Subţiere

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Subţiere jpeg

În genere, înţelegem prin post restrîngere, restricţie, reţinere: de la alimente din sursă animală, de la gînduri urîte şi fapte rele. Postul apare ca un efort – meritoriu – de voinţă. Omul care ţine post se dă înapoi, se ţine în frîu, se constrînge, se „nevoieşte”. Deocamdată are în faţă (şi se străduieşte să însoţească) partea dificilă, aspră, teribilă a actului christic, chiar dacă moartea lui Iisus nu poate fi despărţită de învierea Lui, de explozia bucuriei pascale.

Postul religios presupune oricum decuplare de la bogăţia multicoloră a ofertelor şi apetiturilor curente, repliere, distanţă, închidere (pe cît e posibilă) faţă de grijile lumeşti. Ca disciplină, postul revine la o „contractare” a fiinţei curente, prin voinţă. Spiritual vorbind, el e înţeles – în primă instanţă – tot drept o mişcare de restrîngere, de retragere: aici postul devine reculegere de sine, concentrare, pătrundere în propriul lăuntru. În Predica de pe munte, Christos cere răspicat răsucirea fiinţei de la regimul ostentaţiei, al faţadei, al „străzii” la regimul „cămării”. Pune în opoziţie perspectiva exteriorităţii şi perspectiva acelei interiorităţi adînci unde poate avea loc întîlnirea cu suprema Interioritate. „Cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns...” (Matei, 6, 6). Postul presupune aceeaşi schimbare a perspectivei: nu te arăta „oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie...” (Matei, 6, 18). Postul contribuie la găsirea locului de întîlnire, ajută fiinţa să atingă acel loc ascuns. O ajută să se adecveze Interlocutorului, să devină sensibilă la mulţimea înţelesurilor fine pe care, în acel mod ascuns, El le comunică.

O cîntare din Triod, cartea liturgică proprie postului pascal, aşa interpretează lucrurile. Ea face apel la o analogie abruptă care, tocmai prin distanţa între planurile puse în relaţie, e expresivă. Şi, ca atare, poetică. Cîntarea îl invocă pe profetul Ilie care l-a văzut pe Domnul „în preauşoara adiere”, vedere de care profetul s-a învrednicit „subţiindu-şi mai înainte trupul” cu mulţimea rugăciunilor şi cu postul. După care cîntarea se adresează credinciosului: „Leapădă şi tu grosimea desfătărilor ca să vezi pe Cel dorit”.

Episodul biblic invocat aici (III Regi, 19, 11-12), el însuşi de o intensă poezie, e cunoscut. Retras din lume, Ilie se află într-o peşteră pe muntele Horeb. Dumnezeu i se adresează ca unui familiar, ca unui intim, pe care vrea să-l atragă spre prezenţa Lui subtilă, inevidentă, de adînc. Îi indică o ierarhie a manifestărilor divine: de la cele mai explicite, mai larg recunoscute, mai masive, la cele mai fine, surprinzătoare, enigmatice, ascunse. De la manifestările de forţă, menţionate de asemenea în Biblie, la manifestările de fineţe şi de taină.

„A zis Domnul: «Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărîma stîncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vînt lin şi acolo va fi Domnul».”

E un crescendo majestuos de la vacarm la şoaptă. Primele trei sînt „fenomene”, „arătări” zdrobitoare ale unei atotputeri care se aplică asupra exteriorităţii. Turtesc umanul şi lumea cu o forţă care, dacă e uluitoare, e totuşi „brută”. Ea zguduie, nu transformă lucrurile pe care se exercită. Ţi se impune din afară, te izbeşte în moalele capului, nu face apel la receptivitatea omului. În schimb, „lina adiere” e abia audibilă, abia perceptibilă. Îţi trebuie atenţie, un fel aparte de atenţie, ca să-i sesizezi freamătul. Adierea de vînt înseamnă mişcare spre ascuns, cheamă spre locul nelumesc de unde a venit. E fin mobilizatoare. Cere atenţie pentru a fi percepută, consimţămînt pentru a fi urmată. Cere o interioritate aptă să sesizeze murmurul lui Dumnezeu, cea mai fină voce a Sa înainte de tăcerea Lui infinit plină de sensuri.

Cîntarea din Triod pune aşadar postul în legătură cu această exigentă transformare a fiinţei: degroşare, şlefuire (vezi şi imaginea celebră a lui Plotin: „sculptează-ţi propria statuie”), „subţiere” de sine. Asta pentru ca fiinţa să poată auzi murmurul divin, în care El pune înţelesurile interiorităţii sale. În această funcţie, postul trece de la aspectul de „contractare” a fiinţei către o creştere a fiinţei, o amplificare în principiu fără limită, de vreme ce înseamnă apropiere de intimitatea divinului.

Cuvintele lui Christos din Predica de pe munte, ca şi cîntarea Triodului arată că postul nu se reduce la disciplinarea corpului şi la efort moral. Contribuie mai ales la schimbarea/subţierea minţii, la trezirea intelectului contemplativ, la dialogul interiorităţilor între divin şi uman. Tema nu e deloc marginală, e dezvoltată de imnografie, de spusele Părinţilor pustiei, de teologi şi mistici.

În creştinism, ca şi în alte tradiţii, misterul interiorităţii divine are drept imagine „Întunericul” de necuprins şi de nedespicat. Întuneric pentru că gîndirea nu are comună măsură cu acea interioritate, pentru că unitatea divină e prea densă ca să admită dualitatea, distanţa proprie cunoaşterii de tip omenesc. Dar totodată „întuneric supraluminos”, fiindcă e principiul Luminii, al sensului, al adevărului. În icoana Schimbării la Faţă, zenitul panoului e ocupat de un semicerc întunecat străbătut de raze aurii. E acea imagine a transcendenţei, de neatins şi de nepătruns, sursă a luminii increate. Deşi inaccesibilă, ea cheamă cunoaşterea, „lărgeşte” interioritatea umană ca să poată primi ceva din şuvoiul fluxului divin de sens. Aşa interpretează Grigore de Nyssa, într-un pasaj din Comentariu la Cîntarea Cîntărilor, dialogul interiorităţilor. Christos se adresează sufletului: „Dacă mă primeşti şi mă sălăşluieşti în tine, vei avea drept cîştig roua de care e încărcat capul meu şi picăturile nopţii ce-mi curg din plete... Fiinţa să se bucure dacă Adevărul îi va umezi duhul cu înţelesuri fine şi umbrite... Fiecare din aceste picături este infimă în raport cu imensitatea Întunericului dumnezeiesc”.

E un pasaj somptuos despre oceanul misterului divin, despre nemărginirea lui de neatins. O nemărginire care, inaccesibilă fiind, se comunică totuşi minţii subţiate, spiritului poros faţă de subtilitatea sensurilor verticale. „Infimă” fiind, picătura face fiinţa să guste din secreta nemărginire de unde provine. Stîrneşte fiinţa să se lărgească pentru a avea mai intens experienţa ei.

Contemplativi şi mistici nu se întîlnesc pe toate drumurile. Ba chiar sînt o raritate. Totuşi, Christos adresează oricărui credincios îndemnul spre întîlnirea interiorităţilor. Pe toţi îi îndreaptă spre dialogul cu „Tatăl care vede în ascuns”. Cu atenţia îndreptată într-acolo, nu vom percepe ceva din generozitatea Lui fără margini, ceva din subtilitatea prezenţei divine, care nu admite graniţe şi excluziune, care se comunică tuturor prin înţelesuri fine?

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.