Westminster Cathedral

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Westminster Cathedral jpeg

Deşi am fost de multe ori la Londra, mai cu seamă în anul de juneţe oxfordiană, nu vizitasem niciodată catedrala catolică (http://www.westminstercathedral.org.uk/art_history.php) a capitalei britanice, pînă anul acesta. Ar fi trebuit să o fac, mai ales că lucram, taman ca meşterul Manolache, la o nouă (şi la fel de nebăgată în seamă) variantă de catedrală patriarhală. Ce legătură este între cele două biserici – una reală de la 1900 şi cealaltă virtuală, chiar de cîteva decenii mai dinaintea ei (şi încă în această stare)? Aparent, nici una. Şi totuşi, mi se pare că Westminster Cathedral ar fi (fost) – cel puţin în privinţa spaţiului interior – cel mai inspirat exemplu la care ar fi trebuit să ne uităm, pentru o catedrală neobizantină la vest de San Marco din Veneţia, dacă nu cumva la vest de Sfînta Sofia însăşi. În orice caz, cea mai avansată formă de interpretare a tradiţiei Bizanţului într-o catedrală urbană de mari dimensiuni. Mai mult, am văzut în eforturile arhitectului Bentley de a ocoli, deodată cu goticul asociat prea strîns, în Marea Britanie de sfîrşit de secol XIX, cu ritul anglican, ceva din frămîntările arhitecţilor interbelici din România. Şi aici era o luptă de dus cu sinele colectiv. Trebuiau biserici ample, dar precedentele istorice nu îi ajutau (căci meşterii care le făcuseră nu le aparţineau, ca neam, într-un timp cînd se vorbea, prea strident, de bună seamă, despre sînge şi etnie). Îi ajutau, în schimb, să meargă direct la origini, la Bizanţ, unde existau, deopotrivă, referinţe de scară urbană şi originalele la care făceau stîngace trimitere precedentele locale medievale de pe teritoriul actual al României. În a emula tradiţia bizantină şi pe cea latină (separat sau împreună) găsiseră atît Antonescu cît şi Ionescu Berechet sau Christinel, Traianescu, Niga, Joja şi Goga şi alţii modalitatea de a scăpa de orice supărătoare trimiteri în trecut. Or, la scară imperială, aveam în Westminster Cathedral o reuşită deplină a căutărilor acestor predecesori ai noştri. 

Să mă explic. De îndată ce intri în biserică, şocantă este înţelegerea naturii spaţiului bizantin într-un loc unde, tocmai, exact distanţa (atît cea istorică, temporală, cît şi cea geografică, în mile) ar fi fost de aşteptat. Dacă parterul naosului este o recapitulare a tehnicii marmurei simetrice, a intarsiilor şi a mozaicurilor paleocreştine, pardoselile sînt cosmateşti, amintind mai degrabă de micile biserici romane care încă le mai conţin. Jos, aurul îşi face datoria şi amplifică cerurile abstracte ale icoanelor deliberat compuse stîngaci, ca-n primele mozaicuri, pe care se reflectă lumini de candelă. 

Dimpotrivă, spaţiul de deasupra nivelului privirii este strict bizantin. Cîteva cupole de cărămidă amintesc imediat de referinţa Sfintei Sofii. Ca şi acolo, se descarcă pe tamburi fenestraţi. Dar lumina de la Bizanţ este mult mai intensă decît cea de la Londra şi efectul secant al soarelui este, dincolo, evident. Aici, ochiurile de lumină naturală sînt, parcă, prea sus şi prea palide spre a se uni în acel plan de tăiere oblică în măsură să dea unuia, precum Procopius din Cesareea, iluzia că acea uriaşă cupolă imperială chiar pluteşte peste spaţiul naosului, ca un OZN în levitaţie. 

Căci, spre deosebire de original, aici tot acest nivel superior al spaţiului este complet nefinisat şi neguros. Vezi rotirea cerurilor, dar ele sînt în aceeaşi măsură genuni, de vreme ce – ştim deja – ceea ce este sus este şi jos. Pătrunde lumina, dar numai atîta cîtă este necesară spre a spori întunecimea spaţiului celui de sus. Sus e indistincţie, haos şi nemărginire, căci amploarea de necuprins, parcă, a acestui efect ascensional este amplificată tocmai de dimensiunile impresionante ale lăcaşului de rugăciune. Intuim unde se termină, sus, catedrala, deşi nimic nu e sigur. Catedrala nu este gata. Ca şi la biserica Mănăstirii Caşin din Bucureşti (care, deşi semnificativ mai mică decît catedrala despre care vorbesc, îi este acesteia consîngeană), doar parterul este gata, nu pentru că arhitectul va fi dorit asta, ci pentru că aşa au fost timpurile. Spre deosebire de Caşin însă, la Westminster Cathedral se lucrează, încă. La ora vizitei mele, se colectau bani pentru terminarea mozaicurilor din Capela Sf. Gheorghe. Nu mă îndoiesc că, în ciuda numărului infinitezimal de credincioşi aflaţi la slujbă şi a originilor lor evident non-insulare, canonicii catedralei au ca viziune terminarea ei integrală. 

Or, cine sînt eu să spun că ar fi păcat să se termine şi că, aşa cum este, în proces, este mult mai cutremurătoare chiar decît dacă ar fi gata? 

Augustin Ioan este arhitect şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.