Diversitate, asemănări

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Diversitate, asemănări jpeg

În România, în micul nostru univers, sîntem obişnuiţi să avem în jur, în general, oameni la fel. Cu trăsături asemănătoare, cam cu aceeaşi culoare a pielii, chiar cu background-uri înrudite: venim, cu toţii, de undeva de la ţară, doar generaţia diferă. Desigur, şi regiunea, dar, cred, în ciuda glumelor cu ardeleni sau olteni, diferenţele nu sînt chiar majore...

Într-un oraş global, precum Parisul, cei ce ni se perindă în jur sînt mult mai diverşi. Diferă atît culoarea pielii, care poate oscila de la albă la aproape neagră, trecînd prin toate fazele de măsliniu şi ciocolatiu, cît şi trăsăturile feţei şi ale corpului. Ochi mari, căprui ori negri catifelaţi, ochi verzi, alungiţi sau mijiţi; buze groase, senzuale, sau unele atît de fine încît parcă sînt de hîrtie; trupuri subţiri, aproape fără grosime, corpuri în care formele sînt parcă sculptate apăsat, atît sînt de pronunţate. Africa şi Asia sosite în Europa dau o încrengătură de rase şi trăsături cu care noi, bucureştenii – pînă la urmă, la o altă scară, nişte provinciali – nu sîntem obişnuiţi.

În metroul parizian, omenirea e un spectacol. În faţa mea se aşază o foarte reuşită fată cu pielea ciocolatie şi părul decolorat şi întins, purtînd o rochie roz fără umeri, şi sandale tot roz, asortate. Constat că rozul arată altfel pe fond maroniu, poate mai interesant. O altă negresă îmbrăcată corect, cu părul coafat uşor întins, cu tendinţe vizibile de rotunjire se aşază şi ea. Îmi aduce aminte de un anumit tip de funcţionară din România, de la unul din ghişeele cu coadă. Doar culoarea pielii diferă, dar ceva din fizionomia ei îmi sună cunoscut. Am senzaţia de déjà-vu. Pînă la urmă, şi diversitatea asta îşi are limitele ei, există unitate în diversitate...

În timp ce mîncăm pe o terasă, trece o altă negresă, într-unul din costumele lor tradiţionale: lung înflorat. Trece maiestuoasă ca o regină africană în timp ce-şi împinge căruciorul, lăfăindu-şi formele planturoase, dar nu dizgraţioase şi nici lipsite de armonie.

În metrou, îşi face apariţia o fată asiatică cu telefonul în mînă. De fapt, mai toată lumea îşi ţine telefoanele la vedere şi, ori ascultă în căşti, ori butonează frenetic pe ele. E atît de subţire încît expresia „cu mijlocel tras ca prin inel“ i se aplică ad litteram.

La restaurantele chinezeşti, thailandeze, vietnameze de pe Avenue Choisy şi nu numai, chelenerii sînt în general tăcuţi şi serioşi. Nu fac conversaţie de atras turiştii, precum cei francezi şi pare că-şi fac treaba fără prea multă plăcere, dar cu seriozitate. Arată mai curînd ca nişte funcţionari plictisiţi, fără vîrstă. Ce-i drept, la sfîrşit, la nota de plată şi la bacşiş vin, în general, femeile (nevestele?) care sînt mai zîmbitoare şi guralive. Dacă te cunosc mai bine, îşi dau, însă, drumul la gură. Ale cărei colţuri încep să se ridice, ca în desene animate...

Femeia de serviciu de la hotel e neagră-neagră, tuciurie. E subţire şi poartă un turban tot negru. Nu-i place să te bagi în treaba ei, reacţionează ca un animal speriat dacă te apropii mai mult. Aflăm că e din Mali, ca şi toate colegele ei de la celelalte etaje. Vorbesc între ele o limbă aspră, cu mulţi de „r“ apăsaţi. O îmbunează banii, bacşişurile, dar, şi mai şi, atitudinea afectuoasă şi împăciuitoare. La plecare, ne-am îmbrăţişat.

Lîngă hotel era un fast food turcesc, singurul nonstop. Turcii de acolo arătau ca unii români, dar ceva mai bruneţi şi mai sprîncenaţi. Cînd au auzit că sînt din România, au fost foarte încîntaţi: au zis, pe scurt, că Turcia şi România sînt cam o apă şi-un pămînt, că tot avem aceeaşi mare...

Est-europenii au şi ei o patină... distinctă. La restaurante, românii sînt de multe ori confundaţi cu ruşii, şi li se zice, în final, „Dasvidania“. Poate că „Da“-ul comun induce în eroare... Ori şi un anumit fel de a ne purta şi îmbrăca, poate chiar un look?

Toate astea sînt relative şi îmbîrligate. Ideea e că, într-o imensă diversitate, poţi, pînă la urmă, recunoaşte şi gesturi şi atitudini comune, şi că oamenii sînt şi asemănători, indiferent din ce... coclauri vin.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Reacția Kremlinului la „planul de pace” nerealist propus de Elon Musk
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reacționat, marți, față de „planul de pace” cu Ucraina propus de miliardarul american Elon Musk.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.
Nava cereale FOTO Shutterstock
Operațiune uriașă de furt, orchestrată de ruși. Cum a fost jefuită Ucraina de grâne și unde au ajuns banii
O operațiune uriașă de furt de cereale ucrainene a fost pusă la cale de Rusia, banii obținuți pe recoltele furate fiind „investiți“ în război. Valoarea mărfurilor sustrase se ridică la 530 milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.