"Un nou minister al adevărului?"

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca reacţie la articolul meu despre războiul din Liban ("Contratimp", din nr. 129 al Dilemei vechi), un cititor al revistei mi-a trimis un text plin de indignare. Mă acuza că trec cu indiferenţă pe lîngă morţile şi suferinţele pricinuite de atacurile israeliene în rîndul civililor libanezi, că nu denunţ intervenţia militară a Israelului în Liban ca pe o monstruozitate. "Nu-mi pot opri un sentiment de ruşine citind articolul Ťcreştinei» Anca Manolescu, aşa cum nu-mi pot opri revolta cu care asist la incuviinţarea tacită, acoperită cu sofisme, pe care Occidentul o acordă distrugerii sistematice a unui stat mai slab de către unul mai puternic", scrie dl M. Stanciu din Bucureşti. Domnule M. Stanciu, nu cred că din articolul meu era absentă compasiunea faţă de civilii libanezi aflaţi sub nenorocirile războiului (dar ea era însoţită de acelaşi sentiment faţă de civilii israelieni ucişi ori ameninţaţi de rachetele Hezbollah). Sînt dezolată, exasperată de mulţimea victimelor civile şi a distrugerilor pe care atacurile israeliene le provoacă în Liban, culminînd cu bombardamentul de la Cana. Dar asta nu din pricină că sînt creştină (cu sau fără ghilimele), ci pentru că sînt om. Cred că, pe deasupra, acest mod de luptă brut, de bombardare masivă, întins distrugătoare, deserveşte mai mult decît serveşte scopurile intervenţiei. În loc să obţină o brumă de consens local pentru dezarmarea Hezbollah-ului şi securizarea Israelului, el stîrneşte adversitatea populaţiei din regiune şi reîncarcă, în ochii multora, Hezbollah-ul cu o nemeritată, falsă legitimitate. Dar nu cred că responsabilitatea pentru acest conflict revine numai Israelului. Hezbollah are, cu vîrf şi îndesat, responsabilitate pentru acest conflict. Statul libanez îşi are şi el partea lui de responsabilitate. Înainte de război, Hezbollah juca, revoltător, cinic şi provocator, pe două fronturi. Lua parte la viaţa politică democratică a Libanului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, îşi păstra poziţia, mereu ameninţătoare, de stat în stat. Refuza să îşi dezarmeze combatanţii folosiţi ca "argument" în politică internă, lansaţi permanent contra Israelului, împotriva căruia radicalizează populaţia. Însă dvs. consideraţi că, în Orientul apropiat, "problema într-adevăr de bază" este "ocupaţia israeliană a Palestinei". Refuzaţi, oare, ca şi Hezbollah, dreptul la existenţă statului Israel? Nu pot fi de acord cu dvs. în această privinţă, aşa cum nu e de acord nici comunitatea internaţională, exceptînd formaţiunile ori statele cu regimuri islamice fundamentaliste. Descrieţi Hezbollah ca pe o organizaţie de "partizani". Ce partizani sînt aceia care au membri în Parlament şi miniştri în Guvern, care, la şase ani după retragerea Israelului din Liban, continuă să se antreneze în tabere de luptă şi să primească masiv arme din Iran? Ce partizani sînt aceia care tîrăsc o ţară întreagă în război? Israelul s-a simţit pe drept cuvînt ameninţat de întărirea şi înarmarea continuă a Hezbollah-ului în sudul ţării, de atacurile lui. S-a simţit exasperat de faptul că, după şase ani, statul libanez, slab, nu e în stare să îşi controleze teritoriul sudic şi să impună Hezbollah-ului abandonarea condiţiei de organizaţie paramilitară, agresiv anti-israeliană. Statul libanez condamnă invazia, morţii civili, distrugerile; dar, de partea lui, el nu şi-a îndeplinit rolul în prevenirea crizei. Masacrele şi exodul populaţiei civile cad doar în cîrca modului israelian de a duce războiul? Ce spuneţi despre faptul că "partizanii" Hezbollah îşi au bazele în aşezările civile ori în preajma lor, populaţia fiind astfel păstrată ca un soi de ecran uman între cele două tabere? Statul evreu a pornit intervenţia armată pentru