconstrucţia ţărilor ruinate de război. La noi, generaţia adultă de după război a fost decimată de puşcării, anchete, torturi, în numele unui viitor sumbru, mai bun numai pentru profesioniştii propagandei. Nici cei care şi-au trăit tinereţea în anii comunismului nu pot fi numiţi generaţie de sacrificiu. Ci generaţie sacrificată samavolnic, fără sens, fără speranţă, îngenuncheată de interdicţii, falsuri, minciuni, învăţămînt ideologic, dezinformare, ameninţări, închisori, sărăcie.

Odată cu Revoluţia, părea că s-a ivit, în sfîrşit, şi la noi, „dreptul“ de a avea o generaţie de sacrificiu: tineri şi adulţi visau cu ochii deschişi la schimbările şi oportunităţile pe care ţi le oferă o ţară liberă. Erau gata să asume greutăţi, în perspectiva unei ameliorări plauzibile. Dar, după douăzeci de ani, generaţia de „sacrificiu“, care pornea la drum cu povara moştenirii comuniste, s-a transformat curînd în generaţie pierdută, risipită: risipită în ţări străine, în lupte pe cont propriu cu legile strîmbe şi corupţia, în lehamite sau în eforturi de a găsi soluţii de supravieţuire de azi pe mîine.

Nu sîntem o generaţie de sacrificiu pentru copiii noştri. Cred că generaţia noastră a născut doar o altă generaţie care va face, la rîndul ei, alte sacrificii. Să privim un pic la ce am reuşit să facem pentru generaţia viitoare: douăzeci de ani de experimente nereuşite în sănătate şi educaţie. Zeci de mii de copii părăsiţi de părinţi care au plecat în străinătate, la muncă. (Copii ai nimănui, îngrijiţi, în cel mai bun caz, de o rudă miloasă. Copii crescuţi de părinţii lor prin Internet.) Într-un singur an, peste 11 mii de copii au fost abuzaţi: bătuţi, puşi să muncească, înfometaţi. 65 de mii de copii se află în grija statului, în grija asistenţilor maternali sau a instituţiilor de protecţie. Ziarele vorbesc despre infernul trăit de copii în orfelinate: 10% dintre ei au fost internaţi în secţiile de psihiatrie unde, dat fiind că nu există secţii de neuropsihiatrie infantilă, au fost cazaţi şi trataţi împreună cu adulţii bolnavi. Jumătate dintre centrele de plasament nu au hîrtie igienică şi săpun. Jumătate dintre copiii cu vîrstă şcolară, din aceleaşi centre, nu sînt înscrişi în programele de învăţămînt, din cauza dizabilităţilor sau pentru că nu au CNP, sau nu sînt locuri în grădiniţă.

În România începutului de secol XXI nu avem medici, profesori, asistenţi sociali. Clinica de chirurgie cardiovasculară pentru copii din Spitalul „Marie Curie“, o clinică înfiinţată cu mari eforturi, nu funcţionează pentru că lipsesc specialiştii. Lipsesc, de asemenea – spun medicii – ortopezii pediatri (doar 20 în toată ţara). Zilnic avem în faţa ochilor copii care au murit în urma unei simple fracturi sau a infecţiilor din spitale sau a lipsei de medicamente şi de doctori, copii care caută în gunoaie sau care sînt puşi să fure lemne sau fier vechi, copii uitaţi în case care ard, copii care mor în curtea şcolii, copii care n-au pus mîna niciodată pe un creion sau o jucărie.

După cum spuneam, generaţia de sacrificiu se legitimează astfel, dacă generaţia care-i urmează are parte de un viitor mai bun. În România, din păcate, generaţia de sacrificiu util nu s-a născut încă. Lăsăm generaţiilor viitoare povara, dar şi speranţa, de a naşte una.

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.