Tînguire pentru o cetate zdrobită

Publicat în Dilema Veche nr. 985 din 23 februarie – 1 martie 2023
Antakya ©wikimedia commons
Antakya ©wikimedia commons

Printre oraşele cele mai lovite de seismul din Turcia şi Siria se află Antakya. Centrul istoric e în ruine, cea mai veche moschee din Turcia (638) e distrusă. Locuitorii fie că au fugit din oraş, fie sînt acoperiţi de dărămături, unde încă se mai caută, între speranţă şi teribile tragedii, victimele. Doar echipe de salvare şi patrule de soldaţi se mişcă printre resturile haotice ale oraşului. „Poliţişti şi jandarmi iau urma jefuitorilor. O psihoză i-a cuprins pe supravieţuitori. Conducătorul comunităţii ortodoxe e îngrijorat din pricina obiectelor preţioase şi a icoanelor îngropate sub surpăturile bisericii lui. «Se pare că locuinţele sînt jefuite, că se taie degetele morţilor ca să li se ia inelele.» Zvonuri fără îndoială exagerate, care îi înspăimîntă pe cei puţini rămaşi locului” (Les Échos, 12.02.2023). Aceeaşi panică i-a cuprins pe locuitori după uriaşul cutremur din 526, cînd 250.000 de persoane au pierit şi cînd, spune cronicarul bizantin Ioan Malalas, autorităţile buimăcite de dezastru n-au fost în stare să readucă ordinea în cetate şi să pună capăt jafurilor.

Căci Antakya din Turcia de astăzi stă pe locul strălucitoarei, bimilenarei cetăţi a Antiohiei: elenistică, romană, bizantină, arabă, iarăşi bizantină, selgiukidă, cruciată, ayyubidă, mamelukă, otomană. Splendoare exultînd de vitalitate, zguduită adesea de seisme, cetatea antică era vestită pentru diversitatea ei turbulentă, pentru cultivatele ei elite („aici se zămislesc cei mai civilizaţi oameni din toată lumea”, putea spune Sf. Ioan Gură de Aur, antiohian de origine). Urma ei dăinuie pînă astăzi, aşezată la îmbinarea civilizaţiilor şi a trei plăci tectonice: africană, arabică şi anatoliană. Acum cîteva zile, o tînără aştepta să poată intra în vechiul bazar, unde are o prăvălie. Voia să vadă ce s-a ales de ea, înainte să părăsească oraşul. „Toţi prietenii noştri au plecat. Nu mai e un loc unde se poate trăi. Nu mai avem nimic aici. Tot ce e material nu are pînă la urmă importanţă. Dar era un oraş atît de frumos, toată lumea se înţelegea atît de bine: sunniţii, alauiţii, creştinii, evreii.”

Întemeiată în 300 î.Chr. de Seleucos, general al lui Alexandru cel Mare şi creator al Imperiului seleucid, Antiohia a fost menită să fie o metropolă. Capitală a noului stat, rivală a Alexandriei, Antiohia pe Oronte e o cetate forfotitoare, deschisă spre spaţiul elen al Mediteranei şi spre adîncimea asiatică a cuceririlor lui Alexandru. Alături de greci, sirieni și perşi, evreii au aici, notează Iosephus Flavius, drepturi de cetăţenie egale cu ale elenilor. Splendida cetate, focar iradiant de elenism, va rămîne elenistică, adică cosmopolit rafinată şi sub stăpînirea romană. Va continua să se întindă, să fie împodobită cu amenajări somptuoase sub Tiberiu. Ajunsă la 500.000 de locuitori, îşi păstrează vechiul titlu de „Coroană a Orientului”. După seismul din 37, oraşul e reconstruit sub Caligula. Titus, Domiţian şi Traian o înzestrează la rîndul lor.

Pentru noua credinţă, Antiohia e de asemenea o cetate aparte: „în Antiohia, întîia oară, ucenicii s-au numit creştini” (Faptele Aposolilor, 11, 26). Aici, în cetatea deschisă spre toate zările elenismului, diversitatea şi libertatea creştină s-au manifestat şi ele în ciocnirea între Petru şi Pavel privind apartenenţa neîngrădită la Christos: „iar cînd Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mînca cu cei dintre neamuri; dar cînd au venit ei, se ferea şi se osebea, temîndu-se de cei din tăierea împrejur” (Galateni, 2, 12).

