Public mic-burghez, presă proletară

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Există un consens critic referitor la mediocritatea presei, sub toate formele sale de azi. O stare a societății, în fond. Căci presa e o industrie care-și adaptează marfa la cererea de pe piață. Ar fi greșit să susținem că piața cere articole sau emisiuni radio-TV de proastă calitate. O categorie de consumatori ar vrea, dimpotrivă, să se delecteze cu oferte de bună calitate și care, de alt-fel, se informează din presa occidentală, accesibilă online. Pentru a scăpa de mediocritatea presei autohtone (nu includ aici cîteva publicații culturale, printre care Dilema veche!), trebuie să aparții acelei minorități educate, care știe limbi străine și înțelege să nu-și piardă timpul cu abundentele prostii agramate, vulgare, dezlînate și partizane care fac, la noi, grosul producției mediatice. Din păcate, chestiunea calității intelectuale și a deontologiei, de care depindea cîndva autoritatea presei, a devenit anacronică. Se scrie (prea) mult, și tot mai neglijent, pentru că tehnologia producerii de imagine/text s-a democratizat, pentru că școala postmodernă a diluat prezența artelor liberale și pentru că asaltul corectitudinii politice asupra canonului clasic s-a finalizat prin agonia „culturii înalte“ (recitiți-l pe Allan Bloom, ca să înțelegeți fenomenul în toată anvergura lui corozivă).

Nici nu e cazul să studiem aceste dinamici în termenii unei critici paseiste. Pur și simplu așa evoluează culturile occidentale contemporane. În Ivy League există încă „Humanities“ dedicate primului ciclu universitar: studentul poate alege între cursuri de neoplatonism, neuroștiințe și istoria artei etc. Dar acestea sînt excepțiile unui elitism crepuscular. Dincolo de asemenea incinte, unde se reproduce establishment-ul liberal global, căile pedagogice spre o cultură a sufletului, a rațiunii și a sensului sînt obturate prin explozia cantitativă a informațiilor, nihilism popular, cult naiv al taumaturgiei științifice și marotele aspirațional-motivaționale recitate pe YouTube, în conferințe pentru „publicul larg“.

Departe de mine orice explicație conspiraționistă. În definitiv, acestea nu sînt decît urmările ridicării nivelului intelectual mediu, la nivel planetar: o ridicare plafonantă, căci creierul are și el limitele lui. Înainte, celebram geniile și performanța. Acum, am intrat în etapa în care fiecare e liber să-și etaleze mediocritatea cu mîndria de a fi egalul altora, la fel de îndreptățiți să-și celebreze incompetența: nu s-a spus, de pildă, că „revoluția lui Trump“ anunță revolta maselor împotriva unei presupuse dictaturi a experților? Cînd sute de milioane de indivizi constituie clasa de mijloc a cunoașterii, Cunoașterea însăși devine un artizanat mic-burghez: chermeză universală a opiniilor, care se anulează reciproc într-o supă relativistă. Toți sîntem la fel (de deștepți sau de proști), pe o scară la care distincția personalității se lasă copleșită de indistincția vacarmului generalizat.

Situația presei românești mainstream, îmbogățită prin blogo- și vlogosferă, prin transmisiunile -live de pe Facebook sau prin fluxul încă privat al conversațiilor pe chat, are deci toate caracteristicile celei mondiale, cu un plus șarmant de provincialism balcanic, gîlceavă caragialescă și stereotip mental postcomunist. Prin mercenarizare, inflație și adaptarea frenetică la imperativul Breaking News, jurnalismul autohton s-a proletarizat, în logica neofeudală a baronatelor politice județene.

Am intrat, nu demult, în redacția unui ziar care mi părea mai curînd discret pe piață, dar care producea și „dezbateri“ transmise pe Internet, dintr-un mic studio: am fost șocat să traversez mai întîi o vastă sală-fagure, cu vreo 300 de „posturi de lucru“ compartimentate și tot atîția „operatori“ care nu sufereau, certamente, de claustrofobie. N-aș fi crezut că publicația respectivă are nevoie de atîția angajați! Presa a devenit interfața tot mai aglomerată dintre public, politică, afaceri și diferite instituții: un purgatoriu poleit, între un paradis pierdut și un infern de proximitate… 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.