Un nou Dionisie

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Colecția „Biblioteca medievală“ (Polirom), coordonată de Alexander Baumgarten, ne oferă la începutul acestui an un volum-eveniment: o nouă traducere, după cele mai bune ediții critice, a două tratate din corpus-ul dionisian, Despre numele divine și Teologia mistică. În orice cultură care se raportează la creștinism ca la propria matrice, fiecare nouă versiune a dificilului text grecesc pe care tradiția l-a așezat sub numele lui Dionisie Areopagitul este destinată să marcheze o altă etapă a receptării. Dionisie rămîne „marele anonim“ al tradiției creștine. Nu s-a numit niciodată „Areopagitul“, deși a mizat, din cîte se pare, pe prestigiul unei autorități din timpuri apostolice. Opera sa, de dimensiuni reduse, a fost însă într-atît de influentă de-a lungul secolelor, încît astăzi s-ar putea scrie o istorie a gîndirii creștine doar parcurgînd momentele receptării sale. Fără Dionisie nu l înțelegem nici pe Maxim Mărturisitorul și nici pe Ioan Damaschin, nici pe Eriugena, Meister Eckhart sau Cusanus. Întreaga teologie sacramentală, liturgică și mistică a Răsăritului și a Apusului îl are ca fundament.

Istoria pasionantă a identității lui Dionisie, crucială atît pentru antici, cît și pentru moderni, ale cărei dezbateri continuă și astăzi (a se vedea, de pildă, ipotezele lui István Perczel), este prezentată pentru prima dată, din cîte știu, publicului românesc de această riguroasă ediție pe care i-o datorăm Marilenei Vlad, specialistă în neoplatonism, traducătoare din Damascius și autoare, în ultimii ani, a mai multor studii despre Dionisie, apărute în prestigioase publicații internaționale. Volumul pe care ni l propune beneficiază de această cunoaștere aprofundată a filosofiei neoplatoniciene, care oferă instrumentele unei juste perspective asupra textului și gîndirii dionisiene.

Aș remarca, întîi de toate, echilibrul întregului demers: pe de o parte, traducerea pune în lumină prin opțiunile sale repertoriate minuțios filonul neo-platonic, textura filosofică a corpus-ului dionisian, iar pe de altă parte manifestă o atenție specială față de modul în care Dionisie devine, în propriul context, original în raport cu tradiția conceptuală din care se inspiră. Astfel, dincolo de calitatea în sine a traducerii, ediția Marilenei Vlad răspunde deopotrivă, cu rigoare și pertinență, celor două tentative anterioare de a-l reda pe Dionisie în românește: cea din 1936, semnată de pr. Cicerone Iordăchescu și Theofil Simenschy, și cea postumă, din 1996, datorată părintelui Dumitru Stăniloae. Fără a se raporta în mod explicit la ele, reiese însă limpede că noua versiune este metodologic cea mai adecvată, făcînd dreptate și textului, și intenției sale, căci, așa cum scrie pe bună dreptate Marilena Vlad, „dacă apropierile de neoplatonism sînt incontestabile, citirea lui Dionisie strict prin prisma neoplatonismului riscă să sărăcească receptarea acestui corpus; redus la o schemă de gîndire, universul dionisian își pierde din strălucire“ (p. 46). Singurul lucru pe care l-aș fi accentuat cel puțin în note, tocmai pentru a susține această perspectivă, ar fi fost comentariile lui Alexander Golitzin despre sacramentalitatea numelor divine și tradiția spirituală care constituie creuzetul acestui corpus.

O altă notă remarcabilă a ediției este, în opinia mea, încercarea de a reda din interior un text care se construiește în funcție de o tradiție filosofică pe care nu doar o preia, ca pe o haină, ci o face să lucreze în sensul revelației iudeo-creștine. Aceasta constituie, de altfel, dimensiunea principală a demersului hermeneutic al Marilenei Vlad, centrat asupra relației dintre raționalitatea filosofică și limbajul despre Cel ce depășește infinit orice nume. Noua traducere a lui Dionisie este rodul unei lecturi în filigran a diferitelor ingrediente ale textului, capabilă să restituie densitatea culturală a termenilor și a temelor, precum și dinamica internă a corpus-ului. Cititorul este invitat să parcurgă treaptă cu treaptă argumentația despre paradoxul limbajului (între dumnezeirea inefabilă și revelație) pentru a ajunge să sesizeze „prin nevedere și necunoaștere (…) pe cel mai presus de vedere și de cunoaștere“ și să-l laude „supra-ființial pe cel supra-ființial“. Avem astfel un nou Dionisie care ni-l restituie pe cel vechi cu acribie și profunzime, conferind un plus de maturitate și noblețe culturii noastre.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.