Războiul dintre noi

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Multe analize deplîng criza „platformelor liberale“. Ideea ar fi că, în lumea bogată și post-industrială, oamenilor li s-a urît cu binele. Prea multă democrație distruge democrația! Și atunci, oamenii – vrăjiți de populiști rudimentari – cer prin vot apariția unor regimuri naționa­list au­toritare. Acest tipar hermeneutic pleacă de la premisa greșită că în societățile occidentale a apărut o masă de masochiști sinucigași. Poate că ei sau părinții lor nu au trăit în distopii orwelliene (cu excepția est-europenilor, care au exprimentat direct comunismul) și tocmai de aceea „nu știu ce-și doresc“, aruncîndu-se, ca niște oi, în abatorul „democrațiilor iliberale“. Așa să fie?

Cred altceva. Criza platformelor liberale e mai curînd o reacție imunitară la excesul de utopie specific vieții de consumator „fericit“, în cea mai armonioasă, politic corectă și prosperă societate dintre toate cele imaginabile. O asemenea viață nu există, deși milioane de oameni au fost împinși să o vadă aievea, printr-o lentilă ideologică nerealistă. Reculul liberalismului (înțeles ca imanentizare a eshatologiei) este revanșa unui subconștient colectiv care vede că lumea, departe de a fi perfectă, rămîne același loc imprevizibil și adesea mizerabil în care au trăit toți oamenii, din toate timpurile și locurile. Evident, nimeni nu neagă progresul științific, medical, tehnologic și nici binefacerile aferente lui pe plan social, individual și educațional. Trăim mai mult, mai bine, mai informați, dar nu și mai „realizați“, de vreme ce orice cîștig, pe un anumit plan, comportă o pierdere pe alte planuri, nu mai puțin esențiale.

Un asemenea plan este acela al relației om – Dumnezeu. Această relație a fost difuz ocultată sau explicit taxată drept anacronică. Dacă ne referim la civilizația noastră, relația om – Dumnezeu a fost mereu „anacronică“: creștinismul e un realism supranatural. Ce sens are însăși căutarea mîntuirii într-o lume declarat perfectă? Cum să limitezi condiția umană la o transcendență tradusă secular prin divinizarea istoriei, care ascultă, chipurile, de opțiunile noastre suverane? Ce argument concret avem (în afara dictatului utopic și a unui păgubos wishful thinking) pentru a sfida misterul universal cu micul nostru bagaj de gnoză pozitivă? Da, creștinismul este anacronic, pentru că ne oferă matricea trecutului nostru muzeificat, dar și pentru că nu se epuizează în clipa prezentă, proiectîndu-ne destinul la scara unei dimensiuni post-istorice.

Admit că refuzul statu quo-ului liberal poate duce la distrugerea democrației și la autoritarism: e un pericol pe care nici o inteligență lucidă nu-l poate subestima. Numai că taman la asta ne va duce, dacă avem nevoie de un nou război mondial ca să L redescoperim pe Dumnezeu… Între aceste extreme, moderația unei autocritici filozofice a imaginarului postmodern se poate dovedi salutară. Demonizarea ideologică a creștinismului riscă să provoace, printr-un joc pervers de libertate luciferică, demonizarea creștinismului ca atare. Ea trebuie cumva să înceteze! Iată semnalul revoluției conservatoare care a început în America, sub masca amuzant-terifiantă a unui președinte care a cîștigat nu ca „nou Hitler“ sau „nou Putin“, cum spun adversarii săi, ci ca spărgător de mituri metropolitane, burghez-federale, ipocrit compasionale. Leftismul caviar – corupt și autoexilat într-o bulă de sloganuri imperative – a suferit o înfrîngere temporară. Important e să nu supralicităm maniheismul conflictului cultural dintre progresism și conservatorism, înțelegînd (cu finețea unui strop de smerenie) mesajul transmis de „masele“ acelea „retrograde“. Nu sînt sigur că moderații celor două tabere se vor întîlni într-un dialog care să rescrie prioritățile noastre spirituale. Trag însă nădejde că nu există în noi programul unei autodistrugeri ciclice, ci mai curînd vocația rațională de a conviețui, în așteptarea iubirii care poate surveni, dacă facem împreună experiența propriei mărginiri. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?