Scripturile puterii

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Theodor Pallady jpeg

Le Figaro a publicat un interviu cu Patrice Gueniffey, care prefațează recenta apariție a Scrisorilor lui Napoleon, în colecția „Bouquins“/Robert Laffont. El comentează nu doar calitățile literare ale împăratului, ci și toposul francez al relației dintre putere și scriitură: de la Ludovic al XIV-lea pînă la Macron (trecînd prin Richelieu, generalul De Gaulle sau François Mitterrand), conducătorii Franței au cochetat cu scrisul, ca și cum acesta ar fi „sufletul“ suveranității. Puterea per se li s-a părut insuficientă, efemeră, lipsită de garanția unei posterități. Pentru ca ea să capete un veritabil drept de cetate în inima francezilor (și a lumii) era nevoie și de un complement transfigurator, adică de ocuparea unui loc în sempiterna Republică a Literelor. Unii dintre eminenții lideri francezi au fost și mari mecena, sensibili la – sau chiar geloși pe – gloria marilor scriitori. E suficient să ne amintim puțina simpatie a lui Napoleon (care a învățat franceză abia la zece ani, în Autun, și era un autodidact riguros) pentru succesul de public repurtat de Germaine de Staël.

Modelul autocratului literat fusese odinioară ilustrat de Iulius Caesar și avea să capete diverse întruchipări și în afara Franței, de pildă în persoana regelui Frederic al II-lea al Prusiei. Winston Churchill și-a construit întreaga carieră pe talentul jurnalistic & literar, exersat deopotrivă în vremea juvenilă a primelor sale funcții publice, cît și la apusul memorialistic al îndelungatei sale activități, cînd a dorit  să consemneze manu propria istoria pe care o făcuse. John Major sau Bill Clinton aveau să-i calce pe urme, cu sau fără „ajutorul“ discret al unor scriitori profesioniști. Într-adevăr, a face și a scrie istoria sînt adesea vase comunicante, tot așa cum „istoria“ la care avem acces nu e niciodată cea imediată, evenimențială, ci mai curînd aceea reelaborată prin acte istoriografice, deci selective, subiective sau partizane.

Spre deosebire de pomeniții exponenți ai istoriei profane, Iisus Hristos nu a scris (decît o dată, cînd a marcat un enigmatic semn în țărînă). A doua persoană a Sfintei Treimi, întrupată ca om deplin, spre salvarea unei specii desfigurate ontologic de păcatul adamic, s-a lipsit de înfloriturile retoricii sau de conceptele pretențioase ale filozofiei. Puterea mesajului cristic s-a manifestat prin învățătura orală, încredințată cercului apostolic și, uneori, declamată coram populo. Vestea cea Bună a mîntuirii umanității prin jerfta Fiului lui Dumnezeu –răstignit, mort, înviat și suit la ceruri – ne-a parvenit însă printr-o transcriere. „Credința este din auzire, iar auzirea prin cuvîntul lui Hristos“, dar știm asta pentru că citim Epistola către Romani (10, 17). Noua creație a pretins redactarea Noului Testament între Dumnezeu și făptura lui alienată cîndva prin neascultare și restaurată prin Cruce. În lupta cu uitarea (prin trecerea generațiilor), dar și cu mistificarea (după proliferarea scrierilor apocrife, de sorginte gnostică), a fost nevoie de fixarea unui canon al celor 27 de cărți neo-testamentare validate de către întreaga Biserică, din Ierusalim pînă la Roma și de la Alexandria pînă la Antiohia, Tesalonic sau Efes. Acest canon – și nu scrierile lui Caesar despre cucerirea Galiei – a fondat conexiunea vitală dintre puterea lumească (gîndită tradițional ca reflex al ordinii celeste) și puterea slovelor mărturisitoare. Biblia a inaugurat adevărata civilizație iudeo-creștină a Cărții, chiar dacă noua religie a asimilat, după o inițială coliziune, partea cea mai înaltă a moștenirii culturale acumulate în bazinul politeismului mediteranean. Marele Cod, sub autoritatea căruia „scriu“ și feluriții noștri lideri (uneori remarcabili, adeseori roși doar de vanitate), consemnează mai mult decît „ce s-a întîmplat“ odinioară. El ne dezvăluie rațiunea însăși a faptului că un prunc anonim, născut la periferia Imperiului Roman, avea să preschimbe deopotrivă istoria universală și condiția umană.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.