Ești dependent de seriale? Continuă vizionarea!

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Ești dependent de seriale? Continuă vizionarea! jpeg

Niciodată n-am fost un mare fan al serialelor TV, n-am înțeles de ce ar trebui să mă uit la ceva care se continuă la nesfîrșit, acel „va urma“ mi s-a părut întotdeauna mai degrabă frustrant decît plin de promisiuni, nu i-am înțeles nici pe cei care se grăbeau acasă „ca să prindă serialul“ sau care anticipau acțiunea, intriga, un deznodămînt amînat în permanență. Mie, uneia, îmi plac filmele cu un cap și o coadă. Îmi amintesc că singura dată cînd am fost internată într-un spital, la o secție de oftalmologie, am nimerit în salon cu niște venerabile doamne care discutau numai despre seriale, mai exact despre telenovele. „Acum începe ăla de la ora cinci, cu Manuela!“, zicea una și ofta prelung, în suferință. „Ce-o mai fi făcut Fernando?“, începea alta. „S-o fi împăcat cu scorpia de nevastă-sa?“ Doamnele stăteau fiecare în patul său, cu cîte un bandaj pe ochiul bolnav (de obicei operat de cataractă) și analizau de-a fir a păr niște drame complicate în care doi, un tip și o tipă, erau blocați împreună într-un lift de nu știu cîte episoade și nu se știa dacă se mai iubeau, „femeia cea rea“ încerca să despartă pe toată lumea și băiatul bun și bogat nu prea avea noroc în amor. Mi-am dat seama că erau mai atașate de personajele alea decît de propriile rude care veneau în vizită și că, în mod categoric, știau mai multe despre ele decît despre propriile fiice sau nepoți.

Nu cred că în România avem o cultură a serialelor, cel puțin nu la fel ca în multe alte țări cu o tradiție mult mai îndelungată de realizare și promovare a acestor „produse“, iar modul în care, odată cu aparția unor companii de tipul Netflix și HBO, serialele au prins atît de bine la noi mi se pare surprinzător, însă într-un fel justificat. În general, „românii sînt…“ (cît de mult urăsc formularea asta, dar n-am cum s-o ocolesc) destul de comozi, ca să nu spunem leneși, le place să stea pe la casele lor după job, nu ies non-stop în oraș, socializează mai mult pe Facebook sau la telefon decît „în viața reală“. Și nu prea merg la cinema. De exemplu, în țări tot din fostul bloc comunist precum Cehia, Slovacia, Polonia, chiar și Croația sau Slovenia, oameni de toate categoriile de vîrstă merg la cinema ca să vadă inclusiv filme documentare (de aceea, Cehia are cel mai mare festival de film documentar din Europa de Est, cel de Jihlava, unde populația orășelului practic se dublează în timpul festivalului), cifrele demonstrează că numărul celor care preferă să vizioneze filme la cinema crește de la an la an. Un alt motiv ar fi nivelul de trai mai scăzut în România, e mai ieftin să vezi un film la tine acasă, iar serialele au devenit un entertainment constant și aproape gratuit, pentru că un abonament Netflix sau HBO GO și-l permite aproape oricine, inclusiv pensionarii (o să vă mire cîte bunicuțe se uită la seriale pe tabletă și își sună periodic copiii ca să întrebe de ce le-a dispărut nu știu ce de pe ecran sau „de ce nu mai merge“).

Revenind la tradiția inexistentă legată de seriale, cred că totul a început, de fapt, cu serialul Dallas, difuzat pe vremea lui Ceaușescu pînă la un punct, cel în care s-a decis că „tovarăși, nu se mai poate!“, filmul este unul decadent capitalist. Din cîte îmi amintesc, oamenii au rămas la un moment dat cu ochii în soare și cu frustrarea că nu vor afla niciodată cine l a împușcat pe JR. Serialul a fost reluat după 1990, cu același succes, dacă nu cu unul și mai mare, a fost un fenomen. Duminica, la ora difuzării, Calea Moșilor se golea de parcă venise apocalipsa, doar la meciurile de fotbal ale echipei României mai vedeai așa ceva, oameni alergînd spre casele lor ca să prindă următorul episod. Probabil că cea mai vizionată telenovelă în România a fost și prima – Sclava Isaura –, dincolo de conținutul serialului era noutatea, oamenilor li se deschidea în sfîrșit o fereastră spre o lume exotică, total necunoscută. Apropo de „sclavie“, de fapt ieșeam cu toții dintr-o cușcă: în sfîrșit vedeam și noi cum trăiesc decadenții americani, cum fac afaceri, cum se lăfăie în bani și beau whisky la ora 10 dimineața, vedeam cum era viața pe o plantație din Brazilia, o țară de la celălalt capăt al lumii etc. Un alt „fenomen“ a fost Twin Peaks, care implica deja o altă calitate a conținutului, alte standarde, însă iată că a prins și acesta, eram la mare pe la Venus sau Neptun și toți turiștii din hotel stăteau înghesuiți pe niște canapele de lîngă recepție, în fața unui televizor, se uitau hipnotizați, nu le mai păsa de plajă, de nimic.

