Spre amintire

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Mă simt legat sufletește de această revistă culturală săptămînală și mă bucură temeiurile longevității sale, pe o piață dificilă. Să reziști un sfert de secol într-o țară postcomunistă, zguduită de tentația experimentului efemer, reprezintă, ca atare, o performanță. La fel de notabilă se dovedește capacitatea succesivelor echipe de a acomoda, din mers, diferite sensibilități generaționale. De la începuturile sale, iubitul hebdomadar – dimpreună cu nechimbata lui grafică retro – a urmărit să cultive public virtutea moderației (dragă mie ca resort al ethos-ului conservator). Nu ajunge să urli ca să ai dreptate, nu e cazul să crezi că adevărul e mereu (și unilateral) de partea ta. Cîștigi mai mult, intelectualmente, dacă salvezi nuanțele și lași loc unui spațiu flexibil, care propune, în filigran, asocierea mereu fertilă dintre dubiul autoironic și cugetarea critică. Din păcate, fără să dispară (precum atîtea sute de alte publicații mai puțin vitale), revista s-a însingurat în marele zgomot al unei vieți publice tot mai polarizate, copleșite de rumoarea insistentă a imposturii și de campionii feluritelor fanatisme fără apel. Știu, direct de la sursă, că actualul redactor-șef se luptă pentru serenitatea lăuntrică a redacției, pentru prezervarea unui ton urban, prin evitarea polemicilor stridente și a opțiunilor monocrome. Fără amenitatea diplomatică a domniei-sale, teamă îmi este că revista și-ar putea falsfica tradiția.

Nu e mai puțin drept că timpurile s-au schimbat. În anii ’90, a susține o rubrică la Dilema implica un soi de aură acum estompată. Duse sînt vremurile cînd „lumea bună“ (din marile orașe) proceda la rituala lectură „sabatică“ a noului număr, în formatul clasic de print. Fiecare semnatar avea cercul său de fani necondiționați. Orice articol peste măsură de reușit producea ecouri reverberate monden. M am întîlnit, ani de zile, cu distinși necunoscuți care-mi spuneau că mă citesc regulat și îmbucurător, mulțumindu-mi pentru folosul astfel dăruit. În primul deceniu de după „Evenimente“ (numite în fel și chip), pagina aceasta – „Din polul plus…“ – reunea cele mai prestigioase analize ale faptului religios, prizat cu fervoare în toate mediile culturale văduvite de el sub vechiul regim. Exista pe atunci (în siajul lui Eliade și Culianu) un fățiș interes pentru morfologia comparată a sacrului, dar și o conjuncție între civismul antitotalitar și regăsirea libertății religioase. După deceniile materialismului dialectic oficial, elita se răcorea metafizic și privea ortodoxia ca pe un tezaur spiritual oportun restituit. Se consuma acolo, în fond, ultima expresie a memoriei interbelice, adică a epocii care celebrase întîlnirea modernă dintre teologie și științele umaniste, consacrînd o pleiadă de gînditori remarcabili. Și tot acolo se asuma, în premieră, dialogul ecumenic, prin care societatea noastră, anchilozată în poncifele național-comunismului, începea să descopere „lumea largă“: eram încă săraci și dramatic decalați, dar ne străduiam să „revenim în Europa“ …

Acea bună așezare obiectiv „ascetică“ și naiv-entuziastă s-a risipit. Scriu această evocare nostalgică în vreme ce pe ecranul laptop-ului pulsează anunțuri pe WhatsApp, noi e-mail-uri și conversații pe Messenger. Distanțarea benedictină și răgazul studios au devenit simple fantasme în acest cazan românesc unde fierb toate urile, simplificările partizane și mistificările. Nu doar că istoria nu s a sfîrșit într-un rai liberal-democrat și că ideologiile nu și au dat duhul, ci dimpotrivă: mergem mai departe, fără să scăpăm de carcasa înregimentărilor și fără să fi transformat experiențele trecutului recent în surse sapiențiale de viață decentă. Ne am căptușit în schimb cu mase de vloggeri, bloggeri, influensări și comisari politici (deghizați sau nu în jurnaliști) care dau note, măsurînd riguros ba alinierea-la-ce-trebuie, ba devierea eretică de la adevărurile unice, oriunde s-ar plasa ele, între stînga neomarxistă și dreapta legionaroidă. Într-un asemenea cadru irespirabil, dilema pare tot mai veche… 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.