Disneyland şi curajul

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Nu e, nici pe departe, prima dată cînd merg la Disneyland-ul din Paris. Ce-i drept, am ajuns acolo doar adultă fiind, cu al meu copil – deşi am visat să vizitez parcul (cel american pe atunci) cam de pe cînd aveam vreo 11 ani şi un prieten proaspăt emigrat în SUA mi-a trimis o poză cu el şi vulpoiul şi cotoiul din Pinocchio pe fundalul unui foc de artificii.

Pe vremea lui Ceauşescu nu am putut ajunge, dar am putut, precum atîţia alţi copii din generaţia mea, să mă uit la desenele animate cu Mickey, Donald, Goofy, Chip şi Dale de la televiziunea naţională comunistă; am putut vedea mai toate filmele de lungmetraj Disney din perioada respectivă, gen Albă ca Zăpada, Cartea junglei, Pisicile aristocrate, Doamna şi vagabondul; ba chiar mi-am putut cumpăra revistele Disneyland şi Mickey Mouse de la chioşcul de ziare de pe Şoseaua Giurgiului, unde locuiam atunci, dînd o mică şpagă vînzătorului, ca să ni le oprească.

Tot citind reviste şi văzînd filme Disney, într-o perioadă în care orice consumam se lipea de mintea-mi fragedă, mi-am însuşit, vrînd-nevrînd, morala lor: şi astăzi mai cred – puţin – că Prinţesa, după multe necazuri şi aventuri, adică după ce şi-a luat porţia de nefericire, rămîne cu Prinţul, drept răsplată pentru ce a îndurat.

Bineînţeles, după ce au mai trecut anii, mi-am dat seama că nu e chiar aşa în real life (desigur, nici animalele nu sînt pufoase şi nu cîntă, virtutea nu e – neapărat – răsplătită şi nici mamele vitrege pedepsite). Dar ceva tot mi-a rămas din mentalitatea Disney, pe care, într-o oarecare măsură, o împărtăşesc şi azi: un simţ al miraculosului şi al-orice-posibilului în variantă kitsch dulce.

Tîrziu, în copilăria mică a copilului propriu, am descoperit parcurile Disneyland. Kitsch-ul idilic despre care tocmai vorbeam l-am regăsit în special în Fantasyland, parcul principal – dacă-i pot spune aşa – al stabilimentului ridicat în 1992 pe lîngă Paris (în Marne-la-Vallée). Acolo te sui într-un trenuleţ şi ajungi în diverse „lumi“: cea a Albei ca Zăpada, a lui Peter Pan, a Piraţilor din Caraibe. Culmea lumilor kitsch este It’s a small world (E o lume mică) – un soi de pacea-ntre popoare şi globalizare în varianta idilico-populistă: un cor de păpuşi în costume şi aranjamente internaţionale, cîntînd melodia cu acelaşi nume.
 

Situat în top 5 al atracţiilor parcului, It’s a small world e un fel de chintesenţă a Disneyland-ului fără partea lui simpatică, salvatoare: şi anume animalele, cu latura lor umoristică. Idilismul exagerat al păpuşilor şi al melodiei suave, dar repetitive adaugă şi o nuanţă creepy fenomenului.

Nuanţă creepy, voit horror, pe care o au şi roller coaster-ele de acolo. Cînd vorbeam, în titlu, de curaj, la ele mă refeream: te supui, de bunăvoie, unei torturi în limite permise. Care, pe deasupra, mai trebuie să fie şi plăcută.

Roller coastere-le cultivă plăcerea postmodernă: un amestec de senzaţii tari în limitele suportabilităţii omeneşti. M-am dat, odată, păcălită de fiul meu, care mi-a spus că-i floare la ureche, în Space Mountain, cred. Cînd a pornit, am avut senzaţia că-mi ies din corp (eu eram undeva în urmă şi corpul meu înainte în vagonet) şi că văd stele verzi, la propriu. Am închis ochii şi m-am simţit, timp de, nu ştiu, vreo trei-patru minute, în... haos.

Anul acesta m-am dat în Big Thunder Mountain şi în Tower of Terror. Tortura a fost mai mică şi plăcerea mai mare (nici unul nu te dă peste cap, e vorba, într-unul, de căderi în gol care mi s-au părut plăcute, şi în altul – de viraje bruşte şi zgomote puternice, care nu mă impresionează), dar îmi păstrez părerea – e vorba de o minitortură asumată: înainte de a intra în liftul din Tower of Terror m-am simţit ca înaintea unei proceduri medicale, o endoscopie, de pildă.

Aşa cum realitatea neplăcută o percepem, filtrată, de la televizor, tot aşa „probele de foc“, altă dată direct iniţiatice, ne sînt acum oferite în variantă soft, ambalate într-un înveliş fun. Ne mîndrim cu un curaj de şi în joacă. Care, asociat cu idilismul Disney, face din noi cetăţeni pregătiţi ai lumii entertainment-ului şi ai viselor facile. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

blog unteanu
Care este miza reală a referendumurilor organizate de ruși în zonele ocupate din Ucraina?
Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.
amalia puflea sol gimnastica jpeg
Mama gimnastei Amalia Puflea, acuzații grave la adresa antrenorilor: „Fata amenință cu sinuciderea!”
Amalia Puflea, o gimnastă de 15 ani din Bârlad, ar fi amenințat cu sinuciderea în cantonamentul din Deva, declarând că este terorizată de comportamentul agresiv, atât verbal, cât și fizic, al antrenorilor.
Protest împotriva mobilizării în Sankt Petersburg FOTO EPA-EFE
Rușii fug pentru că sunt îngroziți de teroarea din propria armată, spune un general
Groaza față de regimul de teroare din propria ar putea fi unul dintre motivele pentru care rușii au fugit în număr mare din țară după anunțul mobilizării parțiale a populației, relatează The Sun.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?