Setea de absolut

Gustave THIBON
Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg

Christian Chabanis: Domnule Thibon, cred că, pentru a înțelege mărturia dumneavoastră așa cum s-a afirmat ea timp de – în curînd – patruzeci de ani și pentru a risipi, poate, cîteva neînțelegeri care o înconjoară, trebuie să pornim din centru pentru a lumina mai apoi marginile gîndirii dumneavoastră, ca de exemplu problemele politice și sociale. Spuneți undeva că numai ,,infinitul dă cheia măsurii”. Ce este acest infinit sau acest absolut, sau acest element esențial care, așa cum afirmați în altă parte și pe același ton, e mai viu în interiorul dumneavoastră decît dumneavoastră înșivă?

Gustave Thibon: Mai viu în interiorul meu decît mine însumi: asta e mai mult decît evident. Aș spune chiar că e atît de viu în mine, încît adesea, în fața acestui absolut, aproape că mi-e rușine de a fi eu însumi și de a nu fi decît eu însumi. Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj. Dacă-mi este permis să vă reamintesc o întîmplare, îl voi evoca pe acel tînăr care m-a abordat la sfîrșitul unei conferințe, m-a prins de reverul hainei și m-a întrebat cu îndrăzneala caracteristică acestei vîrste: ,,Domnule, tot ce ne-ați spus e foarte frumos, dar în ce măsură trăiți cu adevărat toate aceste lucruri?”. La care i-am răspuns: ,,Nu vă faceți nici o iluzie, într-o mică măsură, dar suficient pentru a nu fi mîndru de tot restul!”. Aș vrea, mai exact, ca această mărturie să nu se degradeze prin intermediul meu. Este sigur faptul că problema lui Dumnezeu se află nu numai în centrul gîndirii mele, ci și al sufletului meu. Mă grăbesc să vă spun însă că, în ceea ce privește experiența divinului, nu sînt deloc înclinat către confidențe, și aceasta cu atît mai puțin cu cît în acest domeniu confidențele nu înseamnă nimic, deoarece ele țin de ceea ce nu poate fi revelat. Dar, așa nedemn cum sînt, ceea ce nu poate fi pus la îndoială este că mi s-a întîmplat să am această experiență, adică să fi fost luminat de o revelație care – sînt sigur de asta – nu venea din mine însumi, căci fusesem invadat de o chemare, de o puritate, de o plenitudine care depășeau cu mult ceea ce puteam gîndi, concepe și simți. Aceste stări sufletești care durează foarte puțin, dar care te marchează pentru tot restul vieții, nu pot fi supuse nici unei judecăți. Cred că sensul vieții constă în a rămîne fidel acestei lumini întrevăzute într-un mod atît de efemer, dar care reprezintă o vizită a Eternului în timp. Setea de esențial, setea de absolut care caracterizează demersul gîndirii mele – și nu numai demersul gîndirii mele, ci și al sufletului meu în ceea ce are el mai profund – este nevoia de un bine absolut și necondiționat, care să nu fie măsurat de timp, de spațiu și de vicisitudinile acestei vieți.

– Ați fost dintotdeauna preocupat de această problemă sau a intrat ea într-un moment anume în viața dumneavoastră? Ați fost dintotdeauna torturat într-un anumit fel – pentru a relua termenul unui alt scriitor – de problema lui Dumnezeu, torturat de Dumnezeu însuși, pentru că Dumnezeu depășește cu mult toate întrebările ce se pot pune despre El?

– Torturat? Nu cred. Problema aceasta mi s-a pus într-o anumită perioadă a vieții mele. În copilărie, am avut acele stări de extaz pe care le pot trăi, de exemplu, cei ce se împărtășesc pentru prima oară. În această privință, nu pot emite nici o judecată: poate că ele au reprezentat experiența cea mai bună pe care am avut-o. Dar, oricît de frumoasă va fi fost ea, nu mi-a lăsat amintiri foarte exacte. Am fost un copil credincios, apoi am încetat brusc orice practică religioasă și m-am ocupat destul de puțin de lucrurile divine. Pentru a mă lega din nou de lumea spirituală, nu-mi mai rămăsese decît firul conducător al poeziei.

(fragment din Gustave Thibon, Setea de absolut. Convorbiri cu Christian Chabanis, traducere si prefață de Aurelian Crăiuțu, Editura Spandugino, colecția Interior intimo meo, 2022)

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.