Sintaxa unei expoziţii

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum poate fi prelungit fără mimetism un stil muzeal inclasabil, marcat de singularitatea unui mare artist? Sala dedicată "Hranei" completează, după opt ani de la moartea lui Horia Bernea, discursul tematic al MŢR pe care îl proiectase împreună cu Irina Nicolau şi echipa lor. După mine, ar fi fost mai cuminte ca realizatorii acestei ultime teme să meargă în cu totul altă direcţie stilistică, punîndu-se astfel la adăpost de orice reţetă epigonică. Ioana Popescu, Lila Passima şi colaboratorii lor au avut însă mai mult curaj. Ei au îndrăznit şi au izbutit să se mişte cu autenticitate în cadrul aceluiaşi limbaj muzeal, preluat nu epidermic, ci în sintaxa lui de profunzime. Ca pentru a-i contrazice pe cei ce susţineau că Horia Bernea făcuse din muzeu o "operă de autor" - în sensul subiectiv şi, prin urmare, relativ aleatoriu al cuvîntului - ei au dovedit că nu atît un "stil Bernea" le-a fost dat să asimileze în cei zece ani de participare la efortul lui, ci principiile unei muzeografii. Reuşita şi noutatea expunerii "Hrana care leagă" se datorează, după mine, faptului că ea nu lucrează numai potrivit acestor principii, ci, mai mult, le expune. Le expune cu oarecare apăsare, cu un discret radicalism, fără a le divulga explicativ. Printr-o suită de accente, printr-o anumită "intonare" a limbajului muzeal, acesta devine, el însuşi, suportul unei reflecţii asupra specificităţii stilului MŢR, ajunge să îi dea vederii codul, liniile esenţiale. Care sînt aceste principii şi ce expresie primesc ele în sala "Hrana care leagă"? E vorba în primul rînd de statutul obiectului în cadrul expunerii MŢR. El nu este tratat aici ca obiect izolat, ca piesă de artă, într-o perspectivă strict estetică. Nu este tratat nici ca element al unei reconstituiri de context ţărănesc (material sau ideologic), într-o perspectivă funcţionalistă. Obiectul apare ca element al unei logici simbolice, membru în nenumărate înlănţuiri calitative, nod material, concret al unei trame de semnificaţii care leagă între ele nivelurile lumii şi pe toate de realitatea tare a arhetipurilor. De vreme ce are drept subiect omul şi civilizaţia tradiţională, MŢR vizează să tematizeze ceea ce e atotcuprinzător, determinant pentru modul lor de a gîndi şi de a face, adică tocmai această logică simbolică. Cînd pătrunzi în noua sală, te frapează minimalismul ei monumental, parcimonia cu care recurge la obiecte. Abia dacă zăreşti cîteva, risipite pe pereţi. Ceea ce te întîmpină este un eşafodaj amplu de lemn blond, un podium în spirală care umple sala, nedînd aproape vizitatorului altă alegere decît să intre pe calea lui ascendentă de "zigurat" vegetal. Obiectele - compoziţiile de obiecte - sînt incluse, îngropate în acest mare melc: fie ascunse în subsolurile lui, fie descoperite în mod neaşteptat sub paşii vizitatorului ori zărite cu colţul ochiului, undeva jos, într-un ungher al sălii, asemenea unor entităţi adiacente spiralei. Dacă te uiţi la baza semiascunsă a podiumului - acolo unde vizitatorul comun nu îşi aruncă de obicei privirea - vezi că eşafodajul îşi desfăşoară inelele în jurul unui trunchi adevărat de copac. Instalaţia aceasta, în care sînt integrate şi aproape ascunse obiectele, este un analogon sugestiv, tocmai fiindcă nu e schematic explicit, al "copacului lumii". Ni se sugerează structura ierarhică a universului, cu nivelele lui, desfăşurate dintr-o rădăcină ascunsă, susţinute de o axă nevăzută. Ni se propune imaginea simbolică a universului ca plantă "bună de mîncat". Această imagine simbolică este cadrul care situează o tematică universală a hranei, cu diversele ei nivele de semnificaţie ("chin" al materiei pentru a ajunge hrană, treptele de hrană ale istoriei sacre, ale vieţii omeneşti, ale anului liturgic, puterea de comuniune a hranei, rolul ei de vehicul prin vămile transcendente) dependente toate de axa sacrificiului christic. În nici o altă sală MŢR suportul expunerii nu este atît de masiv, de "autoritar", de înglobant. În restul muzeului, suporturile, tratarea pereţilor, cadrele, manechinele se "topesc" în expunere, contribuie la desfăşurarea discursului muzeal. Aici, suportul include obiectele - atît spaţial, cît şi semantic -, le situează într-o mare structură simbolică, face din ele materia de expresie a unui sens global. Suportul înglobant devine astfel o figură expresivă pentru însuşi codul expunerii MŢR. Căci acest cod constă tocmai în utilizarea obiectelor ca elemente ale unei fraze muzeale, puncte de sprijin pentru desfăşurarea unei interpretări, pentru expunerea ideii. În splendoarea sau modestia lor, obiectele sînt elemente de morfologie cu care lucrează sintaxa muzeală pentru a expune structurile mentale, reprezentările, principiile lumilor tradiţionale, acea logică simbolică în care, la fel, obiectele sînt doar vocabular, elemente prin care se stabilesc raporturi, asociaţii, înlănţuiri cu realităţi de pe alte niveluri ale realului. Suportul înglobant indică - cu mijloace muzeale - această dublă sintaxă. Un alt principiu MŢR