Poţi să fii şi evreu, şi creştin?

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Poţi să fii şi evreu, şi creştin?  jpeg

– comunitatea evreilor mesianici –

În SUA sînt cunoscuţi mai ales sub denumirea de „Jews for Jesus“. O contradicţie în termeni, s-ar părea. Pastorul (numit de unii credincioşi rabinul) Florin Suciu afirmă că, pe lîngă comunităţile din România, unde sînt concentraţi în Oradea, în Capitală şi în Moldova, sau din Basarabia, ar exista grupuri asemănătoare în Argentina, Germania, Ucraina, Ungaria, Marea Britanie, Rusia. Ei povestesc că punctul de plecare al credinţei lor în România l-a constituit vizita evreului Iosif Rabinovici, din Chişinău, la Ierusalim, unde s-ar fi convertit la creştinism după ce a mers pe urmele lui Isus, dar a rămas cu dorinţa să păstreze caracteristicile şi cutumele Legii lui Moise. Asta se întîmpla cam pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Întors în Basarabia, a fondat grupul Fiii Noului Legămînt, care există sub această denumire şi astăzi. Cei mai mulţi convertiţi provin însă dintre evreii români în rîndurile cărora au desfăşurat o intensă activitate misionară scandinavii şi britanicii protestanţi, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceştia au încercat să găsească cea mai bună formulă care să-i facă pe evrei să se convertească, dar să-şi păstreze cumva identitatea etnică şi culturală.

Între cruce şi steaua lui David

Simbolul lor este o stea a lui David în mijlocul căreia se găseşte o cruce. Unele femei poartă, în timpul serviciului religios, o năframă pe care sînt aliniate într-un şir continuu o stea a lui David, o menoră şi un peşte – semnul de recunoaştere al primilor creştini.

Din punct de vedere al practicii religioase, evreii mesianici urmează Vechiul Testament, ca şi cei tradiţional religioşi. Ziua Sfîntă este sîmbăta – Shabat-ul, cu toate prescripţiile care o însoţesc, recomandarea este să mănînce kosher, poartă kippah – acoperămîntul capului tipic bărbaţilor evrei şi tallit – specificul şal alb cu margini albastre etc. Pînă aici s-ar conforma aproape întru totul legii poporului lui Israel. Dar diferenţa uriaşă de-abia de aici începe – pentru ei,Yeshua (Isus) este „ha Maschiah“, fiul lui Dumnezeu, şi a venit acum 2000 de ani, ceea ce i-ar situa în tabăra creştină.

Mesianicii consideră, cu mîndrie, că sînt o punte între mozaism şi creştinism. „Aşa erau primii creştini, aşa erau apostolii, dacă vă uitaţi la noi, vedeţi primele comunităţi creştine din rîndul israeliţilor – precizează ei. Ce erau apostolii, dacă nu evrei 100%, la capitolul practicii şi regulilor religioase, care credeau însă că Mesia a venit?“.

Însă evreii şi creştinii deopotrivă, cu excepţiile de rigoare, nu sînt prea entuziasmaţi de existenţa lor, şi îi văd mai curînd ca potenţială sursă de poticnire, decît de dialog. Pentru evrei, odată ce mesianicii cred că Mesia a venit, şi-au pierdut, din punct de vedere religios, evreitatea. În plus, sînt consideraţi un cal troian inventat de neo-protestanţi, ca să pătrundă în comunitatea evreiască şi să convertească cît mai mulţi membri la creştinism. De partea cealaltă, creştină, nu sînt suficient de creştini, o ciudăţenie, o diversiune, din aceeaşi perspectivă religioasă.

Ei pot cere cetăţenia israeliană, în rînd cu evreii, lucru de care unii mesianici s-au folosit, mai ales în ultimele decenii, cînd regulile au devenit mai laxe: în Israel există o comunitate de acest tip, formată din imigranţi recenţi, de vreo 15.000 de oameni. Majoritatea israeliană şi statul evreu, suficient de seculari să nu le pese, nu consideră că existenţa lor ar fi scandaloasă sau periculoasă. Au apărut însă conflicte cu evreii ortodocşi. „Acum cîţiva ani – spune Marian Iancu Codreanu, membru al comunităţii din Bucureşti – un copil din rîndul evreilor mesianici israelieni a primit un cadou în care era o bombă. A explodat, dar din fericire băiatul a fost doar rănit. Televiziunea israeliană a transmis evenimentul cu lux de amănunte, şi aşa a aflat majoritatea, cu surprindere, că există aşa ceva în rîndurile lor – «Ia uite, avem nişte evrei care cred că Mesia a venit»“. În schimb, povesteşte Marian Iancu Codreanu, care este cadru militar, în România este văzut de ceilalţi, mai ales de majoritatea ortodoxă, ca evreu. „Colegii de la armată îmi spun mereu, cînd e la televizor vreo ştire despre conflictul din Orientul Mijlociu sau altceva care implică israelienii – «ai văzut ce-au făcut evreii tăi? Acum ce mai zici? Le iei apărarea?»“

