Simbolul dezafectat

Publicat în Dilema Veche nr. 186 din 30 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Recitind cînd un articol, cînd un altul din volumul în care Teodor Baconsky şi-a reunit contribuţiile din "Turn înclinat", urmărind scînteierile cu care pretutindeni stilul slujeşte credincios ideii, am consimţit din plin judecăţii pe care, cu clarviziune şi tranşante nuanţe, autorul o face, în articolul "Transformări", asupra unui mod, de mult marcă academic înregistrată, de a studia istoria şi de a face antropologie. E vorba de maniera propusă de Şcoala Analelor, bogat valorificată de istoria mentalităţilor şi de antropologia istorică. Ea urmăreşte să obţină tabloul exhaustiv, întregul "sistem nervos" al unei microteme. Articulînd metodic mase impozante de tuşe mici, ea despoaie documentele de serie, scrutează anecdoticul prelevat de pretutindeni, gestul cel mai familiar, pe-jumătate-spusul jurnalului personal sau al interogatoriului, şi ne pune în faţă structura, decodată la firul ierbii individuale, a unei reprezentări colective. Beneficiile acestei maniere de studiu sînt (pot fi) captivante, mari. Constaţi cum e pus la lucru simbolul în metabolismul imediat perceptibil al unei comunităţi, cum prinde simbolul carne particulară, cum universalitatea lui primeşte chip expresiv într-un context foarte precis. Poţi lua urma ideii cînd ea se oglindeşte în cutele nenetezite ale unei chora foarte locale. La începutul Jurnalului său filozofic, Constantin Noica nota: "Fiecare om e o idee. Şi-ţi place să vezi care e gestul ideii, care e vocea ei. Cum surîde ea". Antropologia culturală are, în fond, această ambiţie, de a surprinde tonul, surîsul ideii, inflexiunile ei concrete în fiinţa şi în gesturile indivizilor situaţi în lume, în comunitate. Cînd îşi aplică metoda asupra omului complet - în toată verticala nivelurilor lui, cuplate la transcendenţă - antropologia culturală devine corelatul, necesar, al metafizicii. Căci o salvează pe cea din urmă de la o fantomatică abstracţiune; dă mărturie că speculaţiile ei au corp, că realităţile ultime lucrează în corpul universului uman. Cîteva opţiuni de principiu împiedică totuşi, nu arareori, antropologia culturală să joace acest rol. În primul rînd opţiunea "sociologizantă": jocul sensurilor, al căutării şi al descifrării lor e dintru început limitat la domeniul societăţii şi al individului social. Studiul investighează fabrica de reprezentări prin care grupul social şi membrii lui îşi asigură funcţionarea, reglajele, catastrofele, identitatea. Tot restul nivelurilor de realitate şi de sens sînt luate în seamă doar ca "emanaţii, "construcţii" şi "re-construcţii" ale omului-în-societate, ale omului-pentru-societate. Orizontul strict fixat al cercetării decide dintru început soarta sensului, îl face să recadă, scurt, asupra celui care l-a fabricat. Derivată, pe linie egalitară, de aici, a doua opţiune constă în alinierea pe acelaşi plan a tuturor utilizărilor şi intenţiilor care actualizează (sau inventează şi reinventează) simbolul. Articularea pe verticală a conţinuturilor studiate e privită cu mefienţă, iar utilizarea ierarhiei drept categorie metodologică e respinsă sub suspiciunea de neobiectivitate. Louis Dumont - al cărui Eseu asupra individualismului a fost publicat de Teodor Baconsky în 1996, pe cînd era director al Editurii Ansatasia - pomeneşte de cîteva ori ce puţin succes a avut în lumea academică încercarea sa de a propune categoria ierarhiei, ca noţiune fundamentală pentru studiul societăţilor tradiţionale, şi viziunea unui homo hierarchicus. Preferate sînt orizontul indefinit extins şi scrutat, dar calitativ omogen, închis, al cercetării, iar, înlăuntrul lui, planeitatea lecturii şi a explicării datelor. Ceea