Sfîrșitul Bizanțului

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Sfîrșitul Bizanțului jpeg

Sfîrșitul Bizanțului, identificat în vulgata istoriografică cu pătrunderea sultanului Mehmed al II-lea în Constantinopol pe 29 mai 1453, surprinde tabloul unei societăți sfîșiate între opțiuni politico-religioase antagonice. Pentru majoritatea bizantiniștilor din țările est și sud-est europene, între Bizanț și ortodoxie se pune un semn de egalitate, iar cele două noțiuni funcționează în sistem de sinonimie sau într-o notă mai emoțională: Bizanțul este patria ortodoxiei. Or, pe 29 mai 1453, Bizanțul nu mai era ortodox. Felul în care s-au întrepătruns obiective politice și religioase în secolul premergător acestui sfîrșit seamănă cu fenomenul scurtcircuitului din electricitate. Contopirea obiectivelor a dus la tensiune, disfuncție și, în cele din urmă, la prăbușirea sistemului. Prin această imagine vreau să descriu colaborarea dintre statul și Biserica Bizanțului pînă în lunile din urmă ale Constantinopolului, în care s-a consumat și proclamarea oficială a valabilității conciliului de la Florența, dar și dezagregarea de facto a Bisericii bizantine.

În 1453, Constantinopolul se afla, practic, sub asediu de peste cincizeci de ani, dar, încă din anii 1310 1315, Bizanțul experimentase caracterul implacabil al cleștelui geopolitic care urma să-l sugrume, format din cucerirea apuseană și cea otomană. Apelînd la ajutorul occidental pentru a combate avansul otoman, Bizanțul se îndatora tot mai tare și ceda tot mai mult din controlul politic asupra teritoriului său și din suveranitatea sa economică statelor latine (în mod special republicilor comerciale Veneția și Genova). După eșecul primei uniri de la 1274 (la conciliul apusean de la Lyon), în anii 1330 s-a reluat tematica unirii Bisericilor ca singură soluție prin care statele occidentale puteau fi convinse să contribuie militar și financiar la războiul de apărare față de avansul otomanilor. Discuțiile s-au încins în anii 1350-1360, cînd, pentru prima dată, Constantinopolul s-a văzut obiectul unui competiții acerbe între state ortodoxe balcanice, state occidentale, competitori interni și sultanatul otoman din ce în ce mai agresiv. Răspunsul Bisericii a fost pentru prima dată o reacție de despărțire de obiectivele politice ale Imperiului. Muntele Athos ajunsese sub control politic sîrbesc, iar patriarhia ecumenică era divizată pe de o parte între grupările politice ale lui Ioan al VI-lea Cantacuzino și Ioan al V-lea Paleologu, pe de altă parte de disputele în jurul teologiei lui Grigorie Palama. Aceste tensiuni politice și teologice au culminat într-o ruptură de facto între conducerea Bisericii bizantine și conducerea Imperiului Bizantin între 1366 și 1380. Patriarhul și împăratul au reprezentat două strategii politice diferite, ignorîndu-se unul pe celălalt, deși au continuat să-și aibă reședința în același oraș. Ioan al V-lea Paleologu a optat pentru o alianță cu Occidentul, întreprinzînd o călătorie la Roma care l-a dus pînă la convertirea la romano-catolicism, într-o ceremonie în care și-a declarat și supunerea față de papă prin celebrul ritual al pupării papucului, iar patriarhul Filotei Kokkinos a încercat formarea unei alianțe de principi balcanici în jurul identității ortodoxe a acestora și sub conducerea patriarhiei ecumenice. Învinsă de două ori pe cîmpul de luptă de către otomani, pe rîul Marița, în 1371, și la Kosovo, în 1389, alianța a creat cel puțin cadrul unității religioase în Balcani. Reîmpăcarea patriarhiei ecumenice cu împăratul Manuel al II-lea Paleologu a readus în scenă pentru încă cîteva decenii așa-zisa simfonie bizantină, unitatea inseparabilă dintre stat și Biserică. Manuel al II-lea, om foarte cultivat, dar și cu o autentică nostalgie a paradisului în suflet, i-a lăsat fiului său, Ioan al VIII-lea Paleologu, pe care îl socotea prea „imperial“ pentru epoca lor, sfatul să nu forțeze unirea Bisericilor, dar să continue negocierea cu diferiții actori politici și bisericești ai Occidentului. Echilibristica dificilă între deschidere pentru negociere și ezitare în a concluziona l-a pus pe Ioan al VIII-lea în situația de a accepta în cele din urmă convocarea unui conciliu pe teritoriul papalității, întîi la Ferrara (1437). Costul conciliului, asumat inițial de papalitate, a condus în cele din urmă delegația bizantină în situația de ostatică economic pe teritoriul Italiei. Încheierea conciliului de la Florența printr-un act oficial de unire în 1439 a fost mai mult o ieșire din impasul poposirii prea îndelungate a delegației bizantine pe teritoriul Italiei decît o adevărată nădejde de coagulare a unei forțe militare de despresurare a Constantinopolului. Biserica și credința fuseseră puse în slujba salvării statului. Secretarul imperial Silvestru Siropoulos, care a ținut un jurnal detaliat al conciliului, notează cu amărăciune acest trist deznodămînt a ceea ce începuse ca o promițătoare dezbatere teologică.

