Predestinarea

Paul EVDOKIMOV
Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Predestinarea jpeg

(...) Putem defini raporturile între Dumnezeu și creatura sa în categoriile cauzalității. În acest caz, Dumnezeu este prima cauză care declanșează mișcarea, viața, și totul se întoarce la ea. Libertatea umană nu este decît cauza secundară instrumentală: ea își trage originea din prima și este determinată de ea. Dacă cauza secundară păcătuiește este pentru că prima tolerează aceasta. Determinismul cauzal se situează fatalmente în timp, prima mișcare se găsește aici inevitabil, ceea ce erijează prima cauză în pre-cauza universală a totului, și prefixul „pre” introduce timpul în eternitatea lui Dumnezeu. Omul nu apare în chip fatal decît ca obiect al acțiunii divine. Pe acest plan cauzal, ideea augustiniană încă indecisă este condusă prin logica de fier a juristului Calvin pînă la limita sa: Praedestinatio ad gloriam, reprobatio ad gehennam (predestinat în glorie sau sancționat în Infern – n. red.). Cercul este întors spre el însuși fără o altă ieșire posibilă: „Astfel, după scopul pentru care este creat omul, noi spunem că este predestinat la moarte sau la viață”.

Pentru Orient, Dumnezeu nu este niciodată prima cauză, ci Creatorul. Creația „după chipul” Creatorului este aceea care plasează „a doua libertate” în afara oricărui determinism cauzal, și concepția patristică despre om ca autexousia (autoritate asupra sieși, liber-arbitru – n. red.) desemnează pe drept capacitatea sa misterioasă de a transcende orice necesitate și condiția însăși de creatură spre libertatea divină: să se vadă microtheos. Se poate spune chiar că Dumnezeu-Filantropul este mult mai determinat el însuși de creatura sa și de alianțele sale: „Iahve s-a jurat și nu-i va părea rău” (Psalmi 110, 4), decît creatura de Creatorul său. Întruparea apare ca o replică a lui Dumnezeu față de propria sa premisă: îndumnezeirea creaturii sale. Și căderea omului este aceea care arată amploarea titanică a libertății sale care determină prin ea însăși destinul său. Satan n-a mințit spunînd: „Veți fi ca dumnezeii”. Omul a creat cîteva lucruri care n-au existat niciodată înainte, a creat, a introdus răul în natura sa inocentă. Ba mai mult, mîntuirea omului determină forma Întrupării în calitatea lui, ca Iubire crucificată. Sîngele divin a fost vărsat tocmai pentru a salva libertatea sub har, căci Dumnezeu, după adagiul Părinților, „nu poate forța pe nimeni să-l iubească”.

Însă orice autonomie dusă pînă la limita sa de ruptură este contra naturii, căci ea închide omul în sub-natura sa, face să se înăsprească ipseitatea sa, distruge ontologia sa deiformă. Din contra, acolo unde omul încetează a se vedea în subiectivitatea sa pură și se vede în relația cu Altul divin, acolo unde el se descoperă ca „identitate prin har”, ca „persoană etern primită” (expresii frecvente la Maxim Mărturisitorul), el distruge orice izolare infernală și o transcende spre bucuria Mirelui și a Slujitoarei Domnului.

„Eu bat la ușă”, zice Domnul și el bate la propriul său chip în om, la chipul libertății divine, și kenotic „așteaptă” real și nu predetermină nimic. Hotărîrile lui Dumnezeu și chiar prezicerile Apocalipsei pot revela caracterul lor condițional (cf. Ieremia 18, 7-10; 26, 2-3, 13); libertatea umană are puterea de a le schimba.

Miracolele credinței, factorul absolut nou al sfințeniei, harisma profeției atrag raporturile nupțiale în care domnește iubirea care transsubstanțiază orice supunere și subordonare în „cu totul altceva” al Împărăției. Întreg misterul icoanei Deisis, plasată în inima iconostasului, este de a ne oferi în același timp imaginea judecății și transcenderea ei spre imaginea nunții Mielului.

Dumnezeu nu convinge nici prin putere, nici prin tărie, ci prin duh (Zaharia 4,6). Or, acolo unde este duhul, acolo este libertatea. Viciul predestinației și al preștiinței este de a introduce un Dumnezeu-Creator înainte și după coordonate temporale: prima cauză plasată în timp prevede și deci predestinează, determină totul. Acest „pre” deformează eternul lui Dumnezeu și capacitatea credinței de a depăși cadrele timpului. Libertatea comportă numai necesitatea sa interioară: a se manifesta într-o opțiune. Amploarea sa conține opțiunea cea mai de temut: aceea a unui revoltat de a se determina contra lui Dumnezeu. Arhetipul său, prima opțiune luciferiană înaintea oricărei existențe concrete a răului demonstrează că, chiar în această stare de inocență inițială, libertatea este salvgardată intactă și Dumnezeu este acela care o protejează contra propriei sale atotputernicii.

În comentariile eterodoxe la Romani 8, 9, predestinația este condiționată de preștiința lui Dumnezeu și acel „noi” din Efeseni 1, 8-12, este luat în sensul limitativ și arbitrar numai pentru cei „aleși”. Or, la Sf. Pavel, cei chemați și creștinii sînt sinonimi. Cu toată terminologia sa adesea confuză și inadecvată viziunii sale, teologia sa este foarte voluntaristă. Marea temă a Epistolei către Romani este mîntuirea prin credință și prin viața plină de har și conformă credinței. Opoziția paulină nu este între credință și fapte, ci între faptele credinței și faptele legii. Mai profund decît orice prejudecată doctrinară, predestinația la Sf. Pavel nu este decît o formă convențională pentru a desemna misterul iubirii lui Dumnezeu, or această iubire determină, predestinează pe Dumnezeu și nu omul, dacă vrem să folosim acest concept (...).

În Romani 1 și 8, Sf. Pavel vorbește despre misterul istoriosofic al lui Israel și, ca în cazul lui Iacob și Esau, este vorba mai mult de paradoxele Providenței, de tema istorică, de sensul metaistoric al Istoriei mîntuirii. La fel, imaginea olarului nu dezvăluie decît unul dintre multiplele aspecte ale înțelepciunii divine, dar nu descrie în nici un fel tot infinitul, toată gama inepuizabilă a raporturilor între Dumnezeu și om. Sf. Pavel a avut îndeajuns sensul adevăratului mister pentru a nu luneca spre o asemenea simplificare. Desigur, Dumnezeu este acela care face să se nască voința și acțiunea, dar de îndată antinomia este restabilită: lucrați, deci, la mîntuirea voastră cu frică și cu cutremur.

„Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, pentru ca pe toți să-i mîntuiască” (Romani 11, 32). Oricărui raționalism limitativ, Pavel îi răspunde prin mărturisirea adevăratului mister: căile sale sînt de nepătruns. Este cuviincios pentru om a le cinsti în tăcere. Docta ignorantia este în opoziție cu orice „azil de ignoranță”. Planul Mîntuitorului ca toți oamenii să fie mîntuiți (1 Timotei 2, 4; Romani 8, 32) este infinit mai misterios și mai impenetrabil decît predestinația, așa de omenească și așa de săracă în logica ei rectilinie. „Complexul aleșilor” este o stare morbidă care denotă o conștiință nefericită, înfricoșată de iad.

(fragment din volumul Rugul Aprins de Paul Evdokimov, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994, traducere de Teodor V. Damșa)

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.