Față în față

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Nuanțe jpeg

Îmi vin în minte, din copilăria și adolescența mea, alte gesturi uitate (despre unele am mai scris). Îmi aduc aminte, de pildă, cînd te duceai pur și simplu să vezi pe cineva ca să stai devorbă cu el sau cu ea. Da, vorbeai și la telefonul fix, cel cu disc, de atunci, uneori chiar mult. Dar exista celebrul cuplaj, care-ți mai tăia din cînd în cînd conversația, în general cînd ți-era lumea mai dragă. Și mai exista amenințarea, care s-a dovedit ulterior reală, că cineva ți-ar asculta convorbirile. Spun că s-a dovedit reală pentru că, după revoluție, am cunoscut un domn a cărui meserie era tocmai asta: ascultător de conversații telefonice pentru Securitate.

Acum aproape că mi-e imposibil să-mi mai aduc aminte cum era viața fără să freci telefonul non-stop și să fii la curent, cam în fiecare minut, cu ce mai fac prietenii de pe rețele. Sau ce vor ei să creadă lumea că fac. Cu ce se mai dau mari. Atunci, ca să ai de-a face cu cineva, trebuia să te deplasezi la fața locului. Ca să ai o conversație adevărată, mai în profunzime. Ca să te uiți în ochii lui sau ai ei și să vezi cum reacționează la ce-i spui. Să-i simți emoțiile first hand și să le trăiești alături de el sau de ea. Să-l percepi pe respectivul prieten în mediul lui, să-l vezi reflectat și în lucrurile din jur, în afișele de pe pereți, în cărțile pe care le ține mai la-ndemînă în bibliotecă, în obiectele mici și inutile pe care le strecoară pe rafturi, gen mașinuțe sau îngerași sau pietre ori scoici culese de la mare. Să-i cunoști chiar și en passant familia, mama care intră timid, întredeschizînd ușa cu un sirop de pin, eventual și cu niște prăjiturele făcute-n casă, „Albă-ca-Zăpada“ sau din cele cu lămîie.

Iar în discuțiile pe care le purtai, uneori ore în șir, față în față, să ți se pară că pui lumea la cale. Că, fără contribuția ta, anumite lucruri esențiale din jur, precum ajutorarea celorlalți sau schimbarea mentalităților, nu se pot întîmpla. Că numai cu ajutorul tău și al umărului pe care îl pui lumea poate fi mai bună. Că  numai tu și prietenul ori prietena ta puteți înțelege cum trebuie Ciuma lui Camus ori Procesul lui Kafka, Eclipsa și Aventura ale lui Antonioni, „Shine On You Crazy Diamond“ al lui Pink Floyd ori pictura lui Braque. Că între tine și prietenul ori prietena ta, apt ori aptă de asemenea conversații „de suflet”, se stabilește o conexiune dincolo de moment, care, în general, rămîne peste ani. Că atunci cînd te reîntîlnești cu persoana aceea peste ani, în general, fluxul ăla formidabil revine. Nu se uită, precum mersul pe bicicletă.

Ideea e că exista o anumite calitate și profunzime a conversațiilor cu oameni la care nu aveai altfel acces. Există și acum, bineînțeles, același tip de conversații. Doar că, probabil, atunci distanța și așteptarea le făceau cu atît mai dorite și mai palpitante. Acum le poți diminua prin diversele grade de contacte ori simulacre de contacte pe care le ai pe Facebook ori WhatsApp, în care nu comunici chestiuni atît de esențiale precum cele pe care le poți împărtăși față-n față, dar poți să te păcălești cu ele. Există un oarecare contact uman, însoțit de un oarecare schimb de emoții, și, cînd îți duci povara muncii tale pînă la urmă solitare pe propriul laptop, în cazul în care asta faci, e binevenit, uneori/deseori acest tip de diversiune afectivă și facilă.

Nu mă pot duce pînă la X să discutăm soarta lumii, dar mă pot oricînd uita prin casă și găsi ceva interesant de fotografiat, fie că e vreun ursuleț de pluș ori apusul care se întrezărește pe geam. Așa, pot iniția comunicare fără să trebuiască să spun măcar un cuvînt, e simplu și eficient, și depersonalizat. Dar pot spune că nu sînt singur/ă, că împărtășesc semenilor mei dintr-ale mele. Și ei îmi pot răspunde în același mod, fără mari bătăi de cap, alegîndu-mi un emoticon din lunga listă de emoticoane, acum tot mai nuanțate. Dacă cineva-mi pune o inimă în loc de un like pot sta mult să mă întreb asupra semnificației acestui gest mai radical, iar dacă e vorba de o ființă de sex opus mă pot întreba mult și bine, chiar, dacă nu are vreo conotație.

Și așa, cu lucruri mărunte și speculații care pot fi considerate, la o adică, simpatice, putem ajunge la timpul petrecut în conversațiile face to face de altădată. Dacă mai pun și un selfie, și e atît de simplu să fac unul, e atît de simplu să-l editez încît să nu par Muma Pădurii, lucrurile se lungesc și mai mult. Apar comentarii, cele mai multe pozitive, indiferent de realitate, apoi întrebări, lumea e curioasă sau se preface că e, mai trece timpul. Tu, ca inițiator al întregului context, trebuie să răspunzi, să dai ce explicații poți. Se creează o emulație, în care culoarea părului tău și a canapelei pe care te-ai nimerit devin esențiale. Lumea e mulțumită, golul de timp și afectivitate s-a umplut.

Mi-e dor, totuși, de liniștea și profunzimea întîlnirilor față în față. Știu, nu ne împiedică nimeni să le avem, doar că tindem să ne obișnuim, comozi, altfel.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.