Teocraţia (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Teocraţia (II) jpeg

Pe cît de măreață și inaccesibilă poate apărea Basileia ton ouranon, căutarea ei îl conduce pe credincios în cu totul altă direcție decît îndepărtata boltă cerească: „Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru“ (Luca 17,21). Înăuntrul acesta este însă citit în secolul al IV-lea atît ca o experiență mistică de căutare a lui Dumnezeu prin însingurare, monahul, cît și experiența mistică a comunității euharistice. Comunitatea euharistică, Biserica, este definită ca „una, sfîntă, apostolească și sobornicească“ (381, partea a doua a Crezului, redactată la sinodul de la Constantinopol) și descrisă de teologi ca un trup al cărui cap este Hristos. Viața cultică a creștinului este un ceremonial de unificare și de adeziune, de aceea disciplina euharistică este foarte strictă. Portarii, primul rang clerical în ordine ascendentă, îi identifică pe participanți, îi separă pe penitenți și pe catehumeni de corpul euharistic, închid ușile și trag perdeaua în momentul cînd începe ceremonialul euharistic propriu zis, iar dacă vine vreun străin trebuie să prezinte o scrisoare din partea episcopului său care să acrediteze apartenența sa la corpul universal al Bisericii. Trei absențe nemotivate de la ceremonialul euharistic produc o despărțire, o îndepărtare din corpul euharistic. Coincidența terminologică care dă numele de liturghie (= lucrare civică sau a poporului) cultului euharistic ne indică potențialul politic al creștinismului. Sute, apoi mii și zeci de mii de astfel de comunități euharistice se răspîndesc pe teritoriul Imperiului Roman și dincolo de granițele lui, extinzînd cu fiecare nouă întemeiere o „împărăție“.

Această structură capilară a comunităților creștine și organizarea pe orizontală cu o ierarhizare minimală a Bisericii în secolul al IV-lea i-a plăcut pînă și împăratului Iulian Apostatul, încît a încercat să organizeze și păgînismul în același fel. Ecourile divinizării imperiale nu se stinseseră odată cu Constantin și mai ales cu textele lui Eusebiu de Cezareea, astfel încît un împărat în vîrful tuturor ierarhiilor din cadrul imperiului părea singura paradigmă imaginabilă din punctul de vedere al curții și mai ales a cîtorva ideologi păgîni, precum Libanios și Themistios. Numai că secolul al IV-lea nu a găsit un nume pentru această viziune. Ea descindea din monarhia elenistică și se baza ideologic pe scrieri vechi precum cea a lui Isokrates adresată regelui Nikokles despre portretul ideal al monarhului. Numele funcției era basileia, dar împărații romani nu l au adoptat oficial pînă la începutul secolului al VII-lea.

Basileului intim și prietenos care își vizitează ucenicii pentru o boală și un suspin, pe care Îl întruchipează Hristos mergînd pe cale spre Emaus sau stînd în cerc cu prietenii săi (Ioan 15, 13-15) la o masă ca în Cina cea de Taină, i se atașează o postură imperială, cea a unui împărat terestru propriu-zis, care conduce cel mai mare stat și cea mai puternică armată a lumii cunoscute. Afișînd această maiestas Domini, Îl găsim la Hosios David (Tesalonic) sau la Ravenna (Sacellum Archiepiscopale, secolul al VI-lea). Și spațiul liturgic se îmbibă de un aer imperial, pe măsură ce micul spațiu domestic, sau din celula cimiterială, care servește drept loc de adunare euharistică, cedează locul bazilicii și rotondei imperiale.

