Frica de libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Frica de libertate jpeg

Cu ceva timp în urmă, a intrat în cabinetul meu un domn de 65 de ani, încă în cîmpul muncii. Problema pe care o acuza era incapacitatea de a se retrage, spunîndu-mi că nu simte că mai are vreo motivație pentru munca lui, deși și-a iubit meseria și i-a definit identitatea. Acum știe că trebuie să se retragă, are un ușor tremur al mîinilor și munca lui presupune precizie a mișcărilor acestora, plus că obosește mult mai ușor, corpul își cere un drept pe care nu vrea să i l acorde rațional, dar nu are încotro, limitele le simte. Nu-și găsește locul nici acasă, nici la locul de muncă. Își caută un sens și își conștientizează frica de libertate și frica de lipsă de sens.

Îmi spunea: atunci cînd conștientizezi că ești un individ unic în această lume, irepetabil genetic și neuronal, diferit, îți conștientizezi micimea în acest univers. Această conștientizare m-a dus să dau o direcție vieții, la o acțiune, la a trăi. Acum nu știu încotro să o iau, nu știu cum să trăiesc acum cu mine.

Frica de libertate are nevoie de sens. V. Frankl vorbește despre voința de sens ca avînd o evidentă valoare de supraviețuire. Ceea ce este necesar de reținut este voința de a avea un sens, pe care avem nevoie să ne-o îndeplinim. Imaginați-vă un lanț: o verigă atrage după sine o altă verigă, nevoia de sens atrage frica de a fi liber.

Dacă facem un exercițiu de analiză vom observa că factorii interiori ce blochează libertatea, pacea interioară și liniștea sînt mesajele pe care le primim, cum ar fi: a te iubi pe tine este un păcat, dar a-i iubi pe alții este o virtute; cultivarea sentimentului de neputință de către familia în care creștem, dar și de către noi, îl preluăm și ni-l cultivăm constant menținîndu-ne într-o zonă de frică de schimbare; dezvoltarea unor relații de alienare (bolnave/toxice) care împrumută caracterul relațiilor dintre obiecte și nu dintre ființe umane; lăcomia de a avea posesiuni materiale, insațiabilitatea de a satisface nevoia fără a simți satisfacția; frica de insuficient material, emoțional, financiar, ca o foame necontenită, ca o gaură care nu se umple nicicînd.

Cînd putem spune că-mi este suficient? Cînd îmi sînt suficient? Cînd mă simt îndestulat. Trăiesc pentru ce?

E. Fromm scrie despre clivajul creierului nostru, care trăiește în secolul XXI, și inima celor mai mulți, care alege să fie în Epoca de Piatră. Spune că cei mai mulți oameni nu au atins maturitatea pentru a fi independenți și atunci au nevoie de mituri, idoli, autoritate, ghidaj pentru a putea suporta singurătatea ființei de a fi în lume.

Frica de libertate individuală este una dintre cele patru frici fundamentale despre care scrie Irvin Yalom într-un tratat de specialitate. Asta înseamnă să îndrăznești să trăiești cît mai aproape de sinele tău, să ai curajul ieșirii din turmă, să fii cît mai aproape de ce îți este necesar intelectual, spiritual, material pentru a trăi echilibrul psiho-emoțional.

Pentru a înțelege dinamica fricii de libertate care se află în noi trebuie să înțelegem contextul cultural în care trăim și care se imprimă în structura eului nostru interior. De aceea este absolut necesar să ne preocupăm de societatea în care trăim și să contribuim la bunul mers al acesteia, deoarece noi trăim în acest mediu. Dacă mediul nostru este unul sănătos, funcțional, implicit și starea noastră va fi una bună, ne putem vindeca de frica de a fi liberi, putem vindeca stereotipiile care ne sînt inoculate social din copilărie, putem vindeca frica de a nu fi judecați de cei din jur (Oare să-mi îndrăznesc libertatea interioară? Ce vor spune cei din jur?), putem fi mai apropiați de noi, mai autentici.

Frica de libertate își are ca sursă fenomenul anxietății umane, ceea ce duce la căutarea companiei altora și la dezvoltarea dependenței emoționale toxice. Ca să vindecăm aceste dependențe, paradoxal, avem nevoie de singurătate, de izolare, care sperie, întrucît poate părea insuportabilă izolarea. Deși în orice tip de cultură avem nevoie de ceilalți ca să supraviețuim, iar acesta înseamnă să ne știm granițele, cît să fim în relație cu sinele nostru, ca să nu devenim suferinzi, cît să fim în relație cu cei apropiați ca să nu ne îngrădim.

Lipsa unei educații emoționale la nivel social se observă în dependențele și fricile pe care le hrănim sau ne sînt hrănite și care au ca efect mai tîrziu, în viața de adult, alegerile care riscă să devină propria noastră capcană. Viața noastră poate deveni propria noastră capcană. Unii pot alege cum să-și construiască propria viață, alții se nasc cu deficite uriașe și nu pot avea șansa alegerii. Dar cei care pot alege sînt datori față de sine să caute libertatea ființei lor.

E nevoie să eliminăm suferința mută dată de nefericirea prin care ni se evidențiază conflictul de substrat ce se află în interiorul nostru care ne arată că ne confruntăm cu o situație emoțională de neîndurat, de care încercăm să scăpăm ori prin nevroză (instabilitate emoțională), ori prin evitarea noastră. Cel mai la îndemînă ne este evitarea printr-o alegere nu total conștientă de a fi cu cineva, oricine (nu contează calitatea celor din jurul nostru atîta timp cît sîntem înconjurați de alte persoane), de a face ceva, orice tip de activitate (muncă în exces prin care ajungem să ne definim identitatea, o fugă constantă în a face ceva), de a ne consuma timpul departe de noi.

Libertatea noastră interioară – oricît încercăm să o păcălim că nu ne este necesară, că putem foarte bine să trăim captivi și sub-ju-gați alegerilor noastre, să nu o vedem în disfuncționalitatea vieții noastre –, tinde mereu să se reafirme, să iasă la suprafață, să ne arate calea spre devenirea noastră.

A fugi de tine e un act masochist – frica de sinele individual duce la căutarea unei relații simbiotice, asemănătoare cu relația conținătoare dintre mamă și copilul mic. Așadar, relațiile pe care le dezvoltăm la vîrsta adultă sînt căutarea noastră inconștientă a modelului avut și punerea acestuia în act. Dacă relațiile copilăriei sînt unele sănătoase emoțional, putem spune că sîntem norocoși și înseamnă că vom avea relații sănătoase și independente, care ne permit un sine individual echilibrat și o calitate crescută a vieții noastre.

Nu există un tipar anume pe care să-l aplicăm și să nu ne mai frică de a fi liberi. Există, însă, o muncă permanentă cu noi înșine, o muncă de zi cu zi, în care ne alocăm timp nouă, întîlnirii cu noi, ne oprim puțin din mersul acesta pe pilot automat și ne înlesnim propria întîlnire cu noi înșine. 

Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală, psiholog autonom în psihologia muncii.

Ilustrație: John Henry Fuseli, The Nightmare

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.