Vizibil, invizibil

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

În anii ’80, am urmat studii teologice într-o Românie aflată sub asediul comunismului terminal. Biserica Ortodoxă Română (BOR) era, deși larg majoritară, aproape la fel de greu detectabilă ca oricare altă expresie a creștinismului. După mai multe decenii de gîndire unică, exprimată în limba de lemn a marxism-leninismului, fenomenul religios se retrăsese în catacombe. Unica libertate încă acordată BOR – cea legată de cult – se pierdea într-o arenă publică unde numai mantrele național-comunismului răsunau în gol. Pe scurt, pînă în 1989, cultele religioase din România erau laolaltă marginalizate și ținute sub controlul strict al „organelor“. După prăbușirea vechiului regim, mai ales că la putere au rămas comuniștii, s-a schimbat radical statutul cultelor religioase. Din catacombe, ele au ocupat subit centrul atenției publice. Figurile odinioară neștiute ale ierarhilor au fost la un moment dat supraexpuse. Noul regim pretindea că are un comportament democratic, deși nu îl avea. Căuta un aliat, dar nu-l putea găsi în societatea civilă emergentă (care îi era, pe bună dreptate, ostilă). Aliatul de circumstanță a fost atunci BOR, alături de alte confesiuni. Toate suferiseră, așa cum toate făcuseră compromisuri jenante. A fost deci oarecum simplu ca „noua“ Românie să renască prin reactivarea modelului „bizantin“ de „armonie“ între puterea politică și cea spirituală: nu era această insolită logodnă dovada cea mai vie a despărțirii reale și profunde de comunism?

În toți anii ulteriori ai „tranziției“ (cînd ne căutam nu doar drumul geopolitic, găsit după 1997, ci și o altă fizionomie comunitară), cultele, începînd cu BOR, au devenit supervizibile într-o primă etapă și mult mai discrete în cea de a doua, cînd media au început practic să identifice „viața religioasă“ cu spațiul ortodox. În fond, aici doream să ajung. La faptul că, deși există și se bucură de o libertate necenzurată, restul celor 17 culte din România și-au pierdut treptat vizibilitatea. Au devenit microcosmosuri închise, care comunică intern, fără să mai apară ca subiect de presă națională.

Cum se explică această asimetrie între om­ni­pre­zența ortodoxă și discreția autoreplierii celorlalte culte legale? În primul rînd, prin rezolvarea anumitor chestiuni litigioase: mai toate cultele și-au primit înapoi multe proprietăți confiscate de regimul comunist. După ce acaparase cronica primilor ani ’90, zgomotosul conflict patrimonial dintre BOR și Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) s-a stins odată cu atenția jurnaliștilor. Restul cultelor s-au dezvoltat nestingherit și fără tapaj, dezvoltîndu-și platforme media proprii. Treptat, BOR a rămas singura prezență, de altfel tot mai contestată, din coloanele unei prese care a făcut un loc tot mai amplu poncifelor scientiste, agnostice și anticlericale. Nu putem decît regreta faptul, incontestabil, că ocaziile de dialog inteligent dintre teologie și bio- sau neuro-științe s-au rărit considerabil, mai ales în ultimii ani.

Iată fundalul pe care chiar că m-a surprins cifra publicată recent de Guvern, care arată că sub 40% din noile lăcașuri de cult ridicate după 1989 aparțin BOR. Cu alte cuvinte, și luînd în calcul ponderea lor, cultele neortodoxe au ridicat de zeci de ori mai multe lăcașuri sacre decît BOR. Ideea contrară e doar una dintre iluziile statistice pe care proasta noastră informare le întreține. Nu vreau să victimizez BOR, deși am scris adesea că ea este, în multe privințe, prada propriului succes. E normal ca anticlericalismul să vizeze cu precădere confesiunea uriaș majoritară. Nu e însă normal să acredităm impresii false, precum cele legate de „gigantismul constructiv“ în care s-ar complace o BOR animată de ambiții triumfaliste. E onest să lucrăm mai curînd cu cifre decît cu percepții induse pe fondul unor ciocniri culturale în plină desfășurare. Clișeul „spitale, nu biserici“ înflorește tocmai pe acest teren tezist, care ignoră deopotrivă demografia confesională și echilibrul schimburilor simbolice din profunzimea corpului social.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic