Un album-studiu al bisericilor transilvane

Publicat în Dilema Veche nr. 944 din 12 – 18 mai 2022
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg

Îmbinarea între text şi imagine, atunci cînd nu e simplă ilustrare, cînd între cele două există distanţă stilistică, poate fi în diverse moduri expresivă. Un caz izbutit, în această privinţă, e importantul volum – sau album-studiu – Mănăstiri şi biserici din Transilvania. Secolele XIII-XVIII, Bucureşti, 2020, un proiect conceput şi coordonat de Părintele Iustin Marchiş, cu texte de cercetătorii Ana Dumitran, Daniel Dumitran, Ciprian Firea, Mihaela-Sanda Salontai şi fotografii de Daniel Mihail Constantinescu.

Între text şi imagine poate exista, de pildă, o tensiune ironică. Un discurs prea liniar, pledînd abundent pentru o teză, lipsit de întrebări şi nuanţe, poate fi „comentat” de o imagine care să-l pună, tacit, în chestiune. Prin analogii tematice, tratate în alt registru stilistic decît cel al textului, imaginea îl avertizează pe cititorul-privitor că e cazul să aibă o anumită distanţă critică atunci cînd citeşte. Procedeul e fertil. Dar se întîmplă cîteodată să exagereze şi să-şi rateze ţinta. Dacă textul e frumos şi consistent în sine, iar imaginea însoţitoare e parodică, nu mai e vorba despre un cîştig de luciditate, e o inadecvare care poate stînjeni lectura onestă.

Albumul-studiu privitor la bisericile transilvane are un alt tip de asociere între imagine şi text. Nici tensiune între cele două, nici simplu paralelism documentar, nici analiză pe imagine. Textul are soliditatea şi precizia discursului de specialitate: Ana şi Daniel Dumitran, cercetători în istoria religioasă şi relaţiile interconfesionale din Transilvania, se referă la arhitectura şi pictura secolelor XVII-XVIII, Ciprian Firea, specializat în arta medievală şi premodernă din Europa Centrală, tratează pictura secolelor XIII-XVI, iar Mihaela-Sanda Salontai, cu formaţie de istoric şi istoric de artă, cu experienţă în studiul patrimoniului transilvan, se ocupă de arhitectura secolelor XIII-XVI. Discursul lor cuprinde descrieri morfologice, stilistice, istorice ale monumentelor, date privind istoria comunităţilor care le-au ridicat, le-au folosit, le-au transformat, iar pe unele (mici nave de lemn) le-au mutat într-o nouă comunitate. Se adaugă consideraţii privind conservarea, restaurarea sau, dimpotrivă, neglijenţa ori abandonul în cazul unor fragile biserici al căror farmec rar nu mai află astăzi destulă sensibilitate religioasă şi estetică.

Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor. Imaginile celebrează, în schimb, frumuseţea, detaliul expresiv, simbolul bine întrupat, poetica teologală. Arată patina timpului pe bolţi şi filigrane de piatră medievale, pe picturi care, prin rafinament savant ori hieratism fraged, îţi taie, unele, suflarea. Nu voi menţiona bisericile şi mînăstirile inventariate. Sînt atît de multe încît volumul, masiv, nu a putut acoperi decît o parte a spaţiului transilvan: Alba, Hunedoara, Sălaj, Cluj. Un al doilea volum va fi dedicat celeilalte părţi. Într-o recentă prezentare a volumului, Bogdan Tătaru-Cazaban a evocat deja, cu sensibilitate, o mulţime dintre ele.

Notez doar, exaltat de imagini, farmecul aşezării în peisaj a bisericilor de la Cojocani, Galda de Jos, Viştea ori Bretea mureşană. De asemenea, geometria dinţată a crucilor care încununează iconostasul de la Alun. Sau uimitorul altar de la Calna: masă zdravănă de lemn cu formă graţioasă de potir eucharistic. Un foarte bogat teritoriu de artă sacră ne e oferit astfel. Prin calitatea lor, imaginile pregătesc ochiul, atenţia, sensibilitatea călătorului pentru o materie căreia, fără acest volum, nu i-ar percepe, poate, bogăţia, diversitatea, calitatea stilistică. Poate nici prezenţa.

