FC Eminescu contra FC Creangă

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
FC Eminescu contra FC Creangă jpeg

În zilele astea de vară se poartă, din nou, fotbalul. Adunați în juriul podiumului de paradă, milioane de specialiști fotografiază întruna și aplaudă miracolul islandez, analizează tactica italiană, deplîng Brexitul și eșecul Spaniei sau oftează în fața previzibilității succesului german. Despre echipa României nu mai vorbește, evident, nimeni, pentru că despre ea nu mai este vorba încă din 1994. Cît despre fotbalul românesc în general, el s-a sufocat cu propria‑i vomă, motiv pentru care orice scriere pe subiect ar trebui expediată la pagina de anunțuri mortuare și comemorări.

Relativ recent, însă, am dat de o veste care mi-a retrezit speranța în miracolul învierii: capul de afiș al meciurilor de baraj pentru promovarea în divizia C a fost duelul dintre campioana județului Botoșani, Luceafărul Mihai Eminescu, cu liderul din Neamț, Voința Ion Creangă. Exact cum ați auzit. Văd în știrea asta luminița de la capătul tunelului și îmi pot susține nădejdea cu mai multe argumente.

Unu, aspirația spre elitism. Denumirea echipelor menționate este un prim semnal al unei necesare redefiniri identitare, iar asocierea fotbalului cu acești doi mari clasici ai literaturii române este un prim pas în procesul de transfer al sportului-rege din zona mahalalei înspre centru. Că numele lui Eminescu și Creangă și ale altor oameni de cultură au fost cedate unor școli, academii, librării, biblioteci și teatre este cumva firesc și nu e treaba fotbalului. Cu aceste nume sînt însă botezate și localități, străzi, piețe (inclusive piețe agro-alimentare), pasaje rutiere (am trecut chiar recent prin pasajul Mihai Eminescu din Iași), grădinițe, spitale, sindicate, hosteluri, restaurante (a se vedea, de exemplu, restaurantul Elite Eminescu, cu semnătura lui Florin Salam în cartea de onoare, elogiată pe pagina oficială a site-ului), săli de  bal ș.a.m.d. Avea dreptate bietul Marin Sorescu: pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus, simplu, Eminescu. În asemenea condiții, nu văd de ce sportul-rege să nu beneficieze și el de binecuvîntarea oferită de asocierea cu aceste mari personalități. În plus, dacă tot am imprimat portretul poetului național pe bancnota de 10 lei, fostă 1000 de lei, de ce nu i-am boteza și i-am lumina echipa de fotbal ca Luceafăr al reînvierii sportului național? Național – poetul, național – sportul, deci național – interesul.

Doi, un alt aer, mai elevat și mai respirabil. Dacă exemplul cluburilor de la Ipotești și Humulești ar fi – și va fi – urmat și de alte echipe, atmosfera din fotbalul autohton s-ar încărca de mai mult entuziasm, culoare, perfecționism și chiar poezie. Una e să vezi un meci cu ridicat nivel de noxe jucat de Gaz Metan Mediaș cu Petrolul Ploiești, ori un meci cu scîrțîit de șine între CFR Cluj și Vagoane Arad, ori unul al durităților extreme dintre Oțelul Galați și Metalul Reșița, și cu totul alta să asiști la o confruntare fotbalistică între două echipe cu nume de capodopere literare ori de scriitori. Cum ar fi Năpasta Caragiale versus Moara cu noroc? Ori Desculții Stancu împotriva Ciocoii vechi și noi? Sau Frații Jderi Sadoveanu contra Pădurii Spînzuraților? (Hai-de, Fra-ții!, Hai-de, Spînzura-ții! – ziceți că n‑ar fi un haios duel al galeriilor…)

Trei, spiritul de fair-play din teren. Este de neconceput ca jucătorii Luceafărului Mihai Eminescu să se certe sau să se contreze cu colegii de la Ion Creangă, cîtă vreme patronii spirituali ai echipelor erau prieteni la cataramă, la povești și la băutură și-și ziceau reciproc, cu maximă afecțiune, „bădiță“. (De altfel, probabil că din prea mult spirit de camaraderie, luceafăriștii au pierdut meciul de baraj chiar pe teren propriu, fapt constatat chiar de finanțatorul echipei, Verginel Gireadă, care a declarat pentru btonline.ro că el și-a dorit promovarea, dar ei, jucătorii, „nu au vrut“.) Iar prietenia celor doi clasici nu e unică în cultura română, de unde și enormul potențial de sportivitate între echipele rebotezate cu nume de capodopere.

