Eminescu reloaded și alți autori canonici

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Eminescu reloaded și alți autori canonici jpeg

Pe 15 ianuarie am sărbătorit ziua lui Eminescu și a culturii naționale, ca mai toată lumea, pe Facebook. Habar n-am ce ar fi gîndit poetul și alții asemeni lui dacă ar fi știut, printr-o minune, că în anul de grație 2019 nu prea vor mai exista gazete „pe hîrtie“ în care să scrii opinii respectabile (noroc că încă mai există Dilema veche!) și că oamenii, respectabili sau nu, își vor da cu părerea și vor recita poezii în eter (nici nu știu cum ai putea să explici ce înseamnă spațiu virtual unuia din secolul al XIX-lea). Mă amuză cum, în astfel de zile „importante“, un site de socializare și de flecăreli superficiale începe să se ia în serios, se îmbracă într-un festivism naiv, în cel mai bun caz se transformă într-o bibliotecă virtuală, efemeră, de poezie. Așadar, pe 15 ianuarie am recitit pe Facebook poezii pe care le știam din clasa a IV-a și poezii pe care nu le știam deloc, am asistat la mici omagii de toată jena, dar mai ales am urmărit încercările unora sau altora de a aduce un Eminescu deja „fumat“ în epoca modernă, de a ni l (re)adapta timpurilor noastre. Prin caricaturi, glumițe, fotografii prelucrate în Photoshop, dar mai ales prin discuții despre cum să facem ca Eminescu, în calitate de poet național și autor canonic, să nu-i mai „terorizeze“ pe copiii de vîrstă școlară. Acestea din urmă au început să mă intereseze pentru că deja căpătau profunzime și pentru că vorbim și despre un sistem educațional, nu doar despre Eminescu.

Dacă stau să mă gîndesc bine, nu m-a „terorizat“ deloc Eminescu nici în gimnaziu și nici în liceu, au fost alți autori canonici cu care m-am luptat la propriu, printre care Creangă, cu regionalismele sale nepotrivite pentru vîrstele mici, Sadoveanu, cu descrierile sale interminabile (oricît m-am chinuit, n-am reușit să citesc Frații Jderi, care, culmea, e un roman „de aventuri“ sau cel puțin așa ne-a spus proful de română ca să ne convingă să-l citim). M-au chinuit și Nicolae Filimon cu ciocoii săi vechi și noi, pe alocuri chiar și Slavici, iar dintre poeți, Ion Barbu mi s-a părut cumva interesant, dar de neînțeles (apropo, aș vrea să întîlnesc un profesor de română care știe să „predea“ Barbu într-un mod atractiv unor copii de 16 ani). Pe Eminescu nu l-am iubit neapărat, însă mi s-a părut „digerabil“, cu teme poetice ușor de identificat și cu versuri melodioase, ușor de reținut pentru ca, la teză, să poți da regulamentarele citate. De ce digerabil? Pentru că înclin să cred că nici un elev nu se va îndrăgosti iremediabil de un autor canonic român în ac­tualul sistem de învățămînt (sau cei care, totuși, au reușit ulterior, i-au descoperit altfel, nu la școală). Sistemul în sine imprimă autorului o rigiditate, oricît de ­cool, de genial ar părea acesta, îl bagă într-o ecuație (iar literatura chiar nu e matematică) – s-a născut, copilăria poetului s-a petrecut într-un cadru idilic, natural etc. etc., a scris, a murit, iar „opera“ în sine este prea mare, prea complexă, prea atotcuprinzătoare pentru un elev prea mic, prea neînsemnat din clasa a VII-a, să zicem. Astfel, autorul nu doar că nu mai este un personaj prietenos pentru copil, un om ca toți oamenii, ci chiar ajunge să-l înspăimînte de-a dreptul. Iar „opera“ respectivă nu doar că nu se poate discuta la liber sau interpreta (doar s-au scris deja tomuri de analiză literară pe marginea ei, oameni serioși au muncit la ele), e musai să fie la rîndul ei încadrată în niște tipare și înțeleasă conform unor algoritimi deja bine stabiliți. Că doar la Capacitate și la Bac – cele două gogorițe ale vieții de elev – se punctează algoritmul, rezolvarea ecuației, nu creativitatea. Cum poți puncta creativitatea cînd tu, profesorul evaluator, ești doar un păstor al frazelor despre autor și despre operă scrise de alții?

În fine, complicată problemă, iar vina nu este doar a profesorilor, este și „vina“ autorilor (deși cei mai mulți sînt oale și ulcele, săracii!) care nu și-au imaginat niciodată că vor ajunge în ma­nualele de limba și literatura română ale generațiilor ce vor urma. Și, cu tot respectul, unii dintre ei nici nu (mai) au ce căuta acolo. În fond, nu pentru asta au scris ce au scris, nu asta i-a mînat pe ei în luptă. Că și-au cîștigat un loc (binemeritat sau nu) în istoria literaturii române e una, dar să devină „obiect didactic“ este cu totul altceva. Nu orice sau oricine poate fi „predat“ la școală.

