Responsabilitatea de expresie

Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De curînd, magazinul polonez de pop-cultură Machina s-a relansat pe piaţă cu ajutorul unei reţete facile de publicitate. Coperta numărului înfăţişează icoana Fecioarei negre de la Czestochowa, icoană miraculoasă venerată în Polonia. În loc de chipul Maicii Domnului apare însă cel al cîntăreţei Madonna, iar chipul lui Iisus este înlocuit de faţa copilului starului. Nu e de mirare că imaginea pop-culturală a stîrnit proteste din partea a numeroşi catolici, a părinţilor de la mînăstirea Jasna Gora, care au în grijă icoana şi, bineînţeles, a publicaţiilor ultra-catolice. Călugării de la Czestochowa au denunţat "modul profanator" în care a fost folosită icoana, "în scopuri de publicitate şi comerţ", precum şi "abuzurile în ce priveşte imaginile şi simbolurile religioase", ceea ce trimitea destul de limpede către protestele din lumea musulmană faţă de caricaturile Profetului. După ce şi-a avut publicitatea scontată, directorul revistei s-a arătat "surprins" de reacţiile stîrnite şi a declarat public că magazinul "nu a vrut să rănească nici un sentiment religios, ci doar să sublinieze cultul de care se bucură anumite vedete, numite deseori Ťicoane»". Adică a repetat în cuvinte ceea ce exprimase prin imagine şi s-a mirat că cineva poate gîndi altfel decît el. Episodul nu a dus la incendieri, în scop politic, ale unor mulţimi musulmane şi ambasade europene (harta violenţelor acoperă - spun analiştii - exact ţările unde guvernanţii ori mişcările politice se opun prezenţei UE, care are acum o atitudine ceva mai implicată în crizele din zonă). Episodul nu a avut loc nici în România. Ne e mai uşor astfel să vedem, de la distanţă, că "iresponsabilitatea de expresie", legitimată găunos prin principiul libertăţii de expresie, poate deveni antidemocratică. Ce respect al pluralismului, al "drepturilor omului" mai este acela care ia simbolurile esenţiale ale celuilalt şi, mizînd tocmai pe eminentul lor prestigiu simbolic, le deturnează şi le coboară programatic sensul? Ce semn de civilizaţie este să fii convins că doar valorile tale au un curs absolut, iar ale celuilalt pot fi convertite în orice fel de monedă? A deturna sensul şi funcţia unui simbol ori obiect sacru fundamental a fost resimţit dintotdeauna ca un mijloc de a-l anemia, de a-l demite. A declara nonşalant că nici prin cap nu ţi-a trecut să răneşti, prin gestul tău, sentimente religioase e cel puţin iresponsabil. Dai unuia o palmă şi te miri că se supără. Apoi te scuzi călcîndu-l pe picior. Mircea Vasilescu spunea foarte potrivit în numărul trecut ("Răspundem la provocări?") că incidentul caricaturilor şi violentele reacţii musulmane nu trebuie să ducă, în presa europeană, nici la autocenzură, nici la frondă. Doar la asumarea responsabilităţii de expresie, care cuprinde, fireşte, conform unor principii asimilate de un om civilizat, respectul pentru credinţa celuilalt şi pentru simbolurile ei esenţiale. E o chestiune de bună-cuviinţă, spunea Andrei Pleşu într-un articol de acum cîteva săpămîni. Cei care consideră că această atitudine intră în contradicţie cu principiul libertăţii de expresie uită că Europa occidentală a legiferat, tocmai întemeindu-se pe valorile democraţiei, respectul faţă de sfera privată, unde sînt cuprinse credinţele şi convingerile filozofice, ca şi faţă de simbolurile şi de sensibilităţile religioase. În 2005, Biserica Catolică a Franţei a obţinut prin decizie judecătorească retragerea unui panou publicitar care utiliza "Cina cea de taină", apostolii fiind înlocuiţi de femei îmbrăcate sumar. Legea, dar mai ales consensul social "limitează" deja libertatea iresponsabilă de expresie. Cele trei monoteisme, ca şi celelalte tradiţii prezente în Europa, îşi dau mîna pentru ca valorile lor să fie recunoscute şi respectate în spaţiul public. Tipărirea caricaturilor Profetului a fost criticată apăsat nu numai de Consiliul francez al cultului musulman, ci şi de înalţi responsabili catolici şi evrei din Franţa. Părintele Jean-Marie Gaudel, responsabil al Secretariatului pentru relaţiile cu islamul a declarat: "societatea noastră e construită pe respectul celuilalt: dezacordul poate fi productiv, deriziunea ucide". Se aud deopotrivă voci ale intelectualilor musulmani care reacţionează împotriva violenţelor din ţările islamice. Teologul Soheib Bencheikh, director al Institutului superior de Ştiinţe islamice, fost muftiu al Marsiliei (Le Monde, 10 