Patru, transformarea fotbalului românesc într-un sport cult, frate al muzicii culte. Noul sistem de denumire a echipelor va avea, așadar, un alt mare avantaj: o bună parte a tifosilor vor invada, din sete de cultură și de documentare, bibliotecile, iar cărturarii se vor avînta spre stadioane, astfel încît principiul pascalian al vaselor comunicante își va găsi validarea nu doar în fizică, ci și în sociologie: numărul de huligani care iau calea bibliotecilor va fi același cu al învățaților supți de stadioane. Prin urmare, că-i vorba de bibliotecă sau de stadion, nivelul de interes ar rămîne constant.

Și, profitînd de afluxul de intelectuali pe arenele de fotbal, ajungem la argumentul cinci: plusul de sportivitate din tribune. Prin urmare, gata cu fluierăturile și înjurăturile la adresa unor echipe încărcate de cultură. Lumea va aplauda ca la teatru, iar cînd va veni vorba de scandări, vom constata o radicală schimbare de registru. De exemplu, cînd în minutul 85 al meciului, gazdele vor beneficia de un corner, galeria amfitrionilor nu va recurge la incantația tembelă și simplistă „goo-luuul, goo-luuul“, ci la o rafinată prelucrare: „Vezi cum minutele se duc, / Se scutur frunzele de nuc, / S-aşază bruma peste vii / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?“ Pe urmă, cunoscutele și des repetatele înjurături la adresa UE vor fi înlocuite de îndemnul „Iubiți-vă pe tunuri!“ Apoi, în loc de nătînga invitație la sex în grup „pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor“, incantată ca la ciorba de potroace din dimineața de după nuntă, se va prefera o altă prelucrare, de astă dată după versurile lui Coșbuc: „Ei sînt steliști! Şi ce mai sînt? / Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfînt, / Zamolxe, c-un întreg popor / De zei, i‑am întreba: ce vor? / Şi nu le-am da nici lor pămînt / Căci ei au cerul lor! // Şi‑acum, bărbaţi, un fier şi-un scut! / E rău destul că ne-am născut: / Dar cui i-e frică de război / E liber de-a pleca napoi, / Iar cine-i vînzător vîndut / Să iasă dintre noi! (Deci, gata și cu blaturile și aranjamentele.) Eu nu mai am nimic de spus! / Voi braţele jurînd le-aţi pus / Pe scut! Puterea este-n voi / Şi-n zei! Dar vă gîndiţi, eroi, / Că zeii sînt departe, sus, / Steliștii lîngă noi!“ După asta, dacă echipa preferată pierde, bineînțeles că ea nu va fi însoțită în drum spre vestiare de fluierături ci, cel mult, de aplauze ritmice copiate de la galeria islandeză, asortate cu scandarea „De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, / Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte.“ Și, în fine, secvența mea preferată de la o viitoare finală de Cupă a României dintre La Steaua și Dinamo, dominată de ceea ce jargonul gazetăresc numește „coregrafia galeriilor“: „Sus, pe gardul dinspre vie, / O găină cenuşie / Şi-un cocoş împintenat / S-au suit şi stau la sfat: / – Ia te uită, mă rog ţie, / Cît de sus ne-am înălţat!… (Ce să spun, Steaua și Dinamo, armata și miliția.) Şi deodată, cu glas mare, / Începură amîndoi, / Să cotcodăcească-n soare: / – Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!… / Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!… Moment în care coregrafia galeriilor e întreruptă de un suporter al lui FC Topîrceanu: „Dar de sus, din corcoduş, / Pitulîndu-se-ntre foi, / Mititel şi jucăuş, / Le-a răspuns un piţigoi: / Cîţi-ca-voi! Cîţi-ca-voi!…“

Și, în fine, ultimul argument: șansa ca modelul românesc să fie preluat și în străinătate. Dacă s-ar întîmpla asta (și nu e deloc exclus), lumea ar descoperi brusc că, după ce brazilienii au inventat fotbalul-samba, olandezii lui Kruyff – fotbalul total, iar barcelonezii lui Guardiola – fotbalul tiki-taka, românii au fost primii care promovează în lume fotbalul-amorul artei, amor total și estival. Abia aștept viitoarele semifinale din Champions League: Felix și Otilia contra Romeo și Julieta, și Răzvan și Vidra contra Tristan și Isolda.

Și, evident, momentul în care tocmai Naționala României să fie aceea recunoscută drept „campioana unei mari iubiri“.

Florentin Ţuca este managing partner la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.