„E frumos să îmbătrînești” – satul Breb, (aproape) în afara timpului

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

La prima mea vizită în Maramureș, din noiembrie anul trecut, regretam că nu ajunsesem la Breb, unul dintre cele mai promovate sate din zonă, poate și din țară. De ce e promovat? În primul rînd pentru că se spune că ar fi cel mai aproape de Maramureșul de odinioară, nepervertit, nealterat, deși ni s-a atras atenția că și aici și-au făcut apariția vilele lor roz cu termopane și cu un pic de lemn, că e „tradițional” și dă bine, pe post de pensiuni. Într-o astfel de vilă, de altfel, ne-am cazat și noi, în week-end-ul în care am încercat să rezervăm, totul era full, era în desfășurare și un raliu, drumuri închise, era cît p-aici să nu mai plecăm din Breb, să rămînem blocați acolo, ca într-o capcană a timpului. În sat, pînă în urmă cu zece ani, nu erau decît două-trei pensiuni, acum sînt peste 35, practic la două case e cîte o pensiune și toți se întrec să ghiftuiască turiștii cu mîncăruri tradiționale și să-i îmbete cu horincă și cu afinată. În general, satele din Maramureș sînt înșirate de-a lungul șoselelor ca niște mărgele pe ață, chiar de pe drum poți vedea vechi și nou îmbinîndu-se la un mod nu tocmai armonios, colo e o poartă veche, cu patina și istoria ei, alături e o poartă nouă, comandată la unul dintre meșterii cioplitori locali care nu mai respectă întocmai simbolurile și care costă chiar și 20.000 de euro, aici e o căsuță din lemn, cu mușcate în șatră, alături e o construcție amorfă cu brizbizuri care stă goală pentru că proprietarii muncesc pe rupte în Irlanda, aici e o bisericuță de lemn care face parte din patrimoniul UNESCO, alături este una dintre falnicele biserici ortodoxe dintre cele noi sau chiar o casă de rugăciune penticostală la fel de grandioasă. Cam așa arată, din punct de vedere arhitectonic, Maramureșul zilelor noastre. Pe mine, una, tot acest eclectism mă sperie și mă fascinează deopotrivă, mă întreb cum va arăta un muzeu al satului din anul 2200, oare vor ajunge acolo recuperate și kitsch-urile astea din 2020, vor spune ceva despre oameni, vor căpăta valoare istorică? Breb e un sat mai izolat, acesta este unul dintre motivele pentru care s-a păstrat mai bine. N-are Profi sau Penny, n-are farmacie, n-are bancomate, n-are magazin de suveniruri, n-are decît două magazine sătești. În schimb, are o sumedenie de indicatoare rustice spre diferite locuri de cazare sau de luat masa. Într-un fel mi-a amintit de Vama Veche în vremurile ei bune (doar că n-are mare). Un alt motiv pentru care satul e promovat, mai nou, este faptul că Prințul Charles și-ar fi cumpărat aici vreo două căsuțe. Însă în sat locuiesc mai mulți expați care încearcă să ducă o viață departe de civilizație, „nici nu mai știm cum să salutăm dimineața pe uliță, cu bună ziua sau cu hello!”, ne spune patronul de la Pensiunea Mărioara, adică soțul Mărioarei. Și, nu în ultimul rînd, mai multe fotografii făcute în Breb au cîștigat premii pe la concursuri internaționale. Din toate aceste motive și din multe altele despre care voi scrie mai jos, satul mi se pare grozav de interesant din punct de vedere antropologic, chiar îmi pare rău că-i mai fac și eu reclamă – dacă vă duceți, be gentle!         

Chiar în momentul în care am ajuns, am întrebat de magazinul sătesc ca să ne facem o provizie de bere, cu horinca și cu afinata nu te poți înțelege pe termen lung. Și am nimerit la unul lîngă biserica greco-catolică din lemn care tocmai se construia, m-a bucurat această veste, mai ales că biserica păstrează specificul zonei, e o biserică simplă, din lemn. Satul va avea curînd trei biserici – biserica veche, biserica greco-catolică și biserica ortodoxă care, deși e o clădire nouă, nu e urîtă, are o curte bine îngrijită și verde (și un preot minunat), însă are niște turle de-o înălțime amețitoare, le vezi din orice punct al satului, le vezi și de sus, de pe șosea, prima oară am crezut că e vreo construcție fantastică din Game of Thrones. Așadar, ne-am oprit la birt și am desfăcut cîte o bere la masa din lemn, plouase, nu erau oameni de-ai locului la ale căror conversații aș fi vrut să trag cu urechea. În schimb, lîngă noi s-a oprit bătrînica de la magazin și eu atunci am fost convinsă că l-am întîlnit pe unul dintre Blajini (sau Blajine) din poveștile mele inspirate din mitologia românească. Era ceva cu ea din o cu totul altă lume decît cea cunoscută – amabilitatea deloc artificială, curiozitatea omului care a trăit toată viața în satul lui și vrea să afle vești de pe meleaguri îndepărtate și o seninătate pe care nu am mai întîlnit-o de multă vreme. De unde venim? De la București? Lung e drumul de la București! Unde am tras? Cît stăm? Dacă la noi plouă tot așa mult ca la ei? La un moment dat, am întrebat-o cîți ani are, nu mai țin minte exact vîrsta, ceva între 70 și 80, apoi a spus, cu o satisfacție totală: „E frumos să îmbătrînești!”. Am contrazis-o: „Cum să fie frumos?! Eu am doar 40 de ani și nu mai e ca înainte... deja nu mai am aceeași energie, plus tot felul de mici beteșuguri...”. Păi, dacă îmbătrînești înseamnă că ți-ai trăit viața, ai trecut lin și firesc prin ea, n-ai murit de tînăr! Bătrînica a rămas lîngă noi pînă cînd ne-am terminat berile, alături trebăluia o fată care-i semăna, probabil din familie, la fel de curioasă și de zîmbitoare.