Întors acasă, așteptînd să se formeze armada occidentală pentru eliberarea Constantinopolului, Ioan al VIII-lea, confruntat cu opoziția față de unire în Biserică, cu gîlceava fraților săi, despoți la Mistra, cu eșecul campaniei cruciate la Varna, a tot ezitat să proclame unirea, iar moartea l-a surprins în această stare de indecizie. Îi lăsa fratelui său Constantin al XI-lea un Constantinopol depopulat, dar mai ales cu facțiuni învrăjbite de opțiunile lor spirituale și politice. Apărarea cetății era în mîna mercenarilor occidentali. În 1452 ajungea la Constantinopol și cardinalul de acum Isidor, mitropolit titular al Kievului, cu misiune de la papă să-l determine pe noul împărat să proclame unirea. Acest lucru s-a petrecut pe 6 decembrie 1452, în prezența împăratului, a curții și a poporului adunat în marea biserică a Sfintei Înțelepciuni. Dintre toate semnele care au prevestit căderea Constantinopolului, cel mai grav fusese răsturnarea icoanei Maicii Domnului Hodigitria. Această icoană de mari dimensiuni și foarte grea era purtată în fiecare marți în procesiune pe străzile Constantinopolului și, lucru minunat, o singură persoană o ridica în spate de parcă nu ar fi cîntărit nimic. Dar în ultima ei procesiune înainte de pătrunderea turcilor, icoana s-a prăbușit la pămînt cu mare zgomot, strivind mulțime de oameni sub greutatea ei.

Mistra și Trebizonda au fost cucerite pe rînd în deceniul care a urmat căderii Constantinopolului. Bizanțul, cu toată greutatea sa istorică, cu cel mai prestigios oraș din istoria omenirii de pînă atunci, cu o tradiție politică și o bogăție culturală fascinante deopotrivă pentru occidentali și pentru Mehmed Cuceritorul, se prăbușea strivindu-și toate instituțiile sale: funcția imperială, patriarhia ecumenică, sinodul patriarhal, unitatea bisericească a lumii ortodoxe în jurul împăratului și mai ales cedînd islamului grandioasa catedrală Sfînta Sofia. În 1452 ajungea la Constantinopol o scrisoare din partea marelui cneaz al Moscovei, Vasile, cerînd confirmarea alegerii noului mitropolit Iona de către sinodul local, dar nu mai avea cine să-i răspundă. Patriarhul Grigorie fugise la Roma, iar împăratul supraveghea ultimele reparații la zidurile cetății.

Și totuși în casele oamenilor, în bisericuțele lor joase, de lemn sau de cărămidă, cu uși strîmte ca să nu pătrundă un călăreț pe cal, în a doua jumătate a secolului al XV-lea s-a format un mecanism de su-pra-viețuire care a permis re-construcția ierarhiei bisericești, con-tinuarea unei vieți liturgice și a unei spiritualități monastice. Autoritatea acestui creștinism din sînul Imperiului Otoman s-a extins în afara lui, dînd naștere unei formule culturale de păstrare a tezaurului de credință bizantin. Această nouă formulă culturală este ideea ortodoxă. Ea a permis afirmarea și menținerea unei unități civi-lizaționale într-o arie geografică traversată de multiple linii de confruntare militară. Principala particularitate a noului context geopolitic a fost autonomia Țării Românești și a Moldovei, jucînd un rol de zonă-tampon între multiple blocuri de confruntare. Grație acestui rol, centralității lor în raport cu linia de conflict geopolitic, dar mai ales tezaurului cultural slavo-bizantin recuperat de pe întreg teritoriul Balcanilor cuceriți, Țările Române au oferit, în secolele XV-XIX, ideii ortodoxe o platformă de coagulare fără de care nu ne putem reprezenta astăzi istoria creștinismului răsăritean. Trăsătura definitorie a acestei idei este tocmai caracterul ei eclezial și spiritual, bazat pe o distanța precaută față de tentațiile înregimentărilor politico-militare. Rezultatul celor patru secole de gestație istorică a fost afirmarea unei unități religioase supranaționale. Astfel, din cenușa Bizanțului s-a născut ortodoxia.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.