Dar să revenim la Eminescu. Pe la finalul clasei a X-a, în vreme ce colegii mei care voiau să dea la ASE sau la Medicină se săturaseră deja de Eminescu, era un overdose pentru ei, mi-am dat și eu seama că e un pic cam mult. De vreo două trimestre, numai Eminescu și iar Eminescu, ba „Floare albastră“, ba „Luceafărul“, ba „Scrisoarea III“. Simțeam nevoia și de altceva, așa că în momentul în care am trecut la Bacovia a fost o binecuvîntare și am căpătat brusc o mare simpatie față de acest poet, pe care i-o port și în ziua de astăzi. Pe de altă parte, o adolescentă rebelă care se vrea alfel decît ceilalți, dintre un romantic și un simbolist, mereu va alege simbolistul. Totuși, îmi doream să-mi pice Eminescu la Bac. Pentru că am avut noroc cu un prof de română destul de atipic, un personaj cu totul special, care mai mult povestea despre Eminescu decît preda, rețineam „comentariile“ direct din clasă, nu trebuia să învăț practic nimic, doar niște versuri. N-o să uit niciodată ora aceea de română în care proful a năvălit în clasă într-o cămașă verde (era legionar) și a început să recite cu patos „Doina“: „Copii (mai degrabă loazelor cred că a zis, așa ne zicea el în glumă), asta e o poezie a lui Eminescu care nu e în programă, dar trebuie să o știți!“ Show-ul lui m-a impresionat atît de puternic încît și acum știu jumătate de „Doină“ pe de rost, deși poezia, mie personal, nu-mi spune nimic. În ora următoare am revenit la recitări cuminți și la poezii „care ar putea să ne pice la Bac“. În timp ce îl tot buchiseam pe Eminescu, în manualul de limba engleză, cred, am dat peste o poezioară de doar patru strofe care începea cam așa: I wandered lonely as a cloud / That floats on high o’er vales and hills, / When all at once I saw a crowd,/ A host, of golden daffodils. Poezia îi aparținea unui domn care se numea William Wordsworth și care, din cîte am priceput eu, era tot un poet romantic, care a murit exact în anul în care se năștea Mihai Eminescu. Mi-a plăcut la nebunie fără să-mi dau seama de ce, mai ales că nu înțelegeam perfect limba, însă îmi plăceau cadența ei, modul în care curgeau cuvintele unul după celălalt și cum te învăluiau, cum te încălzeau pe dinăuntru ca și cum ai fi stat pentru prima dată pe un șezlong, la soare, în prima zi primăvăratică a anului. După atîta Eminescu, poezia aceea a fost ca o gură de aer dintr-o altă lume. M-a urmărit ani în­tregi, mă urmărește și astăzi pentru modul în care am descoperit-o de una singură, o recit prin casă atunci cînd sînt tristă și mă înveselește. Tîrziu, mi-am dat seama că narcisele domnului Wordsworth îmi dăduseră ceea ce orice poezie de valoare ar trebui să ofere cititorului – o stare. Și ceea ce nu obținusem niciodată, din păcate, la orele de limba și literatura română. Nu mi-a picat Eminescu la Bac, ci o analiză comparată între proza fantastică a lui Mircea Eliade și cea a lui Vasile Voiculescu – am luat 8 pentru că am scris „de la mine“ și am fost depunctată pentru creativitate, iar colegii mei care dădeau la Medicină și la ASE și au copiat de prin manuale și caiete de comentarii au luat 10. Dar lasă că mi-am scos pîrleala și am luat 9,50 la matematică, unde eram bîtă, dar am copiat la rîndul meu după colegul din față. Și uite așa am intrat în viață trișînd, deformată de un sistem de învățămînt din care n-am priceput nimic, but… A poet could not but be gay, In such a jocund company.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

mihai bendeac
Culisele plecării lui Mihai Bendeac de la Antena 1. Actorul este la al doilea scandal cu postul TV
Mihai Bendeac a părăsit emisiunea „iUmor“ după 13 sezoane în care a făcut parte din juriu. Actorul a plecat și de la postul Antena 1, în urma unui conflict cu colegii din echipa de producție. Lucrurile nu sunt definitiv tranșate.
5 baza politie copy jpg
Au luat o mașină să meargă la furat, apoi au dus-o înapoi ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic
Trei tineri din Cluj au pus ochii pe maşină și au furat-o ca să meargă cu ea tot la furat, pe un șantier. După ce și-au făcut treaba, au dus mașina înapoi și au parcat-o exact în același loc.
nicusor dan png
Prețul gigacaloriei în București, neschimbat în această iarnă. Nicușor Dan: „Vom păstra aceşti 350 de lei“. Ce spune edilul despre investiții
În București, costul gigacaloriei rămâne neschimbat. Cetățenii vor plăti prețul cei mai mic din România, a anunțat primarul Capitalei, Nicușor Dan. În același timp, municipalitatea a tăiat din investiţii din cauza lipsei banilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.