Desigur, toate acestea se întîmplau cu mult înainte de Netflix & Co, pe vremea cînd depindeai de o oră de difuzare și în care trebuia să aștepți cu sufletul la gură episodul următor. Astăzi, obiceiurile consumatorului s-au schimbat, poți vedea episod după episod, sezon după sezon, zile de-a rîndul și abia aici intervine dependența. „Hai să mă apuc de un nou serial!“, îți zici și felul în care folosești verbul „a te apuca“ e relevant, e ca și cum „te-ai apuca“ de un nou job, de o nouă viață.

Pentru că nu sînt fan al serialelor, mi-am făcut abonament ca să mă uit la filme, apoi am descoperit că toate filmele bune le văzusem deja (adevărul e că un SF mișto apare o dată la cinci ani, iar filme „comerciale“ care să te dea pe spate nu cred că sînt mai multe de zece pe an). Apoi mi-am zis să-mi încerc norocul și cu serialele, evitînd în mod intenționat unele gen Breaking Bad, pe care le lăuda toată lumea, voiam seriale care să mă spele pe creier, să mă relaxeze. Avusesem deja o experiență cu Games of Thrones, cînd am văzut primele episoade pe HBO mi-am zis: hopa, ăsta e altceva! Eram obișnuită cu seriale cu buget mic, cu acțiune dezlînată și cu burți, cu evoluție-clișeu de personaj sau fără nici o evoluție, cu multe prim-planuri și dialoguri interminabile, chiar dacă uneori inteligente… boring! Games of Thrones a ieșit din toate „convențiile“ și pentru că a avut în spate seria remarcabilă a lui George R.R. Martin (după primele episoade m-am dus direct la cărți, dar asta e o altă poveste). Curînd mi-am dat seama că există mulți oameni de valoare care lucrează în industria serialelor, în primul rînd oameni care scriu excepțional (și care la o adică ar fi putut să aibă o carieră de scriitori de succes), de pildă, serialul The Crown, dincolo de subiectul lui, este documentat și scris impecabil, și e meritul lui Peter Morgan. Așadar, am trecut peste niște idei preconcepute, însă tot caut acel easy entertainment, acea plăcută spălare pe creier atunci cînd n-ai chef de lucruri care să-ți dea bătaie de cap. Mi-am zis să revăd integral Sex and the City (văzusem puține episoade, la TV, la ore mici din noapte). M-a prins, episoade de cîte 20 de minute, le-am ronțăit ca pe semințe unul după altul. M-am atașat inevitabil de personaje, le-am trăit bucuriile și tristețile, chiar dacă uneori cumplit de superficiale și nerealiste. Am trecut la The Middle (Familia Heck), nouă sezoane, 24 de episoade pe sezon, tot de cîte 20 de minute, iarăși „semințe“. Voiam o comedie, însă de nenumărate ori m-a emoționat și înduioșat, am rîs, dar am și plîns un pic, o ador pe Sue, mi se pare exepțional puștiul Atticus Shaffer în rolul lui Brick, mă gîndesc că acești copii au crescut odată cu serialul, în serial de fapt, e un fel de The Truman Show. Mi-am dat seama și de ce dau dependență serialele – îi aduci pe toți acești „oameni“ în casa ta, în viața ta, începi să te gîndești la ei ca la niște prieteni sau rude, îi iubești sau îi detești, însă nu-ți rămîn indiferenți. Cum să nu-ți dorești să afli ce se întîmplă cu ei mai departe?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.