Un reper ortodox în inima Occidentului

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Theodor Pallady jpeg

Olivier Clément (1921-2009) este un autor cunoscut și îndrăgit în Ortodoxia românească, chiar înainte de 1989, dar mai ales după această dată, cînd operele sale au început să circule neconstrîns în mediile ecleziale. A fost un teolog al serenității, un om al dialogului ecumenic, apropiat de Vladimir Lossky, de avva Sofronie de la Essex și de Părintele Dumitru Stăniloae, căruia îi rezerva o veche admirație fraternă. Convertit la Ortodoxie, după o tinerețe atee, Clément s-a cufundat în universul biblic și patristic, de unde a extras temele și argumentele unei apologetici creștine contemporane. Deși a predat multă vreme la Institutul Teologic „Sfîntul Serghie“, din Paris – un bastion al rușilor albi exilați –, autorul francez nu s-a identificat cu tradiția apocaliptic-dostoievskiană a intelighenției ruse, ci mai curînd cu cea post-bizantină, manifestată din Italia renascentistă, pînă la experiența spirituală bucureșteană a „Rugului aprins”. Orizontul său inspirator a fost mai curînd grec decît slav, mai apropiat de școala alexandrină și de Părinții cappadocieni decît de misticismul etno-mesianic al celei de-a treia Rome. De la Berdiaev, Lossky, Florensky sau Evdokimov a preluat însă imperativul etic al confruntării cu marxismul și critica secularizării occidentale, cărora le-a opus o visată renaștere ortodoxă, la fel de benefică pentru Apusul „dezvrăjit” și pentru rezistența de catacombă din lumea comunismului real. Propria lui descoperire despre integritatea apostolică, dogmatică și liturgică a creștinismului răsăritean l-a determinat să creadă, cu o deplină autenticitate existențială, în formula ex oriente salus.

A știut să surmonteze atît zelul (adesea strident) al convertitului, cît și relativismul interconfesional, făcîndu-se deopotrivă respectat pe scena intelectuală majoritar stîngistă a Franței lui 1968 și în marginalizatul catolicism din Hexagon. O dovadă în acest ultim sens e chiar faptul că Papa Ioan Paul al II-lea l-a chemat să compună meditația pe care a citit-o în Vinerea Mare din 1998, cu ocazia celebrării via crucis la Colosseum-ul din Cetatea Eternă (loc prin excelență martiric & memorial). L-am cunoscut și eu pe ilustrul autor, pe vremea studiilor doctorale, atît la biserici ortodoxe pariziene, cît și acasă la domnia-sa, cu ocazia unei invitații pascale. M-am bucurat că blîndul teolog a dorit să-mi prefațeze cartea apărută ulterior la Desclée de Brouwer, iar micul omagiu pe care i-l aduc aici nu face decît să compenseze, pe cît posibil, vina de a nu-l fi regăsit, la timp, atunci cînd am revenit pe malurile Senei, ca ambasador al României.

De curînd, la Editura Spandugino a apărut (în colecția de spiritualitate augustinian botezată „Interior intimo meo“ și sub excelenta înfățișare grafică specifică acestei case editoriale) traducerea cărții pe care Olivier Clément a intitulat-o Transfigurarea timpului în lumina tradiției ortodoxe. Volumul ne propune o analiză a timpului ciclic (propriu religiozității precreștine și păgîne), evocă dinamica revelației biblice, prin care Dumnezeu „coboară în timp”, descrie iconomia Sfîntului Duh ca pecete a „timpului îndumnezeit”, notează caracterul eshatologic al eonului creștin, punctează limitele conștiinței istorico-ecleziale, descrie raportul dintre dezvoltarea doctrinară și sacralizarea Tradiției, se deschide spre emergența Împărăției divine (în sufletul pătruns de har, precum și în dimensiunea Judecății de Apoi), lăsînd loc, în final, unei reflecții despre iad (despre care nu poți vorbi decît la persoana I). Paginile se răsfoiesc parcă singure, căci autorul francez scrie fluent, dozează ideal erudiția și ideația personală, pune în fiecare paragraf amprenta sa radios „clementă”, dat fiind că nu compune pentru a „edifica” și nici pentru a dezminți sau incrimina, cît pentru a mărturisi și a suscita în fiecare cititor dorul comuniunii efective. 

Și prin această nouă apariție editorială, Olivier Clément se adaugă personalităților occidentale (de talia unor Kallistos Ware, J.A. McGuckin, Placide Deseille, Seraphim Rose, Maxime Egger, Gabriel Bunge și cîți alții) care le (re)descoperă ortodocșilor „nativi” vastitatea unui tezaur de credință răsăriteană adesea ignorat sau mutilat, fie prin complexul deprecierii de sine, fie sub presiunea unor mimetisme obsedate de „aggiornamento”. Nu e nimic surprinzător aici, de vreme ce „Duhul suflă unde voiește” (Ioan 3,8)...

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.