A doua zi, am făcut o plimbare prin sat de una singură pînă cînd a început o ploaie torențială. Ulițele șerpuiesc, urcă și coboară, se întretaie. M-am întîlnit cu alți turiști, uneori cupluri de vîrsta a treia care se țineau de mînă, alteori m-am dat la o parte ca să treacă „căruța cu turiști”, una dintre distracțiile pe care le oferă proprietarii de pensiuni, căruța mergea în ritm domol, iar ei filmau cu telefonul tot, abosolut tot, în mod regulamentar. Mai erau și jeep-uri, și ATV-uri, și puștani de-ai locului pe cal, fără șa. N-am ajuns prea departe, însă satul în sine e greu de descris, pe alocuri e sufocat de vegetație și sălbatic de parcă ai fi în inima pădurii, treci pîrîul zgomotos care se numește Sunătoarea, apoi pare să iasă din nou la lumină, apar alte și alte case, ramificații, fundături, sînt multe flori, căpițe, fluturi și melci, mirosea a fîn proaspăt cosit. La un moment dat, am trecut pe lîngă o casă unde erau doi bătrîni pe un prag, sigur acolo nu era nici o pensiune, era casa lor bătrînească din Breb – se uitau la drum, pe lîngă ei treceau căruțele cu turiști, ATV-urile, jeep-urile, se uitau cu aceeași curiozitate a bătrînicii de la birt, însă privirea lor era cumva în altă parte, spre interior. Ce se întîmplă, de fapt, cu satul lor? Cine sînt acești oameni care tot se perindă pe aici, tot vin și pleacă, ce vor ei? Dar oare la ei a plouat? Colegii noștri care au făcut o altă drumeție s-au întîlnit cu un moș care îi tot momea în casă ca să bea un pahar de horincă și să mănînce o slană împreună. Le-a zis că îi costă 20 de lei de persoană.

Ca printr-o minune, a ieșit soarele cînd am lansat cărticica noastră de bandă desenată despre Maramureș – Dincolo de orizont. În curtea bisericii au venit „coconii din Breb”, e un fel de club local de care se ocupă preotul și soția lui, nimic profund religios, mai degrabă relaxat (exact așa cum ar trebui să se implice preoții în astfel de comunități), fac diferite acțiuni împreună, copiii îl văd pe preot ca pe un prieten. Copii dezinvolți, dar puri, băieții, în mod paradoxal față de lumea urbană, mai îndrăzneți decît fetele de aceeași vîrstă. Copii care au venit la întîlnire cu chips-uri și cu cola de la magazin, fascinați în mod firesc de lumea „din afară” unde probabil că vor ajunge la un moment dat, ca să nu ne mai întrebăm de ce Maramureșul e într-o perpetuă schimbare. Copii „munciți” deja – la cîmp, băieții, fetele știu să gătească. Seara, cînd am încercat să ieșim din Breb și drumurile erau încă blocate de marele raliu, cîțiva dintre cei care veniseră la lansare au urcat pe șosea pînă sus ca să vadă mașinile „străine” care treceau în viteză. Aveau încă cu ei cărticelele noastre. Nu-mi dau seama dacă noi, cei care încercăm să facem o educație altfel, să scriem literatură pentru copii, să facem cărți de benzi desenate, putem aduce o schimbare, la un mod valoric sau estetic, într-un astfel de loc. Tot ce pot spune este că, văzîndu-i pe acești copii din Breb, atît de liberi și atît de aproape de o lume arhetipală, mi s-a părut că-și trăiesc cea mai frumoasă copilărie posibilă, mai frumoasă chiar decît cea a lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn pe care îi invidiam atît de mult cînd eram mică.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.