„Societatea, în sine, este întotdeauna necreștină“ – interviu cu Jean-Luc MARION

Solène TADIÉ
Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
„Societatea, în sine, este întotdeauna necreștină“  – interviu cu Jean Luc MARION jpeg

În cartea dvs. recent publicată, Scurtă apologie pentru un moment catolic (Brève apologie pour un moment catholique), atrageți atenția asupra importanței religiei ca piatră de temelie a societăților și a comunităților. Această lucrare se remarcă față de restul lucrărilor dvs. prin accentele sale mai angajate. Ce v-a determinat să o scrieți?

A fost un text ocazional, motivat de dezbaterile din jurul a ce înseamnă laïcité, secularismul, cu ocazia ultimelor alegeri prezidențiale din Franța, din anul 2017. Ceea ce am fost dispus să spun este că nici o societate nu poate exista fără un principiu al comunității. Este exact ceea ce lipsește în toate societățile, atît în SUA, cît și în Europa. Există un deficit de comunitate. Iar rolul creștinilor este de a crea o comuniune dintr-o comunitate aflată în cadrul societăților. (...)

O parte dintre dificultățile cu care ne confruntăm provin din ignoranța și negarea originilor de către societățile care, totuși, au fost constituite pe temelia creștinismului. Este o slăbiciune politică. Negarea rădăcinilor creștine ale societății noastre nu este doar o simplă și slabă opinie, o ideologie, ci este și o greșeală din punct de vedere politic. Înseamnă că nu înțelegem punctele forte care stau la baza societăților noastre. Iată de ce politicienii contemporani sînt atît de proști: nu sînt educați și nu sînt conștienți de natura istorică reală a societăților pe care ar trebui să le conducă.

Problema separării dintre Biserică și stat este, de asemenea, foarte prezentă în toată lucrarea dvs. Ce considerați că este într-atît de problematic la laïcité? De ce preferați conceptul de separare?

Ar trebui să distingem două aspecte distincte. Separarea este un lucru foarte bun, deoarece oferă separarea dintre puterea politică și autoritatea religioasă. Această separare este o descoperire biblică. Israelul antic a fost prima și singura națiune în care a existat o astfel de separare, în timp ce peste tot a existat confuzie între puterea politică (împărat, faraon etc.) și autoritatea spirituală. În cazul lui Israel, regele nu era marele preot. Amîndoi erau supravegheați de profet. Deci separarea este un concept biblic. Iar Biserica trebuie să păstreze pentru totdeauna acest principiu, deoarece de fiecare dată cînd există o alianță a tronului și a altarului, aceasta dăunează Bisericii. Prin urmare, creștinii nu pot fi decît favorabili separării.

Cu toate acestea, acest lucru are puțin sau aproape nimic de-a face cu conceptul francez de laïcité, care vizează combaterea Bisericii Catolice. În Franța s-a folosit acest cuvînt, în timp ce în Germania se spunea Kulturkampf. Aceste concepte au apărut în secolul al XVIII-lea, au traversat întregul secol al XIX-lea, precum și o parte a secolului al XX-lea. Deci laïcité înseamnă opoziția și lupta împotriva Bisericii. Trebuie să fim foarte atenți în a distinge aceste două lucruri. Acum, în Franța, conceptul de laïcité este folosit ca o modalitate de a aborda problemele cauzate de islam, fără însă a se spune cuvîntului pe nume. Este foarte ciudat și nu are nici un sens; este mai mult un slogan politic.

Conceptul de „separatism” apare acum în Franța în noul proiect de lege care vizează problema răspîndirii islamului radical „separatist”. Dar proiectul de lege prevede, de asemenea, o extindere a domeniului laicității, care va avea consecințe grele asupra întregii societăți, inclusiv asupra multor familii catolice, deoarece educația la domiciliu (homeschooling), ca urmare a legislației, va fi interzisă în întreaga țară începînd cu anul viitor. Ce părere aveți despre aceasta?