Realitățile secolelor IV-V arată însă că ideea teocratică și-a făcut drum mai degrabă anevoios. Ca urmare a împărțirii imperiului în cele două jumătăți sub Arcadie și Honorie, observăm că evoluțiile majore și marile dezbateri dogmatice și implicit politice se petrec în partea răsăriteană. Împărații occidentali în secolul al V-lea par cu totul indiferenți la aspecte de politică religioasă, dar nici împăratul răsăritean Teodosie al II-lea nu este mai activ în relația cu episcopii. Dimpotrivă, la sinodul de la Efes (431), împăratul îi prescrie reprezentantului său să nu intervină în dezbatere și să asigure toată libertatea de exprimare episcopilor. Rezultatul este dominarea sinodului de către arhiepiscopul-papă al Alexandriei, Chiril, și condamnarea arhiepiscopului Nestorie al Constantinopolului. Mai mult de atît, tot din vremea lui Theodosie cel Tînăr datează și legea care prevede ca împăratul să se dezbrace de însemnele imperiale cînd intră în biserică și mai ales să renunțe la escorta armată. Din aceeași perioadă datează legenda confruntării dintre Ambrozie, episcop al Mediolanumului, și împăratul Theodosie cel Mare. Surprinzător nu este faptul că un episcop își înfruntă împăratul, în definitiv a făcut-o și Ioan Gură de Aur, dar cu prețul libertății și al vieții în cele din urmă, cît faptul că textul ni-l arată pe împărat mulțumindu-i episcopului că i-a revelat adevărul și l-a învățat legea lui Dumnezeu, care prevede că laicii nu au voie să stea în altar în timpul liturghiei. Se desprinde din această relatare existența un spațiu ceremonial rezervat exclusiv clerului și o topografie a spațiului sacru care desparte în mod vizibil cele două categorii. În același timp, surprinderea unui creștin practicant ca Theodosie în fața acestei învățături noi ne indică poate o altă practică la Constantinopol (în comunitățile ariene sau semiariene care dominau în deceniul 8 al secolului al IV-lea cetatea) sau un spațiu mai puțin clar delimitat. Oricum, din același deceniu datează Constituțiile Apostolilor, text pseudo-epigraf care încearcă să legimeze clericalizarea Bisericii prin recursul la tradiția apostolică. În cele din urmă, portretul unui împărat simplu laic ne indică faptul că textul lui Eusebiu din Cezareea nu a produs instituționalizarea metaforei „episcop al celor din afară“. Iar ca încununare a acestui început de teorie a superiorității clerului față de puterea imperială are loc, în anul 438, la Constantinopol, ceremonia aducerii moaștelor Sf. Ioan Gură de Aur și așezarea lor în altarul bazilicii Sfinților Apostoli.

Prin influența Pulcheriei (sora mai mare a împăratului Theodosie cel Tînăr), familia imperială își trăiește credința în zonele tari ale zelotismului. Pulcheria este îndepărtată însă din palat, dar un accident de călărie, care îi aduce moartea împăratului Theodosie, răstoarnă raportul de forțe dintre facțiunile religioase din palatul imperial. Marcian, generalul pragmatic căsătorit cu Pulcheria pentru a urca în mod legitim pe tron, simte nevoia de a pune ordine în haosul ecleziastic produs de al doilea sinod de la Efes (449), denumit tîlhăresc de către papa Leon al Romei, și convoacă un nou sinod la Chalcedon. Aici, reprezentanții împăratului vor cere episcopilor rezoluții clare, care să pună capăt disputelor în același timp. Dincolo de conținutul dezbaterilor, ceea ce contează este introducerea unei exigențe imperiale ca sinodul să producă o pacificare și o unificare a Bisericii. Puterea imperială devine o a treia parte în discuții, cu acțiunea ei specifică și obiectivele ei politice. Deciziile de la Chalcedon nu numai că au devenit norma în Biserică, dar au scris și istoria sinoadelor ecumenice de pînă atunci, recunoscînd sinodul de la Constantinopol din 381 și omologînd crezul niceo-constantinopolitan. Dar cea mai importantă decizie ecleziologică este definirea tronului episcopal al Constantinopolului. Era inadmisibil să tratezi un episcop al Constantinopolului așa cum îi făcuse Dioscor lui Flavian în 449. Constantinopolul era capitală imperială, o nouă Romă. De aceea victoria dogmatică a papei Leon la Chalcedon era o dublă victorie a capitalelor politice asupra celor teologice, din Alexandria și Antiohia. Dublarea privilegiilor de în-tîietate și onoare ale scaunului Romei prin transfer asupra Constantinopolului întrucît acesta era „Noua Romă“ însemna o victorie imperială. Cu toate acestea, nu putem vorbi încă de o teorie teocratică din punct de vedere formal. Abia revenirea partidei monofizite la putere în Constantinopol, sub Anastasie, a produs o primă contopire partizană a unei facțiuni religioase cu puterea politică, și abia Iustinian a schițat prima teorie a funcției religioase a imperiului. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

niculae badalau foto marian iliescu
De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.
Gabriela Firea FOTO gov.ro
Se cer din nou certificate de virginitate. Reacția Gabrielei Firea
Gabriela Firea atrage atenţia că s-a reluat procedura de eliberare a certificatelor de virginitate, deşi a avut o discuţie cu conducerea IML pe această temă.
Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.