Stimate domnule Andrei Cornea,

Andrei VIERU
Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Stimate domnule Andrei Cornea, jpeg

Vă felicit și vă mulțumesc pentru ultimul articol pe care mi-l adresați în Dilema veche din 6 ianuarie. O onoare nemeritată. Deși e împănat cu contradicții, ca scurt curs de filozofie adresat unor elevi de clasa a IX-a – care n-au auzit în viața lor nici de Kant, nici de Joseph de Maistre, nici de Heraclit, nici de Marx, Bergson sau Popper –, mi se pare excelent. Cu indulgența de rigoare.

Nu înțeleg însă de ce îmi e adresat mie. Nu are legătură nici cu persoana mea, nici cu gîndirea mea, nici cu cartea mea Elogiul frontierelor (Humanitas, 2021), la care pretindeți că vă referiți în ambele intervenții pe care mi le consacrați. Spun „pretindeți” pentru că răspunsul dvs. la replica mea din Dilema veche din 23 decembrie 2021 e în întregime paralel cu numeroasele probleme pe care le formulez în paginile volumului în cauză.

Voi face doar un comentariu succint pe marginea intervenției dumneavoastră, excelentă, repet, mai ales dacă e citită pe sărite. Comentariul meu la ultimul dvs. răspuns va privi tocmai pasajele care, prin eliminare, ar fi avut de cîștigat. 

Dați-mi voie să încep cu sfîrșitul. Mă întrebați dacă „din nou m-ați înțeles greșit”. Nu cred că m-ați înțeles greșit. Cred că de data asta n-ați înțeles nimic. Deși, dacă n-ați fi recurs la o grilă ideologizantă, greu n-ar fi fost. Mi-aș permite să mă adresez cititorilor Dilemei vechi peste capul dumneavoastră, invitîndu-i să citească Elogiul frontierelor și să-și facă o părere proprie, netrecută prin lentila dumneavoastră ideologică.

Lectura intervenției dumneavoastră i-ar putea stîrni cititorului o nedumerire: cum i-a putut trece domnului Cornea prin cap ideea că Andrei Vieru ar fi un nominalist – și încă unul „conservator”? Explicația e simplă: domnul Cornea face el însuși parte din tagma nominaliștilor – a celor care se joacă cu cuvintele și cu conceptele din spatele lor, a celor pentru care, de exemplu, cuvintele mamă și tată au fost o simplă convenție ce poate și chiar trebuie acum să fie înlocuită cu altele, de pildă cu conceptele de părinte 1 și părinte 2. E vorba, fără posibilitate de tăgadă, de un simplu mecanism de proiecție, în cazul de față, pe mine.

Dragă domnule Cornea, aveți geniu – geniul omisiunii și al inducerii cititorului în eroare. În prima dvs. intervenție m-ați citat trunchiat. În a doua intervenție nu m-ați citat, dar ați avut grijă să uitați că eu nu vorbesc de accepțiile onorabile ale conceptului de umanitate, ci vorbesc explicit doar de noțiunea politică de umanitate, care e un concept totalizant și salvaționist – prin urmare contradictoriu și totalitar. Cum e și, de exemplu, conceptul totalizant, salvaționist și contradictoriu de tehnică, ale cărui potențialități totalitare au fost explorate încă din anii ’50 de sociologul Jacques Ellul. Pe lîngă cele patru atribute comune enumerate, conceptele totalizante de umanitate și de tehnică mai au ceva în comun: odată aduse în sfera politicii, conduc inevitabil la dezumanizarea umanității (știu că nu pretindeți monopol asupra acestui concept).

Mă obosește să vă mai scriu despre felul în care îmi deformați ideile prin omisiune – care e la dvs. o adevărată tehnică –, pretinzînd că eu „amestec la grămadă ingrediente precum Marx, Bergson și Popper”. Dacă mi-ați citit cartea, știți prea bine că nu i-am amestecat „la grămadă”, ci că doar am semnalat ce e între ei comun, fără ca vreo clipă să le neg deosebirile. Pretindeți că „listez absurdități”, uitînd să menționați contextul în care o fac. Știți prea bine că, pentru a ilustra absurditatea unui program politic – în cazul de față, cel bazat pe ideea politică de umanitate –, e nevoie de o listă, fie ea și incompletă, a absurdităților pe care le implică.

Spuneți că sintagma „e mai complicat”, pe care am folosit-o în precedentul meu răspuns către dumneavoastră, „nu explică mai nimic”. Sînt perfect de-acord: nu explică. Omiteți însă să spuneți că acea sintagmă servea, totuși, drept introducere la o explicație. Uituceală? Rea-credință?

Din punctul meu de vedere, discuția – dacă discuție va fi fost – se încheie aici.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.