De Purim

Mesianicii ţin toate sărbătorile evreieşti, plus Crăciunul şi Paştele – acesta din urmă mixt, adică semnifică şi ieşirea evreilor din robia egipteană, şi învierea lui Isus. Cînd am ajuns la locul de întîlnire al uneia dintre comunităţile din Bucureşti, din strada Iuliu Valaori, era sîmbătă, Shabat, în ziua specială a sărbătorii de Purim, celebrarea veselă în care, conform scripturilor iudaice, Esthera şi-a salvat poporul de mînia şi intenţiile exterminatoare ale lui Haman, în vremea regelui Ahashverus. Salutul de bun-venit e evreiescul „Shabat Shalom!“. Peste tot sînt steguleţe cu steaua lui David, în faţă tronează aceeaşi stea, cu crucea în mijloc. Lîngă ea, din baloane colorate, este format cuvîntul „Purim“. Alte baloane în culori vii se găsesc în spatele încăperii şi cu ele se joacă copiii prezenţi la sărbătoare – de Purim, veselia este permisă, chiar încurajată. Se cîntă imnuri în ebraică şi română, cu pasaje şi din Vechiul, şi din Noul Testament, însoţite de muzică, la chitară şi sintetizator. Comunitatea – spune pastorul Suciu – e formată din 17 membri, însă vin şi cei numiţi „aparţinători“. Dumnezeu este numit de fiecare dată „Adonay“, Isus – „Yeshua ha Maschiah“. O familie a venit la serviciul religios tocmai din Călăraşi. O tînără mărturiseşte că e baptistă, dar a trecut pe acolo „să vadă cum este“ – de altfel, în aceeaşi curte este şi o biserică baptistă. Cele mai multe femei, de diferite vîrste, au capul acoperit, ca evreicele din comunităţile tradiţionale. Se povesteşte episodul biblic al Estherei, după care cîţiva enoriaşi vorbesc despre semnificaţia lui pentru evreii şi credincioşii din toată lumea. Printre cei care iau cuvîntul se numără un evreu mesianic român care trăieşte actualmente în Canada. Toţi evidenţiază faptul că oricine a prigonit poporul ales de-a lungul istoriei, ca Haman, a pierit, însă evreii vor trăi pînă la sfîrşitul veacurilor.

Există şi membri ai comunităţii care se duc la sinagogă? – îl întreb pe Florin Suciu. Da, însă acolo se poartă exclusiv ca nişte evrei şi au grijă cum discută, ca să nu fie acuzaţi de prozelitism. „Dacă mă întreabă cineva despre credinţa mea îi răspund, dacă nu, nu.“

După serviciul religios urmează dansuri, jocuri, concursuri, organizate special cu ocazia Purim-ului. Florin Suciu povesteşte că acestea au constituit sursa unei relatări tendenţioase într-un important cotidian, acum cîţiva ani, care a făcut ca mesianicii să fie foarte circumspecţi în relaţiile cu presa. „A venit un ziarist şi ne-a văzut că dansăm, nu ştia ce se întîmplă de Purim, şi a scris un articol cu titlul «Ţopăind pentru Mesia». Deşi nu era nimic zgomotos, ţipător sau ciudat în dansuri, pentru că sărbătorim Purim-ul cu cumpătare. De-atunci avem grijă cu cine avem de-a face.“

Credincioşii urmează regulile stricte ale iudaismului tradiţional, inclusiv cele alimentare? „Le recomandăm, sînt indicate, dar nu toţi le urmează cu rigoare maximă. Dar nici evreii mozaici nu le urmează întru totul, cei mai mulţi sînt secularizaţi. Fiecare cît poate şi în funcţie de locul în care trăieşte.“

Cîţi dintre membrii comunităţii sînt urmaşii acelor evrei care s-au convertit prin misionariat protestant acum 80-90 de ani? „Cam jumătate. Restul e format din foşti ortodocşi sau indiferenţi din punct de vedere religios, care au venit spre mesianism. Eu am fost botezat ortodox, m-am născut într-o familie ortodoxă.“ Dar nu era mai simplu să aleagă o biserică creştină tradiţională? Pentru că de la ortodoxie la mesianism e o cale destul de întortocheată. „Aşa e, la prima vedere, pare ciudat. Dar e voia lui Dumnezeu, el hotărăşte. Fiecare are o poveste personală, de ce a ales un drum, şi nu altul. Eu am cunoscut cazuri de creştini care se simţeau atraşi de mesianism şi nu ştiau de ce, după care au aflat că aveau, la distanţă de cîteva generaţii, oarece strămoşi evrei“ – răspunde pastorul.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Pericolele invizibile care se ascund într-o cameră de hotel
În mod obișnuit, evaluarea curățeniei camerei de hotel se bazează pe observații vizuale și olfactive - nu pe microbiologia invizibilă a spațiului, unde rezidă riscurile de infecție.
image
Misterul sinuciderii unei familii în Elveția, rezolvat după 1 an. Ce au descoperit anchetatorii
Cinci membri ai unei familii franceze, care locuiau în orașul Montreux, Elveția, s-au aruncat de la etajul șapte al blocului în care locuiau, în urmă cu un an. Anchetatorii spun acum că totul a fost planificat și că decizia ar putea avea legătură cu teoriile conspirației.
image
Cel mai misterios os din corpul uman. Nici astăzi specialiștii nu i-au înțeles rolul în organism
Corpul uman reprezintă, chiar și astăzi, din unele puncte de vedere, un mister pentru specialiști. Cel mai misterios os din corpul nostru se numește fabella. Specialiștii nu știu nici astăzi ce rol are în organism și când a apărut de fapt.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.