Experiența Aria TNB

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Experiența Aria TNB jpeg

Povesteam, la începutul lunii august, despre Pancakes & More, despre clătite după rețete americane servite cu o dragoste de bunică de cei de acolo. Apoi am inclus localul în articolul de două săptămîni mai tîrziu, alături de Aria TNB, căci am vorbit despre locuri de poveste din București unde poți să bei un Aperol Spritz cel puțin senzațional. Mi-am dat seama acum că despre Aria TNB nu am vorbit într-un articol dedicat, astfel că disecăm acum ce se întîmplă deasupra Teatrului Național București, mai ales că nivelul entuziasmului meu față de acest restaurant este cel puțin la fel de sus ca Aria.

Aria TNB e o oază de liniște în inima Bucureștiului – așa sună prezentarea lor și aș putea spune la fel, cu mîna pe inimă, dacă aș avea una. Din zgomotul infernal de final de zi lucrătoare am coborât în viermuiala de la metrou la un capăt de linie, am stat ca un pește într-o pungă de plastic pînă la Universitate, unde am coborît într-o continuare a infernului abia menționat: ora 17 în intersecția respectivă e ceva greu de văzut și de suportat. Îmi vine să iau pe tot omul urlător de la volan și să fac cumva, pocnind din degete, să-l trimit fie pe o plajă însorită, cu ceva răcoritor în mînă, fie la munte, între niște brăduți, unde îi poftește inima, numai să nu-i crape de atîția nervi, atîtea claxoane, atîta civilizație care te omoară și te dezumanizează. Nu în această ordine, desigur.

Din coatele primite în coaste la urcarea pe scări pe ieșirea spre teatru nu presimțeam nimic bun, nu bănuiam că urc cîteva etaje și mă găsesc, uimită și fotografiind neîncrezătoare, de parcă aș fi putut surprinde pe cameră liniștea din jur, mă găsesc – spuneam – printre tufe uriașe de lavandă și tot felul de copăcei ce aduc a lămîi, portocali, palmieri. Nu îi pot recunoaște, așa că doar mă bucur de senzația de terasă pe malul mării: muzica e chill out lounge, aici bate vîntul, sus, numai bine ca să te răcorești, chiar și o parte din meniu te poate duce cu gîndul la vacanță.

De fapt, n-am întîlnit loc în București care să îmi inducă atît de puternic starea de vacanță. E deschis de la 18 la 02 în fiecare zi, restaurantul are 600 mp, iar terasa are nu mai puțin de 1.200 mp, loc destul pentru pînă la 600 de persoane – desigur, pentru petreceri și evenimente corporate, că eu aș strînge atîția oameni doar dacă mi i-aș lua pe cei virtuali, de pe Facebook și Instagram, la un pahar, lucru de nepomenit, căci nu aș împărți liniștea de acolo cu prea multă lume. Oricum, e destul de mare spațiul între mese, așa că te poți simți foarte bine singur dacă asta vrei, să nu fii deranjat.

Cum spuneam, chiar și meniul te poartă pe un mal de vacanță, căci ai de ales, printre altele, între tartar de somon, creveți cu citrice și salată de quinoa cu cremă de avocado. Le asortezi cu cocktail-uri, cidru, bere, whiskey, coniac, lichior, ceaiuri, cafele și sucuri acidulate sau nu. De reținut selecția de vinuri – deopotrivă românești și internaționale, din care aș scoate în evidență cîteva dintre preferatele mele: Liliac și Petro Vaselo. Să încercați un Pinot Gris de la Liliac și măcar un Cabernet Sauvignon de la Petro Vaselo. Și musai un Primitivo de Manduria dacă vă e dor de Italia și tot sîntem la vinuri roșii. Să nu uităm nici Aperolul Spritz cu care v-am tot bătut la cap, căci Aperolul face 100 de ani în 2019 și vrem să-i urăm „La mulți ani!“ cu fiecare ocazie, bănuiesc.

Aria TNB e de pozat în lumina apusului, e de savurat în tihnă, deși pare un loc alert, unde să petreci mult pe bani foarte mulți. Nu știu, mie nu îmi pare așa. E un local extrem de plăcut, de prietenos – da, personalul e de luat acasă sau măcar de luat exemplu cînd simți că te-ai enerva vreodată, monumente de calm și amabilitate, tipul de tineri problem-solving oriented.

Și website-ul lor este unul modern, pe care e ușor să găsești orice ai căuta, nu e deloc aglomerat cu informații inutile, e colorat și primitor – la fel ca restaurantul și terasa aferentă de deasupra teatrului. Dincolo de poziționare, priveliște, mîncare și selecție de vinuri bune – sau cu toate acestea împreună –, Aria TNB este o experiență completă și complexă care nu îți poate lipsi din „portofoliul“ de senzații. 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.

Foto: A. Zaharia

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.