Frica de libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Frica de libertate jpeg

Cu ceva timp în urmă, a intrat în cabinetul meu un domn de 65 de ani, încă în cîmpul muncii. Problema pe care o acuza era incapacitatea de a se retrage, spunîndu-mi că nu simte că mai are vreo motivație pentru munca lui, deși și-a iubit meseria și i-a definit identitatea. Acum știe că trebuie să se retragă, are un ușor tremur al mîinilor și munca lui presupune precizie a mișcărilor acestora, plus că obosește mult mai ușor, corpul își cere un drept pe care nu vrea să i l acorde rațional, dar nu are încotro, limitele le simte. Nu-și găsește locul nici acasă, nici la locul de muncă. Își caută un sens și își conștientizează frica de libertate și frica de lipsă de sens.

Îmi spunea: atunci cînd conștientizezi că ești un individ unic în această lume, irepetabil genetic și neuronal, diferit, îți conștientizezi micimea în acest univers. Această conștientizare m-a dus să dau o direcție vieții, la o acțiune, la a trăi. Acum nu știu încotro să o iau, nu știu cum să trăiesc acum cu mine.

Frica de libertate are nevoie de sens. V. Frankl vorbește despre voința de sens ca avînd o evidentă valoare de supraviețuire. Ceea ce este necesar de reținut este voința de a avea un sens, pe care avem nevoie să ne-o îndeplinim. Imaginați-vă un lanț: o verigă atrage după sine o altă verigă, nevoia de sens atrage frica de a fi liber.

Dacă facem un exercițiu de analiză vom observa că factorii interiori ce blochează libertatea, pacea interioară și liniștea sînt mesajele pe care le primim, cum ar fi: a te iubi pe tine este un păcat, dar a-i iubi pe alții este o virtute; cultivarea sentimentului de neputință de către familia în care creștem, dar și de către noi, îl preluăm și ni-l cultivăm constant menținîndu-ne într-o zonă de frică de schimbare; dezvoltarea unor relații de alienare (bolnave/toxice) care împrumută caracterul relațiilor dintre obiecte și nu dintre ființe umane; lăcomia de a avea posesiuni materiale, insațiabilitatea de a satisface nevoia fără a simți satisfacția; frica de insuficient material, emoțional, financiar, ca o foame necontenită, ca o gaură care nu se umple nicicînd.

Cînd putem spune că-mi este suficient? Cînd îmi sînt suficient? Cînd mă simt îndestulat. Trăiesc pentru ce?

E. Fromm scrie despre clivajul creierului nostru, care trăiește în secolul XXI, și inima celor mai mulți, care alege să fie în Epoca de Piatră. Spune că cei mai mulți oameni nu au atins maturitatea pentru a fi independenți și atunci au nevoie de mituri, idoli, autoritate, ghidaj pentru a putea suporta singurătatea ființei de a fi în lume.

Frica de libertate individuală este una dintre cele patru frici fundamentale despre care scrie Irvin Yalom într-un tratat de specialitate. Asta înseamnă să îndrăznești să trăiești cît mai aproape de sinele tău, să ai curajul ieșirii din turmă, să fii cît mai aproape de ce îți este necesar intelectual, spiritual, material pentru a trăi echilibrul psiho-emoțional.

Pentru a înțelege dinamica fricii de libertate care se află în noi trebuie să înțelegem contextul cultural în care trăim și care se imprimă în structura eului nostru interior. De aceea este absolut necesar să ne preocupăm de societatea în care trăim și să contribuim la bunul mers al acesteia, deoarece noi trăim în acest mediu. Dacă mediul nostru este unul sănătos, funcțional, implicit și starea noastră va fi una bună, ne putem vindeca de frica de a fi liberi, putem vindeca stereotipiile care ne sînt inoculate social din copilărie, putem vindeca frica de a nu fi judecați de cei din jur (Oare să-mi îndrăznesc libertatea interioară? Ce vor spune cei din jur?), putem fi mai apropiați de noi, mai autentici.

Frica de libertate își are ca sursă fenomenul anxietății umane, ceea ce duce la căutarea companiei altora și la dezvoltarea dependenței emoționale toxice. Ca să vindecăm aceste dependențe, paradoxal, avem nevoie de singurătate, de izolare, care sperie, întrucît poate părea insuportabilă izolarea. Deși în orice tip de cultură avem nevoie de ceilalți ca să supraviețuim, iar acesta înseamnă să ne știm granițele, cît să fim în relație cu sinele nostru, ca să nu devenim suferinzi, cît să fim în relație cu cei apropiați ca să nu ne îngrădim.

Lipsa unei educații emoționale la nivel social se observă în dependențele și fricile pe care le hrănim sau ne sînt hrănite și care au ca efect mai tîrziu, în viața de adult, alegerile care riscă să devină propria noastră capcană. Viața noastră poate deveni propria noastră capcană. Unii pot alege cum să-și construiască propria viață, alții se nasc cu deficite uriașe și nu pot avea șansa alegerii. Dar cei care pot alege sînt datori față de sine să caute libertatea ființei lor.

E nevoie să eliminăm suferința mută dată de nefericirea prin care ni se evidențiază conflictul de substrat ce se află în interiorul nostru care ne arată că ne confruntăm cu o situație emoțională de neîndurat, de care încercăm să scăpăm ori prin nevroză (instabilitate emoțională), ori prin evitarea noastră. Cel mai la îndemînă ne este evitarea printr-o alegere nu total conștientă de a fi cu cineva, oricine (nu contează calitatea celor din jurul nostru atîta timp cît sîntem înconjurați de alte persoane), de a face ceva, orice tip de activitate (muncă în exces prin care ajungem să ne definim identitatea, o fugă constantă în a face ceva), de a ne consuma timpul departe de noi.

Libertatea noastră interioară – oricît încercăm să o păcălim că nu ne este necesară, că putem foarte bine să trăim captivi și sub-ju-gați alegerilor noastre, să nu o vedem în disfuncționalitatea vieții noastre –, tinde mereu să se reafirme, să iasă la suprafață, să ne arate calea spre devenirea noastră.

A fugi de tine e un act masochist – frica de sinele individual duce la căutarea unei relații simbiotice, asemănătoare cu relația conținătoare dintre mamă și copilul mic. Așadar, relațiile pe care le dezvoltăm la vîrsta adultă sînt căutarea noastră inconștientă a modelului avut și punerea acestuia în act. Dacă relațiile copilăriei sînt unele sănătoase emoțional, putem spune că sîntem norocoși și înseamnă că vom avea relații sănătoase și independente, care ne permit un sine individual echilibrat și o calitate crescută a vieții noastre.

Nu există un tipar anume pe care să-l aplicăm și să nu ne mai frică de a fi liberi. Există, însă, o muncă permanentă cu noi înșine, o muncă de zi cu zi, în care ne alocăm timp nouă, întîlnirii cu noi, ne oprim puțin din mersul acesta pe pilot automat și ne înlesnim propria întîlnire cu noi înșine. 

Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală, psiholog autonom în psihologia muncii.

Ilustrație: John Henry Fuseli, The Nightmare

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.