Disneyland şi curajul
Nu e, nici pe departe, prima dată cînd merg la Disneyland-ul din Paris. Ce-i drept, am ajuns acolo doar adultă fiind, cu al meu copil – deşi am visat să vizitez parcul (cel american pe atunci) cam de pe cînd aveam vreo 11 ani şi un prieten proaspăt emigrat în SUA mi-a trimis o poză cu el şi vulpoiul şi cotoiul din Pinocchio pe fundalul unui foc de artificii.
Pe vremea lui Ceauşescu nu am putut ajunge, dar am putut, precum atîţia alţi copii din generaţia mea, să mă uit la desenele animate cu Mickey, Donald, Goofy, Chip şi Dale de la televiziunea naţională comunistă; am putut vedea mai toate filmele de lungmetraj Disney din perioada respectivă, gen Albă ca Zăpada, Cartea junglei, Pisicile aristocrate, Doamna şi vagabondul; ba chiar mi-am putut cumpăra revistele Disneyland şi Mickey Mouse de la chioşcul de ziare de pe Şoseaua Giurgiului, unde locuiam atunci, dînd o mică şpagă vînzătorului, ca să ni le oprească.
Tot citind reviste şi văzînd filme Disney, într-o perioadă în care orice consumam se lipea de mintea-mi fragedă, mi-am însuşit, vrînd-nevrînd, morala lor: şi astăzi mai cred – puţin – că Prinţesa, după multe necazuri şi aventuri, adică după ce şi-a luat porţia de nefericire, rămîne cu Prinţul, drept răsplată pentru ce a îndurat.
Bineînţeles, după ce au mai trecut anii, mi-am dat seama că nu e chiar aşa în real life (desigur, nici animalele nu sînt pufoase şi nu cîntă, virtutea nu e – neapărat – răsplătită şi nici mamele vitrege pedepsite). Dar ceva tot mi-a rămas din mentalitatea Disney, pe care, într-o oarecare măsură, o împărtăşesc şi azi: un simţ al miraculosului şi al-orice-posibilului în variantă kitsch dulce.
Tîrziu, în copilăria mică a copilului propriu, am descoperit parcurile Disneyland. Kitsch-ul idilic despre care tocmai vorbeam l-am regăsit în special în Fantasyland, parcul principal – dacă-i pot spune aşa – al stabilimentului ridicat în 1992 pe lîngă Paris (în Marne-la-Vallée). Acolo te sui într-un trenuleţ şi ajungi în diverse „lumi“: cea a Albei ca Zăpada, a lui Peter Pan, a Piraţilor din Caraibe. Culmea lumilor kitsch este It’s a small world (E o lume mică) – un soi de pacea-ntre popoare şi globalizare în varianta idilico-populistă: un cor de păpuşi în costume şi aranjamente internaţionale, cîntînd melodia cu acelaşi nume.
Situat în top 5 al atracţiilor parcului, It’s a small world e un fel de chintesenţă a Disneyland-ului fără partea lui simpatică, salvatoare: şi anume animalele, cu latura lor umoristică. Idilismul exagerat al păpuşilor şi al melodiei suave, dar repetitive adaugă şi o nuanţă creepy fenomenului.
Nuanţă creepy, voit horror, pe care o au şi roller coaster-ele de acolo. Cînd vorbeam, în titlu, de curaj, la ele mă refeream: te supui, de bunăvoie, unei torturi în limite permise. Care, pe deasupra, mai trebuie să fie şi plăcută.
Roller coastere-le cultivă plăcerea postmodernă: un amestec de senzaţii tari în limitele suportabilităţii omeneşti. M-am dat, odată, păcălită de fiul meu, care mi-a spus că-i floare la ureche, în Space Mountain, cred. Cînd a pornit, am avut senzaţia că-mi ies din corp (eu eram undeva în urmă şi corpul meu înainte în vagonet) şi că văd stele verzi, la propriu. Am închis ochii şi m-am simţit, timp de, nu ştiu, vreo trei-patru minute, în... haos.
Anul acesta m-am dat în Big Thunder Mountain şi în Tower of Terror. Tortura a fost mai mică şi plăcerea mai mare (nici unul nu te dă peste cap, e vorba, într-unul, de căderi în gol care mi s-au părut plăcute, şi în altul – de viraje bruşte şi zgomote puternice, care nu mă impresionează), dar îmi păstrez părerea – e vorba de o minitortură asumată: înainte de a intra în liftul din Tower of Terror m-am simţit ca înaintea unei proceduri medicale, o endoscopie, de pildă.
Aşa cum realitatea neplăcută o percepem, filtrată, de la televizor, tot aşa „probele de foc“, altă dată direct iniţiatice, ne sînt acum oferite în variantă soft, ambalate într-un înveliş fun. Ne mîndrim cu un curaj de şi în joacă. Care, asociat cu idilismul Disney, face din noi cetăţeni pregătiţi ai lumii entertainment-ului şi ai viselor facile.