februarie 2006), socoteşte că protestele au luat, chiar în Europa, proporţii "mai mult decît suprarealiste". Proporţii "eliseieşti", de vreme ce anumite organizaţii islamice pretind scuze solemne din partea şefilor de state (inclusiv a celui de la Élysée) pentru faptul că în ţările lor au fost publicate caricaturile. Ca să-şi argumenteze exhortaţia la luciditate demnă, el recurge la numeroase referinţe - textul sacru, comportamentul Profetului, încercările la care e supusă orice religie, strălucitul trecut cultural al islamului -, adică la date pe care, sub forme analoage, orice mare religie le posedă şi pe care ea îşi poate sprijini o nobilă atitudine verticală, netulburată de provocări. Teologul le aminteşte musulmanilor versetul Coranului care îi îndeamnă ca, de li se caută pricină, să răspundă "Pace". Le aminteşte exemplul Profetului care nu a sucit gîtul celor care îl tratau de impostor, ci a invocat în faţa lor doar ziua de Apoi, a judecăţii lui Dumnezeu. Şi continuă: "aceşti musulmani protestatari nu-şi dau oare seama că islamul, care a tradus şi a studiat filozofiile cele mai atee, care a adus argumente împotriva ideologiilor celor mai de temut, nu are a tremura în faţa unui desen caricatural de prost-gust? O religie sigură de ea însăşi, convinsă de solida ei aşezare, nu poate respinge criticile şi punerile în chestiune. Cred ei oare că temeliile islamului se vor clătina astăzi în faţa unei provocări neserioase?... Pe de altă parte, musulmanii protestatari nu-şi dau ei seama că tocmai graţie acestei libertăţi de expresie islamul însuşi îşi poate face oricînd auzită vocea în ţările democratice? În condiţiile în care islamul are presă proastă în Occident, noi, musulmanii, ne putem apăra pe deplin tocmai graţie acestei libertăţi de expresie". E un discurs admirabil, lucid, logic, nobil, liberal, dar care, vai!, nu este de aşteptat să aibă un public vast. Soheib Bencheikh vorbeşte din Franţa, dintr-un mediu democratic stabil, la care musulmanii participă; dar chiar şi aici discursul lui nu este covîrşitor împărtăşit. Cît despre intelectualii liberali care trăiesc în ţările islamice, cînd, izolaţi şi cu destule riscuri, îşi rostesc public poziţia, ei sînt fie reduşi la tăcere, fie au un ton mai modulat pe dificultăţile şi pe mentalităţile din terenul propriu, mai amar, mai aporetic. Mahmud Darwich este un important poet palestinian care trăieşte între Ramallah şi Amman. Într-un dialog cu reporterul jurnalului Le Monde, el vorbeşte despre o populaţie palestiniană care are sentimentul de a fi "împinsă afară din istorie"; care se refugiază de aceea în paseism şi în concepţii religioase simpliste, nepregătită pentru complexitatea şi responsabilităţile democraţiei. "Din păcate - spune el - cred că nici o ţară arabă nu va scăpa de experienţa islamistă". În chestiunea caricaturilor, consideră că dreptul la libertatea de expresie trebuie apărat, dar nu şi dreptul la insultă; tot aşa cum consideră că incendiul ambasadelor este o nebunie. "De o parte şi de alta, există forţe care concură la ciocnirea identităţilor" - spune el. Într-adevăr, extremiştii occidentali ai libertăţii de expresie şi extremiştii islamici ai jugulării liberei expresii lucrează, pînă la urmă, pe un front comun. Împreună, cot la cot, ei încearcă să transforme "ciocnirea civilizaţiilor" dintr-o ipoteză scandaloasă într-o formă de "predicţiune auto-realizatoare" (self fulfilling prophecy, noţiune propusă de sociologul William Isaac Thomas). E anunţat şi întreţinut pe temeiuri iluzorii un conflict continuu; e inculcat în conştiinţe prin fantasme ideologice; e alimentat prin incidente create ori atent exacerbate şi se aşteaptă cu încredere ca "montajul" să ia chip, corp şi foc şi să devină realmente un război al civilizaţiilor şi al religiilor. În mijlocul limbajului de înaltă temperatură al presei islamice, încep să apară totuşi şi tonuri ceva mai răcoroase. Jurnalul liberal Nahd Misr din Cairo îşi îndemna zilele acestea cititorii, prin editorialistul Mohamed Abdel Salam, să revină la moderaţie, ţinînd seama că autorităţile daneze şi-au cerut scuze. Cu adevărat important - spunea el - este ca islamul să fie mai bine cunoscut pentru a se evita identificarea lui cu terorismul. Să sperăm că, de partea occidentală, ca şi de partea islamică, presa şi publicul vor fi mai atenţi (şi mai eficace) în a pune beţe în roate predicţiunilor care lucrează la propria lor împlinire.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.