Unicități

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Cred că am descris scena în jurnalul meu parizian (Insula cetății, Curtea Veche, 2005): pe holurile Sorbonei, studenți români lipiseră (la începuturile anilor ’90) afișul unei conferințe despre Nae Ionescu, prezentat drept le professeur de Mircea Eliade. Niște francezi sardonici subliniaseră în text, cu semne de exclamare, taman acel articol hotărît („le“) persiflînd astfel provincialismul unui obicei de care n-am scăpat nici azi și pe care – inspirat de Andrei Vieru – l-aș numi sindromul șefului de trib. Ce-i amuza pe francezi? Ipoteza că Eliade avusese un singur dascăl. Ei vedeau în această sugestie reductivă un comportament primitiv: e imposibil, peste timp, să nu le dai dreptate… Pe scurt, sindromul șefului de trib pleacă de la ideea că – în absolut oricare domeniu al spiritului, de la umanioare, pînă la științele tari – nu contează decît vîrful absolut, cu care ne imaginăm că străpungem granițele, fandînd recuperator înspre o eterică „universalitate“. Mesajul transmis urbi et orbi sună cam așa: „Nu avem noi prea multe genii – oricum, nu cîte aveți voi, occidentalii –, însă avem cu singuranță cîte unul în oricare disciplină“. Nu i avem pe Schubert, Mozart, Beethoven sau Wagner, dar iată că nu ne lipsește un Enescu. După cum ne putem lăuda pe toată planeta (dacă nu e vorba să i achiziționăm public lucrările) cu un Brâncuși. Nu vom omite nici faptul că, printr-un Eminescu, ne am învrednicit de un loc în Republica mondială a Literelor.

Primul rezultat al acestui tip de selecție exclusivă, convențional orientată spre culmea singulară a fiecărui teritoriu cultural, este, firește, relativa neglijare a tututor celorlalți creatori români demni de acest nume. Evident, deși avem un Eminescu, un Vuia (și tot așa), îi citim, audiem sau privim și pe ceilalți literați, compozitori sau artiști plastici, dar o facem mereu sub pavăza acestor marcaje mitice, specifice (poate) culturilor mici. E aici și un decupaj care chiar face din noi o cultură mică, deși sîntem o cultură medie, care – în ultimii 150 de ani – a produs (acasă sau în exilul atît de obișnuit al creatorului român) un peisaj simbolic prost exportat și subestimat intern, mai ales din motivul că asociem actul cultural semnificativ cu prosperitatea și dezvoltarea economică de care nu prea ne-am bucurat. În anii ’80, aveam un Noica. Așa cum sugeram, paradigma aceasta pompos-complexată funcționează de minune și azi, cu efecte consolator-castratoare.

Sindromul șefului de trib e asociat (sau măcar asociabil) cu pulsiunea noastră spre regimuri autoritare („cum nu vii tu, Țepeș doamne?“), precum și cu mania „olimpismului“, care decupează excelența de orice altceva, izolînd-o într-un soi de buncăr etanș. Nu-i prea greu să vezi că obsesia vîrfului mesianic sau charismatic traduce lenea de pe traseu: să vină o soluție unică și gata făcută! O minune! Nu contează categoria ca atare (cu legile ei de creștere și de interpretare, în vederea unei scări axiologice), așa cum nu ne impresionează oricine nu se află pe vîrful oricărui podium. Precursorii, competitorii nenorocoși sau epigonii n-au decît să dispară în uitarea noastră virtuoasă, calată pe exaltarea supremă a „numărului 1“. În sfera culturală, marota culminației solitare e relativ stabilă. În celelalte domenii sociale, ea ne ajută să dăm vina (la timpul potrivit) pe un singur om: noi te-am făcut, noi de vom demola într-o cascadă de sudălmi demitizante, arătîndu-ți că ești singurul vinovat (de vreme ce ai fost unicul personaj omnipotent). Aici, dorul idolatru al zeității încarnate se combină în doi timpi cu pasiunea colectivă a iresponsabilității.

M-aș bucura să depășim un asemenea mod tribal de gîndire. Spiritual vorbind, tocmai cuvîntul „idolatrie“ (folosit adineauri adjectival) dovedește că nu e în regulă să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor și să îngăduim fixații unilaterale, în loc să percepem fenomenul cultural ca pe un tablou multidimensional, dinamic și plin de potențiale descoperiri retroactive. Cu un mic efort, am putea chiar respira într-o democrație a valorilor… 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.