Reversul melancoliei

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Klibansky, Panofsky şi Saxl îşi încheiau vasta istorie a melancoliei din Antichitate în Renaștere cu neoplatonismul florentin şi efectele sale asupra lui Dürer (Saturne and Melancholy, 1964). Memoria culturală prezentă în gravura Melencolia I permisese desfășurarea unui atlas impresionant. Însă istoria era departe de a se fi încheiat în secolul al XV-lea. Dimpotrivă, după cum remarca Jean Delumeau, între 1480 şi 1650 avea să aibă loc o explozie a interesului pentru acest subiect, aflat la confluența științei medicale a vremii cu „fizica” medievală a sufletului. Cel mai faimos dintre toate tratatele epocii rămîne cel al lui Robert Burton, The Anatomy of Melancholy (1621), de la care va porni şi Wolf Lepenies într-o carte de sociologia culturii, Melancholie und Gesellschaft (1969), complementară studiului fondator realizat de Klibansky, Panofsky şi Saxl.

Interesul analizei lui Lepenies constă în felul în care reuşeşte să dea contur fiinţei istorice a melancoliei privind-o dinspre condiționările şi efectele sale în planul realității sau al ficțiunii sociale. Melancolia nu mai este atît o problemă de patologie individuală şi spirituală, cît un fel de dispoziție indusă de starea unei întregi clase. Ea poate fi văzută şi ca o boală provocată de pierderea semnificației publice a unei părţi a societăţii care îşi manifestă astfel conştiinţa de sine. Nu atît o dezordine lăuntrică, cît o reacţie la dezordine, melancolia conţine impulsul de a oferi reversul situaţiei care a generat-o. Virtutea sa creatoare constă în autoterapia prin proiectarea unei ordini sociale perfecte, în care ea însăşi nu ar mai fi cu putinţă. Iată paradoxul creativităţii sociale a melancoliei, paricidul utopiei melancolice.

O altă reacție față de plictisul la care se vede obligată o întreagă clasă este rebeliunea sau fronda. Melancolicii solidari social nu mai aspiră la panacee universale, ci acţionează nebuneşte. În locul unei vieți retrase complet în imaginar îşi face apariţia gestul politic violent, asemenea celui al vechii nobilimi franceze care s-a simţit exclusă din viaţa publică. Există și o formă specifică secolului al XVIII-lea de a consuma melancolia: salonul. Aici inactivitatea şi plictisul sînt convertite în ritualul întîlnirii, iar rafinamentul conversaţiei nutreşte speranţe subversive. Salonul nostalgic şi plin de spirit, efect al melancoliei aristocratice, a ajuns să aibă o rezonanţă din ce în ce mai largă, ducînd la transformarea sa în societăţile alternative în care a luat naştere opinia publică. Această tendinţă a melancoliei de a-şi dizolva suferinţa contemplativă în acţiune triumfătoare spune ceva însemnat despre destinul intelectualului european.

Există, potrivit lui Wolf Lepenies, „intelectualul sangvin, activ, misionar, care vrea să cucerească lumea” şi intelectualul melancolic „care meditează şi se îndoieşte, care se retrage din lume pentru a se apleca asupra propriului eu” (La fin de l’utopie et le retour de la mélancolie. Regards sur les intellectuels d’un vieux continent, 1992). Relația dintre gîndire şi dispoziția melancolică nu e deloc nouă: o determinare reciprocă, o ambiguitate esențială, pe care le observase şi Ficino. Dar schimbarea cu adevărat semnificativă petrecută în modernitate constă în preeminența idealului vieții active față de viața contemplativă. Totuși, succesul burgheziei, altădată melancolică la marginea vieţii publice, și al eticii protestante (să ne amintim de oroarea lui Luther, dar nu şi a lui Melanchthon, faţă de melancolie), capitalismul și utopia progresului infinit, toate aceste chipuri ale vieţii active nu au reușit să ucidă melancolia, ci doar să-i pună sub semnul întrebării îndreptățirea: cu alte cuvinte, să o facă suspectă.

Detronată, melancolia îşi regăsește resortul existenței tocmai în această nerecunoaștere publică într-o lume pe care nu numai că a dorit-o mai bună, dar la care a şi participat. Revanșa sa, am spune, parcurge întreaga gamă a melancoliei descrise de Agrippa: uneori e inspirată şi se manifestă în artă, alteori e profetică, iar alteori redobîndește superioritatea contemplativă. Utopiile vieții active care dau semne de șubrezenie rămîn singurele ei motive de voluptate.

(fragment adaptat din postfața la R. Klibansky, E. Panofsky și F. Saxl, Saturn și melancolia, Polirom, 2002)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.