Reversul melancoliei

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Klibansky, Panofsky şi Saxl îşi încheiau vasta istorie a melancoliei din Antichitate în Renaștere cu neoplatonismul florentin şi efectele sale asupra lui Dürer (Saturne and Melancholy, 1964). Memoria culturală prezentă în gravura Melencolia I permisese desfășurarea unui atlas impresionant. Însă istoria era departe de a se fi încheiat în secolul al XV-lea. Dimpotrivă, după cum remarca Jean Delumeau, între 1480 şi 1650 avea să aibă loc o explozie a interesului pentru acest subiect, aflat la confluența științei medicale a vremii cu „fizica” medievală a sufletului. Cel mai faimos dintre toate tratatele epocii rămîne cel al lui Robert Burton, The Anatomy of Melancholy (1621), de la care va porni şi Wolf Lepenies într-o carte de sociologia culturii, Melancholie und Gesellschaft (1969), complementară studiului fondator realizat de Klibansky, Panofsky şi Saxl.

Interesul analizei lui Lepenies constă în felul în care reuşeşte să dea contur fiinţei istorice a melancoliei privind-o dinspre condiționările şi efectele sale în planul realității sau al ficțiunii sociale. Melancolia nu mai este atît o problemă de patologie individuală şi spirituală, cît un fel de dispoziție indusă de starea unei întregi clase. Ea poate fi văzută şi ca o boală provocată de pierderea semnificației publice a unei părţi a societăţii care îşi manifestă astfel conştiinţa de sine. Nu atît o dezordine lăuntrică, cît o reacţie la dezordine, melancolia conţine impulsul de a oferi reversul situaţiei care a generat-o. Virtutea sa creatoare constă în autoterapia prin proiectarea unei ordini sociale perfecte, în care ea însăşi nu ar mai fi cu putinţă. Iată paradoxul creativităţii sociale a melancoliei, paricidul utopiei melancolice.

O altă reacție față de plictisul la care se vede obligată o întreagă clasă este rebeliunea sau fronda. Melancolicii solidari social nu mai aspiră la panacee universale, ci acţionează nebuneşte. În locul unei vieți retrase complet în imaginar îşi face apariţia gestul politic violent, asemenea celui al vechii nobilimi franceze care s-a simţit exclusă din viaţa publică. Există și o formă specifică secolului al XVIII-lea de a consuma melancolia: salonul. Aici inactivitatea şi plictisul sînt convertite în ritualul întîlnirii, iar rafinamentul conversaţiei nutreşte speranţe subversive. Salonul nostalgic şi plin de spirit, efect al melancoliei aristocratice, a ajuns să aibă o rezonanţă din ce în ce mai largă, ducînd la transformarea sa în societăţile alternative în care a luat naştere opinia publică. Această tendinţă a melancoliei de a-şi dizolva suferinţa contemplativă în acţiune triumfătoare spune ceva însemnat despre destinul intelectualului european.

Există, potrivit lui Wolf Lepenies, „intelectualul sangvin, activ, misionar, care vrea să cucerească lumea” şi intelectualul melancolic „care meditează şi se îndoieşte, care se retrage din lume pentru a se apleca asupra propriului eu” (La fin de l’utopie et le retour de la mélancolie. Regards sur les intellectuels d’un vieux continent, 1992). Relația dintre gîndire şi dispoziția melancolică nu e deloc nouă: o determinare reciprocă, o ambiguitate esențială, pe care le observase şi Ficino. Dar schimbarea cu adevărat semnificativă petrecută în modernitate constă în preeminența idealului vieții active față de viața contemplativă. Totuși, succesul burgheziei, altădată melancolică la marginea vieţii publice, și al eticii protestante (să ne amintim de oroarea lui Luther, dar nu şi a lui Melanchthon, faţă de melancolie), capitalismul și utopia progresului infinit, toate aceste chipuri ale vieţii active nu au reușit să ucidă melancolia, ci doar să-i pună sub semnul întrebării îndreptățirea: cu alte cuvinte, să o facă suspectă.

Detronată, melancolia îşi regăsește resortul existenței tocmai în această nerecunoaștere publică într-o lume pe care nu numai că a dorit-o mai bună, dar la care a şi participat. Revanșa sa, am spune, parcurge întreaga gamă a melancoliei descrise de Agrippa: uneori e inspirată şi se manifestă în artă, alteori e profetică, iar alteori redobîndește superioritatea contemplativă. Utopiile vieții active care dau semne de șubrezenie rămîn singurele ei motive de voluptate.

(fragment adaptat din postfața la R. Klibansky, E. Panofsky și F. Saxl, Saturn și melancolia, Polirom, 2002)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.