În ceea ce priveşte teribilul cutremur (estimat la 7,5 pe scara Richter) care, în iarna anului 115, a zdrobit oraşul, interpretările vor fi şi ele diverse, perspectivele diferite. Împăratul Traian se afla aici, pregătind o campanie împotriva perşilor. Potrivit lui Dio Cassius, „Traian scăpă pe o fereastră a casei, călăuzit de un om cu o înălţime mai mare decît cea obişnuită pentru oameni, care s-a apropiat de el, şi astfel nu se alese decît cu răni uşoare”. Dar, adaugă Dio, optimus princeps a întors relele prevestiri în beneficiul lui: a dat de ştire că a fost ajutat de Jupiter să scape nevătămat şi a construit un templu lui Jupiter Salvator. Într-un articol (în Persée, 2004), cercetătorul Étienne Decrept confruntă interpretarea imperială şi cea creştină a cataclismului. 

În acea vreme de persecuţie, Ignatie, episcopul Antiohiei, e pornit spre Roma ca să fie dat pradă fiarelor circului. De-a lungul drumului, el trimite scrisori comunităţilor creştine în care îşi arată dorul de fi sfărmat asemenea grăunţelor din care se plămădeşte pîinea eucharistică, de a se uni prin moarte de martir cu Christos. Secole mai tîrziu, antiohianul Ioan Malalas (491-578) va opune cele două figuri: „Împăratul Traian se afla în cetate cînd a izbucnit mînia divină: în acel moment, sub domnia lui Traian, Sfîntul Ignatie şi-a adus mărturia”. Protecţie divină de o parte, mînie dumnezeiască de alta. Malalas notează că ziua seismului este o joi (13 decembrie 115), zi jupiteriană. Zi a fulgerului pedepsitor aşadar? Sau tutelă providenţială a zeului asupra împăratului? Oricum, semn al unei ordini care include lumea elementelor şi lumea oamenilor.

După cataclismul din 115, Traian şi Adrian ridică din nou cetatea, mai splendidă decît înainte. În 363, împăratul Iulian porneşte din Antiohia în campanie împotriva perşilor şi e ucis în luptă. Libanios, vestitul retor, campion al elenismului, şi Grigore de Nazianz, vestitul teolog şi retor creştin, stau, desigur, pe poziţii potrivnice în ceea ce priveşte cutremurele din anii 362-365. Libanios vede zbaterile pămîntului drept „mesaje ale tulburărilor şi dezordinilor ce aveau să vină” după dispariţia lui Iulian. Împăratul care încercase să readucă imperiul la vechea religie greco-romană e jelit cosmic: seismele sînt răspunsul pămîntului în doliu la moartea sa. Cît despre Grigore, el vorbeşte despre un cutremur care, la înmormîntarea lui Iulian, ar fi arătat dezgustul   pămîntului de a primi trupul principelui apostat.

Deşi, în secolul al IV-lea, creştinismul devine religie de stat, formele antice de unitate civică nu dispar, nici spaţiile şi spectacolele care pun în scenă mîndra identitate a cetăţii. Dacă nu mai există un împărat păgîn pe care să-l ia drept ţintă, autorii creştini pun următoarele cutremure pe seama vieţii profane care continuă în cetate, a atracţiei faţă de hipodrom, teatru, lux, spectacole îndrăzneţe. Şi „materie didactică” e destulă. După uriaşul cutremur din 526, Justinian reîntemeiază cetatea, schimbîndu-i numele în Theopolis, ca să conjure dezastrele. Dar ele revin, aşa că oraşul îşi reia vechiul nume. Va îndura seisme în 713, 859, 972, 1110. Şi va dăinui, chiar dacă diminuat.

Ca pentru a-i sublinia capacitatea de a renaşte, Malalas susţine prea miraculosul fapt că pînă şi după treizeci de zile de la dezastrul din 526 au fost scoase nevătămate, de sub ruine, femei însărcinate. Între recentele ştiri din Antakya se număra cea privind salvarea unei copile de un an la şapte zile după cutremur.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.