ce ajunge să ofere imaginea antropologică a unor actori care nu mai sfîrşesc - cum spunea Teodor Baconsky - "să producă o perpetuă - şi gratuită industrie - simbolică", efect pe care cu îndreptăţire îl califica drept "viclenie epistemologică" proprie acestei maniere de studiu. În asemenea condiţii, practicarea antropologiei culturale nu îşi mai onorează în sens tare idealul comparativist. Nu mai conduce, aşa cum propunea Louis Dumont, la compararea concepţiei asupra realului, proprie culturilor tradiţionale, cu cea proprie culturii moderne - spre beneficiul cunoaşterii în oglindă a amîndurora -, ci la binecunoscutul "modernocentrism". Simbolul însuşi e redus, în aceste condiţii, la varianta lui plană, secularizată, circulînd, ca pe o şină de tramvai, dus-întors, între societate şi individ. Or, pe noţiunea de simbol se întemeiază "sistemul nervos" al semnificaţiilor în domeniile studiate de antropologie şi de istoria mentalităţilor, iar el e conatural, în culturile tradiţionale, cu categoria ierarhiei. Căci simbolul realizează şi exprimă corespondenţele între nivelurile realului, vibraţiile concordante care animă scara planurilor de existenţă şi o pun în acord cu Autorul lor. Simbolul - s-a spus - este "inteligenţa cosmosului", modul cosmosului de a reflecta raţionalitatea transcendentă care l-a organizat. În varianta lui tradiţională, simbolul serveşte la cuplarea micorcosmosului uman cu întregul ierarhizat al realului, pînă la realul ultim. În varianta lui secularizată, simbolul serveşte la autoreprezentarea societăţii şi a individului-în-societate, adică la raportul cu ei înşişi al actorilor sociali. A-l studia numai din a doua perspectivă revine la a dezafecta aproape simbolul. În orizont tradiţional, simbolul slujeşte desigur ordinii sociale şi politice, îi furnizează din plin reprezentări, dar are această funcţie numai întrucît societatea este, ea însăşi, un reflex al ordinii superioare, principiale. Funcţia orizontală a simbolului are eficacitate numai întrucît el e înţeles ca vector care, trecînd prin ierarhia tuturor planurilor de existenţă, indică absolutul, se înfige în realul absolut. Această orientare e decisivă, ea dă autoritate şi eficacitate simbolului. O antropologie aş zice "calitativă" pune accentul, cînd e vorba de contexte nesecularizate, pe acest caracter al simbolului, al înţelegerii şi practicării lui. Ananda Coomaraswamy, interpret al doctrinelor şi al artei tradiţionale, lungă vreme conservator la Museum of Fine Arts din Boston, spunea că, pentru ca omul contemporan să înţeleagă condiţia obiectului de artă sacră, nu abordarea estetică e calea potrivită, cît cea antropologică. Atunci cînd e calitativă, antropologia dă seamă de întregul omului şi, ca atare, îi înfăţişează obiectele, uneltele, zidirile drept produse în care funcţia utilitară e subsumată celei simbolice, e derivată din cea din urmă. Dar e vorba de simbol în calitatea lui de traseu al corespondenţelor pe verticală. E vorba - spunea A.K. Coomaraswamy ("Why exhibit works of art?", în Christian and Oriental Philospophy of Art) - de obiecte orientate metafizic, produse de oameni orientaţi metafizic. Antropologia riscă să nu îşi acopere denumirea dacă, trasînd harta sensurilor omului, o reduce la domeniul omului-pentru/în-societate. Se spune că antropologia îşi găseşte materialele cele mai consistente atunci cînd studiază "marginile" unui fenomen, acolo unde reprezentările se fac şi se desfac, trec în opusul lor, se reconfigurează. Nu ar fi potrivit atunci ca tocmai marginea domeniului menţionat să fie cercetată şi străbătută de cercetare, ca un prag peste care simbolul însuşi ne antrenează, nu ca o incintă pe care cercetătorul o închide?

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.