Șapte cetăți ale cunoașterii
Știm prea bine că sîntem ființe „narative”: născocim, spunem și transmitem povești despre noi înșine, ca ființe simbolice, apte de conștiință reflexivă și dornice de viața laolaltă, în jurul unei ordini imaginare. Mitologia anunță narațiunea filosofică despre origini, dar și istoriografia și ficțiunea literară, însă toate se subsumează aceluiași apetit fabulatoriu, exemplar, moralizator sau sortit divertismentului, din care ne înfruptăm pentru a locui simultan în mai multe „lumi” și pentru a conserva certitudinea sensului, de vreme ce existența noastră nu e accidentală și aleatorie, ci temeinic reflectată în coerența unui ansamblu cu început, acțiune și „sfîrșit” (adică scop, fie el fericit sau tragic). Tot o poveste și-a dorit să ne spună și Violet Moller – echipată cu un doctorat la Edinburgh, specialistă în istoria ideilor și pasionată de construcția marilor biblioteci britanice de la începutul erei moderne –, care ne oferă Harta cunoașterii. O istorie în șapte cetăți sau cum au fost pierdute și regăsite ideile antichității. Investigația autoarei britanice apare la editura Baroque Books & Arts (2021), în traducerea lui Mihai Moroiu, și se ocupă, așadar, de felul în care patrimoniul cognitiv al antichității greco-latine, de care Europa occidentală s-a despărțit (prin uitare și neglijență) după epoca marilor invazii barbare, a fost prezervat în partea oriental-bizantină a Imperiului Roman, călătorind – prin generații succesive de comercianți, erudiți și clerici – de la Constantinopol în restul Levantului, spre Spania mozarabă și Italia renascentistă.
Pentru a-și simplifica sarcina, Violet Moller urmărește mai cu seamă destinul a trei opere „clasice” esențiale pentru geneza mentalității moderne: Elementele (matematice) ale lui Euclid, Almagesta lui Ptolomeu (fundamentală pentru dezvoltarea astronomiei) și tratatele lui Galen (care au dominat „canonic” practica medicală a Evului Mediu). Lectura ne convinge că textele acestui trio de savanți au fost parțial salvate, copiate, deformate, emendate, comentate și traduse timp de un mileniu, purtînd din generație în generație – și într-o geografie intelectuală cu noroc variabil – făclia gîndirii deductive și inductive, a logicii și a observației empirice, adică a datelor fără de care „metoda științifică” (așa cum o practicăm, imens evoluat, pînă astăzi) nu s-ar fi putut cristaliza. Cu un talent evocator de prima mînă, autoarea ne plimbă prin cele șapte cetăți unde – sub conducerea unor monarhi luminați, în rare vremuri de pace, stabilitate politică, prosperitate economică, rafinament intelectual și toleranță religioasă – au înflorit artele și științele, dezbaterea între cărturari, cercetarea bolții cerești și a corpului uman, scriptoriile, pasiunea colecționării de manuscrise și cea a hermeneuticii: Alexandria (Egiptului), Bagdad, Cordoba, Toledo, Salerno, Palermo și Veneția.
Itinerariul selectat de Violet Moller e desigur subiectiv, dacă ne gîndim la numeroasele alte centre intelectuale (fie monastice, fie aulice) documentat active în mileniul dintre prăbușirea Romei și cea a Constantinopolului. Și n-aș spune că avem de-a face cu o subiectivitate inocentă, pentru că volumul e clar marcat de „teza” că salvarea înțelepciunii greco-romane se datorează cu precădere, dacă nu aproape exclusiv, unor filiere arabo-islamice. Exaltînd mecenatul califatului abbasid sau umayyad – ca și contrastul civilizațional dintre populația Occidentului carolingian (pe vremea cînd mînca napi și respingea atacuri vikinge) și rafinamentul epocii de aur a civilizației islamice (între secolele VIII-XI d.Hr.), autoarea subestimează deliberat atît perpetuarea neîntreruptă a geniului enciclopedic și filosofic elenistic prin civilizația bizantină, cît și împrumuturile masive ale arabilor din sursă greacă, sau influența Constantinopolului asupra culturii latin-occidentale din aceeași perioadă. Respectiva grilă tezistă nu anulează însă farmecul scenografic al demersului și nici informația istorică pertinent filtrată în amintitul volum, pe care vi-l recomand cu toată căldura, convins fiind că parcurgerea lui îmbogățește și inspiră.
Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.