constă în a incita vizitatorul la participare, la interpretare personală. Voit plurisemantice, bogat sugestive, descumpănitoare cîteodată, compoziţiile MŢR îndeamnă vizitatorul să îşi construiască unul sau mai multe trasee de sens proprii, să se transforme într-un călător în interiorul tematicii propuse. În noua sală, ideea traseului este dominantă, explicită, persuasivă. Suportul înglobant transformă întregul spaţiu al sălii într-un spaţiu-drum, într-un drum-spirală orientat. Expunerea nu se dă vederii decît în măsura în care parcurgi acest drum. Vizitatorul e obligat aproape să calce peste vitrinele îngropate în podium, să "ia în posesie" compoziţiile de obiecte, să treacă peste ele, ca pe nişte trepte; să treacă prin ele, ca prin nişte stări ori "staţiuni" ale drumului. Oricum, postura din care e obligat să privească exponatele, aplecîndu-se asupra lor, e prea neobişnuită ca să nu-l interpeleze. E postura interogaţiei, a scrutării, a "aprofundării". În plus, vizitatorul e prins într-o dublă mişcare. Pe de o parte, el e solicitat să privească mai cu seamă la obiectele - sobre ca înfăţişare şi foarte economic distribuite - din vitrinele pe care calcă. Pe de altă parte, privirea fiindu-i atrasă mereu în jos, el înaintează pe spirala ascendentă. Vizitatorul e pus în situaţia de a experimenta "înălţarea prin adîncire". Asta pînă cînd - ajuns pe treapta de sus a spiralei - întîlneşte axul ei, "polul" de care atîrnă întreaga tematică. Acolo un text de baladă asociază crucea christică cu arborele lumii şi pe Christos cu Hrana din care derivă sevele şi alimentele esenţiale ale universului. Raportul între privire şi obiect e o dominantă în muzeografia MŢR. În sfîrşit, o ultimă manevră muzeală întăreşte ideea că sala e de înţeles ca un traseu hermeneutic. Cînd trebuie să pătrundă în spaţiul ei, vizitatorul se află în faţa unei deschideri destul de strîmte care nu-l lasă să citească ansamblul, ci decupează din el un fragment haotic de eşafodaj. Nu prea înţelegi ce te aşteaptă dincolo de cadrul uşii. Cealaltă deschidere, prin care se trece spre bogatul cabinet de studiu ataşat sălii, e în schimb foarte amplă şi lasă să se vadă limpede întreaga compoziţie, forma globală ce ţi s-a propus. Abia după ce parcurgi sala-spirală, cu treptele, staţiunile şi situaţiile ei muzeale, abia după ce o laşi în urmă, poţi privi/ înţelege structura străbătută şi titlul ales pentru ea: "Hrana care leagă". Doar dacă priveşti din "capătul de sosire" sesizezi că eşafodajul e construit ca o lungă masă de praznic încolăcită în jurul axei verticale, aşadar ca un suport al comuniunii între membrii unei comunităţi, între vii şi morţi. Ai fost pus, ca vizitator, în situaţia de a trece de la nedumerire la interpretare şi, în sfîrşit, la elucidarea formei parcurse, a tematicii parcurse. Ai fost pus într-o "stare de itineranţă". Suportul înglobant despre care am vorbit atît de mult cuprinde o sumedenie de sugestii: copac al lumii, spirală verticală, masă de praznic, drum. El dă sintaxa muzeală în care sînt prinse obiectele; el determină vizitatorul să "performeze" un traseu. Nu există oare riscul ca această construcţie plurifuncţională, departe de a rămîne un "suport" al expunerii şi al sensului, să devină scenografie, construcţie de sine stătătoare faţă de care obiectele sînt doar detalii care o agrementează? Horia Bernea avea mare grijă ca MŢR să nu treacă acest prag, să se menţină - cu toate îndrăznelile lui - în interiorul unui limbaj de tip muzeal. După mine, realizatorii sălii "Hrana care leagă" merg deliberat pînă la acest prag, dar nu îl trasgresează. Un argument este că suportul înglobant pe care l-a conceput Ioana Popescu are drept principală funcţie aceea de a stabili raportul (un raport special) între obiectele expuse şi privirea vizitatorului. Eşafodajul în spirală nu îşi anexează obiectele, ci le propune vederii, dar printr-o mişcare inversată faţă de expunerile curente. Obiectele nu sînt aici ex-puse, puse ofensiv în faţa vizitatorului, înălţate pe suporturi, oferite privirii prin înaintarea spre ea. Ochiul nu întîlneşte obiecte bine puse în vedere, ci trebuie să le caute. Ascunse, îngropate în suport, ele cer descoperirea şi adîncirea înlăuntrul lor. Se construieşte astfel un raport mai viu între ochi şi obiect, se obţine o "fanie" mai subtilă a obiectului decît în expunerea afirmativă, unde vizitatorul receptează, pasiv şi eventual epidermic, materia vizuală ce i se propune. Acest tip de raport - între privire şi obiectul ascuns, între privire şi obiectul de "scormonit" pînă în măruntaie - e o dominantă în muzeografia MŢR. Nu caracteriza Horia Bernea muzeografia MŢR ca pe o "muzeografie negativă", "apofatică", în care afirmaţiile muzeale sînt concepute astfel încît să nu te oprească la "litera" lor, ci o folosesc pe aceasta drept treaptă spre înţelesuri subtile şi, la limită, inexprimabile? Sala "Hrana care leagă" nu face decît să pună masiv în evidenţă acest raport "inversat" al privirii cu obiectul, să proclame această "muzeografie negativă".

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.