A parcurge volumul înseamnă să ai în faţă, mereu alăturate, dimensiunea de rigoare şi dimensiunea de graţie, amîndouă proprii unei vieţi religioase consistente şi obiectelor izbutite ale artei sacre. Treci mereu de la atenţia faţă de informaţie şi studiu la înţelegerea prin minunare.

Ar mai fi de spus cîteva lucruri. În primul rînd, că volumul are o deliberată atitudine ecumenică. Inventariază lăcaşe de cult ortodoxe, greco-catolice, catolice, reformate ale regiunilor parcurse, cu istoria lor atent documentată. Afli, de pildă, că anumite biserici din zona Densuşului au fost folosite alternativ-colegial de ortodocşi şi reformaţi în secolele XVI-XVIII, că familii nobiliare trecute la calvinism au susţinut pe domeniile lor dezvoltarea unor mînăstiri ortodoxe. Afli, la nivelul istoriei din teren, redate fără presupoziţii ideologice, ceva din notele vieţii religioase în ţinuturi ale diversităţii confesionale şi etnice.

Apoi: în introducere, Părintele Iustin Marchiş evocă anumite evenimente de experienţă personală, de contact cu vibraţia spirituală, cu ospitalitatea şi devotamentul celor care poartă grija sanctuarelor investigate. „Călătoria noastră pe teren nu a fost doar o documentare, ci a fost într-o mare măsură o experienţă a cunoaşterii şi a întîlnirii celuilalt”, spune el. E ca un „ton antropologic” iniţial, care dă discret, dar tenace, sens întregului volum. Acesta poate fi pregătire pentru un parcurs cultural, pentru un drum al credinţei care include ca de la sine înţeleasă dimensiunea estetică, pentru o ieşire în deschisul întîlnirii.

În sfîrşit, sînt de notat ritmul izbutit al îmbinării între text şi imagine, aşezarea discret inventivă a referinţelor bibliografice, eleganţa editării, care fac din volum un obiect ales: acestea datorate monahiei Atanasia Văetişi, cu formaţie, ea însăşi, în istoria artei.

Aşa fiind, volumul dă, mi se pare, un exemplu de asumare modernă, actuală, productivă a tradiţiei creştine. Modernă pentru că pune la lucru fertilitatea atitudinii ecumenice. Modernă pentru că recurge la studiul obiectiv al terenului religios. Modernă pentru că insistă pe grija pentru patrimoniu. Modernă pentru că se construieşte pe tema artei sacre drept expresie teologală, drept frumuseţe a adevărului spiritual. În timpurile premoderne, îmbinarea între acest adevăr şi frumuseţe ţinea de atmosfera vremii, de ethos-ul comunitar. Chiar dacă nu toate produsele artei sacre aveau aceeaşi calitate, credinţa nu era redusă la sentimentalism, iar arta nu era predată kitsch-ului. Astăzi e necesar ca cele două dimensiuni – substanţă a credinţei şi expresie artistică – să fie reaşezate, cu îmbinarea lor funcţională, în atenţia publicului. Asumare modernă, în sfîrşit, pentru că pune cultura drept parte importantă a vieţii de credinţă (un capitol al volumului e dedicat muzeelor transilvane, de toate confesiunile, care găzduiesc excepţionale icoane şi piese de artă sacră).

Tradiţia nu e un trecut. E un depozit de experienţă, care poate ajuta ca mintea şi gustul să se formeze pentru viaţa spiritului. Dar efortul formării, căutarea, creativitatea au loc în prezentul fiecărei conştiinţe, al fiecărei vieţi.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.