a-şi proteja cetăţenii. Statul libanez nu a fost în stare să şi-i protejeze pe ai săi de pericolul constituit de Hezbollah, iar cel din urmă - stat în stat - nu organizează evacuarea civililor şiiţi. Îmi spuneţi în scrisoarea dvs. că nu ţin seama, cu obiectivitate, de "FAPTE", în descrierea conflictului, dar că "asta e problema" mea "şi problema celor care vor să instituie un nou minister al adevărului în lume (degeaba, pentru că cealaltă jumătate a globului vede faptele aşa cum sînt, nu aşa cum sînt descrise). Ceea ce este însă de neiertat este absenţa totală a măcar unei răbufniri de milă, dacă nu de revoltă la masacrarea unei populaţii şi la distrugerea premeditată a unei ţări întregi. Ştiind că veniţi din Polul Plus Ťmi-e ruşine că sînt creştin», dna Manolescu". Dle Stanciu, sînt uimită de dualismul fără şovăieli cu care judecaţi lucrurile, de siguranţa cu care împărţiţi lumea (lumea întreagă) în tabere: una, sumbru mistificatoare, ar încerca "să instituie un nou minister al adevărului în lume"; cealaltă ar beneficia, suveran, de o impecabilă clarviziune. În prima ar intra probabil, alături de mine, Israelul, SUA şi Occidentul în genere. În a doua, Iranul, Siria, Hezbollah, cu poporul libanez anexat, Hamas, cu poporul palestinian anexat, şi cei ce gîndesc ca dvs. Dle Stanciu, viziunea dvs. mi se pare că ţine de o binecunoscută ideologie, pigmentată cu elemente mitice. Doar Dumnezeu, la sfîrşitul lumii, va opera marea discriminare. El are răbdare să ne aştepte, pe fiecare, pînă atunci. Nu i-o luaţi înainte! În ce mă priveşte, nu am scris vreodată un rînd cu pretenţia că dispun de adevăr şi că pot să-l impun celorlalţi. Mi-am spus şi eu părerea, cu cîtă competenţă, cultură şi judecată puteam mobiliza. De altfel Dilema (veche şi nouă) este o revistă insurgentă împotriva maniheismelor şi a clişeelor de tot soiul; nu mi-ar fi tolerat o asemenea pretenţie. Ceea ce este chinuitor în conflictul din Liban, alături de nenorocirile populaţiei civile şi de distrugeri, este faptul că acest conflict ţine de un ghem îmbătrînit şi, pe moment, inextricabil, de adversităţi mereu alimentate, de responsabilităţi neasumate, de dreptăţi parţiale care se cred absolute, de logici indiferente unele faţă de altele. Scriu acest text luni, 31 iulie, a doua zi după bombardamentele de la Cana cînd, în faţa reacţiei internaţionale faţă de uciderea celor 50 de civili, Israelul a oprit pentru două zile atacurile aviatice, ca să permită desfăşurarea unei anchete, evacuarea populaţiei, funcţionarea cordoanelor umanitare. Să sperăm că actorii imediaţi ai conflictului (fiecare cu responsabilitatea lui) vor fi destul de sătui de violenţă şi vor pune în curînd capăt luptei. Să sperăm că actorii internaţionali vor fi în stare să instaleze în sudul Libanului o forţă armată cu adevărat capabilă să împiedice înflorirea Hezbollah-ului şi să securizeze graniţa dintre state. Cît despre "ruşinea" dvs. că sînteţi creştin, dle Stanciu, pricinuită de ce am scris eu la pagina "...Din polul plus", am a vă spune două lucruri. Întîi, că în nici un caz nu "vin din polul plus". Încerc doar să mă orientez, pe cît îmi stă în putinţă, cu conştiinţa eşecurilor, a limitelor mele şi printr-o neîncetată aproximare, spre el: aşa cum e de aşteptat, cred, să facă un om religios, oricare i-ar fi religia. Apoi, că nu mi se pare legitimă poziţia oamenilor, a organizaţiilor, ideologiilor care împart lucrurile în alb-negru, în tabere, obligatoriu omogene fiecare. Ei au pretenţia să îi facă temele lui Dumnezeu, să le rezolve mult mai sumar, mai agresiv, mai "partizan" decît intenţionează El. Mi se pare că toţi aceştia îi uzurpă dreptul la judecata ultimă, scutindu-se pe ei înşişi de efortul de a privi realist diversitatea încurcată a lumii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.