Religia ca masacru? Ca fraternitate?

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Religia ca masacru? Ca fraternitate? jpeg

Atacurile teroriste din Franţa şi Germania mizează pe o spectaculoasă, imprevizibilă oroare. Lovesc, încărcate de un simbolism al urii, în ţesutul vieţii aşezate, în oameni care îşi celebrează sărbătoarea naţională sau credinţa, care merg la lucru, la cumpărături, la un concert. Atracţia terorismului Daesh nu mai produce doar fanatici înregimentaţi. Dezechilibraţi psihic şi-au găsit prin el un rol, şi l-au pus drept cocardă pe mintea şi instinctele rătăcite. 

Religia răsturnată în ură, în bestialitate programată, dă spectacole în ţările cele mai civilizate ale Europei. Atentatele de stil Daesh nu sînt îndreptate doar împotriva valorilor occidentale, nu numai pe ele vor să le distrugă. Atrocitatea lor intenţionată e îndreptată împotriva umanismului de pretutindeni. S-a spus că ele încearcă să trezească în „adversar“ aceeaşi pulsiune a urii care îi posedă pe atacatori, să năclăiască raţiunea şi civilitatea în zeama fricii, a furiei, a violenţei, a instinctului orb. Creşterea extremei drepte, xenofobe în Europa răspunde, din nefericire, intenţiilor Daesh. 

Ce se poate face împotriva ideologiei Daesh? Ce poate face lumea europeană unde libertatea gîndirii şi a expresiei, inclusiv religioase, unde pluralismul, dialogul opiniilor, demnitatea individului sînt definitorii, sînt aerul în care dorim să trăim? Ce poate face credinţa? 

După uciderea părintelui Jacques Hamel la Saint-Étienne-du-Rouvray, arhiepiscopul de Rouen a adresat un mesaj de la Cracovia, unde două milioane de tineri erau aşteptaţi să se adune pentru Zilele Mondiale ale Tineretului. El îi îndemna să fie purtătorii unei „civilizaţii a iubirii“. Să opună forţa rugăciunii împotriva agresiunii, fie ea teroristă sau totalitară, căci amintea reculegerea participanţilor la mormîntul părintelui Popieluszko, asasinat de regimul comunist polonez. Îşi lua, spunea el, îndrăzneala de a-i invita şi pe cei fără credinţă religioasă să participe la „strigătul către Dumnezeu“ pentru purificarea de ură. Vorbind astfel, credinţa nu rămîne doar fidelă propriilor principii spirituale. Capătă un glas exemplar, de importanţă publică largă, căci se opune pulsiunilor de frică, închidere, duşmănie ce se pot naşte în europeni împotriva islamului şi a refugiaţilor. 

Tot un gest exemplar, îndemnînd la ospitalitate europeană, a fost vizita Papei în Lesbos (aprilie 2016). Într-un ecumenism al carităţii, el a vizitat, împreună cu Patriarhul de Constantinopol şi Arhiepiscopul Atenei, o tabără de refugiaţi. De acolo a luat în grija Vaticanului trei familii de musulmani sirieni. Simbolic vorbind, gestul are o însemnată greutate. Concret vorbind, el nu împovărează peste măsură posibilităţile Vaticanului şi ale comunităţii Sant’ Egidio, care se va ocupa de oaspeţi. 

Uniunea Europeană, însă, e pusă în faţa a sute de mii/milioane de refugiaţi, mulţi neînregistraţi, mulţi de o cultură neînvăţată cu democraţia. Iar în comunităţile musulmane din Europa apar de o vreme, ici şi colo, focare de extremism, moschei unde se predică distrugerea Occidentului. Toleranţa faţă de asemenea „libertate de expresie“, ca şi ospitalitatea faţă de masa imigranţilor, riscă să pună în criză valorile gazdei, modul ei de viaţă, calitatea, însăşi fiinţa ei. De asta se tem tot mai mulţi europeni. 

Civilizaţie a iubirii, ospitalitate pentru refugiaţii războiului şi ai foamei. Îndemn plin de generozitate. Dar e Europa pregătită să-i primească, să-i familiarizeze cu regulile şi cu cotidianul democraţiei liberale? Sînt autorităţile pregătite să stăpînească terorismul cu etichetă religioasă? 

Monseniorul Pascal Gollnisch conduce organizaţia catolică L’Oeuvre d’Orient, dedicată asistenţei comunităţilor creştine din Levant. Intervievat după atacul de lîngă Rouen, el vorbea despre prea puţina eficacitate dovedită de UE şi de comunitatea internaţională în combaterea Daesh. Spera într-o acţiune militară care să lichideze în teren organizaţia şi suportul ei economic, slăbindu-i astfel posibilităţile de predicaţie şi recrutare. Caritate, aşadar, dar şi forţă, fermitate în faţa islamismului criminal. Rectorul moscheii din Lyon, Kamel Kaptane, afirma (cf. France Info) că musulmanii trebuie să asume, ei înşişi în primul rînd, combaterea lucrurilor inacceptabile care se fac în numele islamului. 

Ce poate face lumea europeană unde libertatea gîndirii şi a expresiei, unde pluralismul, dialogul opiniilor, demnitatea individului sînt definitorii, sînt aerul în care dorim să trăim? Nu prea ştim deocamdată. Autorităţile nu par dumirite cum să gestioneze primejdia teroristă de pe teritoriul Europei şi din preajma ei. Cum să pună frîu predicaţiei şi actelor urii. 

Ceea ce face preţul democraţiei liberale face şi fragilitatea ei. Ea nu se poate menţine prin mijloace autoritare, dictatoriale. Refuză omogenitatea impusă a deciziilor, a convingerilor, a comportamentelor. Nu e democraţie „populară“, nici de stil Erdogan sau Putin. Chiar principiile ei se limitează şi se reglează reciproc într-un echilibru ce trebuie mereu îngrijit. Dreptul la liberă circulaţie sau la manifestaţie publică, desigur. Dar şi dreptul la securitate a persoanelor. Dreptul la libertate de expresie, desigur. Dar şi datoria de a nu produce, nici tolera discursul urii, instigarea la violenţă. Dreptul la libertate religioasă şi de convingere. Dar şi datoria ca libertatea unuia să nu vizeze excluderea/distrugerea celuilalt, anularea diferenţei. 

Nu există, pentru gestionarea crizei, soluţii imediate, uşoare, limpezi. Închiderea moscheilor cu discurs extremist, de pildă, nu va determina oare diseminarea clandestină a influenţei lor? Susţinerea de către guverne a imamilor şi moschelilor cu discurs moderat, participant la democraţie, nu va fi interpretată ca amestec al statului laic în treburile religiei? 

Confruntaţi cu crimele Daesh, cu criza refugiaţilor, cu două dictaturi la marginea Europei, cu o UE indecisă şi fragilizată, ne putem da seama mai acut cît de preţioase sînt principiile, valorile europene, modul de viaţă european, cu imperfecţiunile lui amendabile. Cît e de important ca el să fie apărat. Voci ale credinţei au amintit că asta înseamnă generozitate, dar şi grijă pentru propria identitate, „civilizaţie a iubirii“, dar şi a fermităţii. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.