Conceptul de separatism nu înseamnă nimic. Trebuie spus că există forțe comunitare centrifuge în cadrul societății franceze, ceea ce este adevărat. Dar conceptul de separatism a avut un anumit sens la un moment dat al istoriei, însă aici cu siguranță nu este un concept adecvat. Ceea ce numim separatism în Franța este faptul că există bastioane de comunități musulmane care nu doresc să respecte legile Republicii. Există situații similare și în SUA. Dar, din nou, „separatismul” nu este cuvîntul potrivit pentru a descrie un astfel de fenomen. În ceea ce privește interzicerea educației la domiciliu, este problematic a nu trimite copiii la școală atunci cînd acest lucru este făcut de oameni care refuză să respecte legea Republicii. Evident, catolicii care fac cu copiii lor educație la domiciliu nu se încadrează în această categorie. Deci trebuie identificat cu claritate cui îi este adresată această problemă – adică oamenilor de credință musulmană care refuză să meargă la școală pentru că refuză să accepte însăși Republica. Putem lua măsuri administrative pentru a aborda această problemă, însă nu există nici un motiv pentru a-i include aici și pe catolici, care din principiu nu se opun Republicii. Conceptele imprecise duc la excese inutile. (...)

Am intrat într-o eră post-creștină? Putem ajunge la o secularizare totală în Occident? Sau, întrucît natura urăște pustiirea, există riscul ca noile forme de religiozitate pe care le-am văzut înălțîndu-se în secolul trecut să fie revitalizate și să ajungă să cîștige hegemonia?

Noile religiozități întruchipate de diverse ideologii, precum bolșevismul, nazismul și toate ideologiile totalitare, au fost, încă de la început, mereu substitute ale creștinismului. Dar, într-o perioadă de nihilism, acest fapt devine și mai vizibil.

Societatea, în sine, este întotdeauna necreștină. Sfîntul Augustin a explicat foarte bine acest lucru în Cetatea lui Dumnezeu, pe care ar trebui să o recitim. Problema constă în faptul că există o prăpastie între Biserică și societate. Acest lucru este destul de normal, deoarece Biserica vine de la Dumnezeu, iar societatea nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Întotdeauna a fost așa și nu este deloc surprinzător. Ceea ce este de fapt surprinzător este că creștinii pot fi surprinși.

O societate nu poate fi niciodată în întregime creștină, deoarece creștinii înșiși nu sînt pe deplin creștini. Atunci de ce ar fi societatea în întregime creștină? Este ridicol să visăm așa ceva. Dacă scopul lui Christos era să facă societatea în întregime creștină, atunci El ar fi făcut-o. Dacă El nu a făcut-o, atunci nu depinde de noi să o facem.

Joseph Ratzinger/Benedict al XVI-lea a prezis o erodare continuă a credinței și a puterii Bisericii Catolice, iar supraviețuirea acesteia a pus-o pe seama dezvoltării unor minorități creative împrăștiate prin Occident. Credeți că creștinismul ar putea dispărea din Occident?

Nu cred deloc că creștinismul dispare din Occident. Creștinătatea a fost întotdeauna minoritară și în conflict. Nu este astăzi situația altfel decît a fost și în trecut. Trecem într-adevăr printr-o perioadă de nihilism radical, dar situația actuală a Bisericii nu este fără precedent. Biserica a fost întotdeauna în opoziție cu ceea ce îl refuză pe Dumnezeu în cadrul societăților, ceea ce este normal.

Dacă credem că o societate poate fi pe deplin creștină, atunci ne înșelăm mereu. Este o iluzie. Evul Mediu, în cele din urmă, a fost o iluzie, așa cum marea perioadă a regilor creștini a fost o iluzie. Acest lucru nu este adevărat – de fapt, ei nu prea erau creștini. Proiectul de structurare a societăților civile conform viziunii ecleziastice a fost răspîndit pe scară largă, dar, în cele din urmă, nu a durat niciodată. Nu sînt critic spunînd asta. Nu este altceva decît o observație.

Atunci cînd a existat o alianță între Biserică și o puternică putere politică, precum în Spania din vremea generalului Franco, acest creștinism s-a dovedit a fi o iluzie. Nu ar trebui să visăm la  așa ceva. Este un lucru bun pentru Biserică să știe că este o minoritate. (...)

Jean-Luc Marion este unul dintre cei mai importanți filozofi în viață, membru al Academiei Franceze, profesor la Divinity School – University of Chicago, laureat al premiului Ratzinger în anul 2020.

interviu de Solène TADIÉ

traducere de Dan SISERMAN

(interviul poate fi citit integral pe https://dansiserman.wordpress.com)

Foto: Jean-Luc Marion 

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.