Roua învierii

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

„Morții Tăi vor trăi și trupurile lor vor învia! Deșteptați-vă, cîntați de bucurie, voi cei ce sălășluiți în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină și din sînul pămîntului umbrele vor învia!” În această profeție a lui Isaia (26, 19) apare o misterioasă legătură între roua divină și învierea cu trupul a celor pe care Dumnezeu îi va ridica din umbra morții. „Roua de lumină” devine, în versiunea Septuagintei, tămăduitoare: „Se vor ridica morții, se vor scula cei din morminte / și se vor veseli cei de sub pămînt; / căci roua de la Tine le este vindecare” (trad. de Ioan Pătrulescu). Ca dar dumnezeiesc, binecuvîntare dătătoare de viață, o întîlnim în Geneză (27, 28), cînd Isaac îi spune lui Iacov: „Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pămîntului”, precum și în Deuteronom (33, 13): „Să binecuvînteze Domnul pămîntul lui cu darurile cele alese ale cerului, cu roua şi cu darurile adîncului celui dedesubt”. Semn suav și efemer al prezenței binefăcătoare a lui Dumnezeu, roua face posibilă înnoirea vieții, fiind ca o speranță pentru rodnicia pămîntului, mereu amenințată de secetă și arșiță.

În călătoria sa prin pustie, poporul ales primea hrana din cer, mana, „cînd cădea noaptea roua pe tabără” (Numeri, 11, 9), dar sensul cel mai tainic al așternerii picăturilor de rouă este pus în lumină de asocierea cu învierea. De pildă, în tradiția iudaică, atunci cînd Sfîntul Ilie se roagă ca Dumnezeu să-l învieze pe fiul văduvei din Sarepta, el va trebui întîi să dezlege sau să suspende pentru o clipă porunca pe care o rostise în numele Domnului și care interzicea ploaia și roua. Michel Remaud, în cartea sa Evanghelie și tradiție rabinică (trad. de Monica Broșteanu, 2020), face un mic excurs despre înțelesurile pe care Talmudul și alte comentarii le acordă acestei relații. Astfel, profetul Ilie nu ar fi putut săvîrși minunea învierii dacă nu ar fi îngăduit ca roua să apară, „căci morții nu învie decît prin rouă”. Tot Michel Remaud amintește că, potrivit interpretării rabinice, marea viziune eshatologică a lui Iezechiel (cap. 37) conține, deși textul nu e explicit, „roua de înviere care a coborît peste ei din cer (...) ca un izvor”. Aceeași rouă, ne spune un comentariu la Cîntarea Cîntărilor, se va scutura ca o podoabă de pe pletele Mirelui „și-i va readuce la viață pe cei morți”, ceea ce, mai tîrziu, pentru Sf. Grigorie de Nyssa, care citea versiunea Septuagintei, va fi simbolul unei cunoașteri vindecătoare pe care sufletul o primește în urcușul său spre frumusețea divină.

În tradiția creștină, profeția lui Isaia a fost interpretată ca referindu-se atît la învierea Mîntuitorului, cît și la cea de la sfîrșitul veacurilor. Din binecuvîntare asupra pămîntului, roua semnifică acum prezența cuvîntului lui Dumnezeu și, mai ales, a Duhului. „Roua Duhului” purifică și face să rodească sufletele, după cum ne spune o rugăciune a Sfîntului Ioan Gură de Aur. Tot ea, în canonul euharistic roman, sfințește darurile: „Spiritus tui rore sanctifica”. Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii: „Doamne, stropește inima mea cu roua harului Tău”. Sensul tainic din textele profetice se păstrează și în exegeza creștină. De pildă, Sf. Chiril al Alexandriei asociază roua Duhului Sfînt cu învierea trupurilor care din pămîntești vor deveni incoruptibile prin puterea dătătoare de viață a Duhului. E „roua vieții veșnice”, pe care Învierea lui Hristos o dăruiește celor care cred în El. Evangheliștii nu ne-au vorbit despre roua nopții sau a dimineții în care Hristos s-a înălțat din mormînt, lăsîndu-și acolo giulgiurile și mahrama ca semne ale unei prezențe de alt ordin. Însă mărturii ale miracolului luminii sfinte, care se pogoară anual pe lespedea mormîntului Său, atestă că o rouă misterioasă se așterne înainte ca focul să se aprindă singur. Astfel, în fața ochilor trupești care sînt chemați să treacă dincolo de ceea ce văd, prezența divină se manifestă paradoxal, unind fragilitatea stratului de rouă, ca, în timpul profetului Ilie, „adierea de vînt lin”, cu puterea unui foc ce se lasă pentru cîteva clipe mîngîiat.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.