Politica violenţei: un rău cu care nu trebuie să te obişnuieşti

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Politica violenţei: un rău cu care nu trebuie să te obişnuieşti jpeg

„Dacă-i alegeţi pe ăştia trei [Marine Le Pen, Emmanuel Macron, François Fillon], o să scuipaţi sînge“, a tunat, în preajma alegerilor, Jean-Luc Mélenchon către tinerii „Franţei nesupuse“. „Voi chema rezerviştii să apere frontierele Franţei de imigranţi“, a lansat, de partea ei, Marine Le Pen înaintea primului tur. „Scufundarea sub migraţie la care sîntem supuşi nu e o fantasmă, e o realitate“, a declarat ea.

Limbajul violenţei şi al urii, un limbaj de bătăuşi şi de insurecţie ieftină, a invadat spaţiul electoral şi spaţiul public francez. Un limbaj brut care mizează pe trezirea unor spaime viscerale, care vrea să paralizeze reflexivitatea, care isterizează dificultăţile prezentului socio-politic, zugrăvindu-le drept catastrofe apocaliptice. Dinspre dreapta şi dinspre stînga, republicana Franţă e ademenită către extremism. Şi nu rezistă tocmai bine de vreme ce, la primul tur, J.-L. Mélenchon a primit 19,58% din voturi, iar Marine Le Pen a obţinut 21,3%.

Scriu acest text înainte de turul doi al alegerilor. Sper, ca mai toţi adepţii democraţiei liberale şi ai europenităţii, ca Emmanuel Macron să aibă nu numai victoria, ci şi un bun avans faţă de Marine Le Pen. Macron nu e un erou înalt al democraţiei liberale şi al europenităţii. E doar candidatul proeuropean rămas în cursă, care, în Franţa anului 2017, se opune extremismului şi nu mizează pe apropierea de Putin. Unele puncte ale programului său, prea economic liberale sau prea politic corecte, pot stîrni rezerve în diferite zone ale electoratului. Dar cei care văd cu teribilă îngrijorare cum în Franţa se degustă tot mai mult demagogiile violenţei declară că, în ciuda acestor reticenţe, îl preferă. Va avea el un bun avans faţă de contracandidata sa, de un brutal naţionalism?

Analiştii, media, publicul caută opinii ale unor personalităţi politice, civice, intelectuale. Sau spirituale. În fond, criza europeană pe care o traversăm e mai mult decît o poticneală socio-economică. E o criză a valorilor europene. Democraţie liberală vs autoritarism violent? Europenism chibzuit vs naţionalism agresiv? Ospitalitate controlată pentru migranţi vs izolaţionism? Credinţa – care apără demnitatea şi libertatea persoanei, alături de fraternitate – are şi ea a şi spune cuvîntul faţă de cutremurul valorilor occidentale.

Intervievat înainte de turul doi al alegerilor din Franţa, Papa Francisc a dat însă un răspuns vag, contradictoriu. Se întorcea din vizita în Egipt, unde menţionase la Universitatea Al-Azhar „riscurile populismelor demagogice“. Avînd grijă să sublinieze că nu cunoaşte datele politicii franceze, el a calificat-o totuşi pe Marine Le Pen drept reprezentînd o dreaptă „dură“, iar despre Emmanuel Macron a spus că „nu ştie cine e, nu ştie de unde vine“. Papa Francisc, care cheamă Occidentul să-i primească pe migranţi, să nu ştie oare nimic despre „chemarea rezerviştilor la hotarele Franţei“? Şi nu e straniu – dacă nu periculos – să amestece extremismul de dreapta cu o dreaptă care, „dură“ fiind, acceptă mecanismul democratic? Nu ştie oare că, în ochii opiniei publice, autoritatea lui spirituală covîrşeşte nepriceperea lui politică? Şi că aşa stînd lucrurile, riscă să dea legitimitate populismului împotriva căruia tocmai avertiza? Probabil că poziţia lui Macron – liberalism economic fără accent pe fragili şi marginali, progresism în problemele de gen – contrariază teme dominante din discursul Papei. Dar la votul din 7 mai nu se mai înfruntă programe, teme. Dincolo de candidaţi, se joacă opoziţia democraţie liberală şi europenitate vs extremism.

Episcopatul francez, curajos, realist, reflexiv în genere în problemele de societate, s-a mărginit şi el să indice „elemente de discernămînt pentru conştiinţa fiecărui alegător“. A reafirmat principiile care să conducă proiectul de societate francez şi european, deja expuse în diferite documente: participare activă la democraţie, căutarea binelui comun, grijă pentru cei vulnerabili, atenţie faţă de demnitatea fiinţei umane nereduse la „un element al procesului economic sau tehnologic“, considerarea religiilor ca actori sociali deplini, respectul pentru familie şi filiaţie naturală, ecologie, ospitalitate pentru migranţi. „Statul“, se afirma în document, „trebuie să gestioneze în mod pozitiv tensiunea între un liberalism necontrolat şi salvgardarea mecanismelor de protecţie socială.“ Desigur, ar fi foarte bine, toţi ne-am dori asta… Dar formularea unei ideale poziţii de centru nu „ajută discernămîntul“ electoral în periculoasa situaţie din teren. Un singur punct în declaraţia Episcopatului trimitea mai limpede la imediat: avertismentul împotriva riscului ca democraţia actuală să se transforme într-o societate a violenţei.

Anumiţi episcopi au avut însă poziţii mai tranşante. În declaraţiile lor personale, publicate pe reţelele de socializare, principiile religiei ajungeau să devină expresive în mod concret. Monseniorul Marc Stenger, episcop de Troyes: „În 7 mai, care buletin de vot? Nu cel al fricii, al urii, al respingerii, al minciunii, al excluziunii, al închiderii, care sînt opusul Evangheliei“. Monseniorul Pascal Wintzer, arhiepiscop de Poitiers: „Ce e populismul? E pretenţia de a rezolva prin soluţii simple probleme complexe. E simplificarea realităţii pentru ca ea să corespundă soluţiilor propuse… Nu voi vota Marine Le Pen“ (La Croix, 26 aprilie 2017). Monseniorul Pierre d’Ornellas, arhiepiscop de Rennes, Dol şi Saint-Malo, într-un comunicat de presă: „Ura sau violenţa, de oriunde ar veni, verbală şi fizică, nu e tolerabilă; dezbinînd, ea face întotdeauna rău. Noi, catolicii, vrem să lucrăm împreună cu alţii pentru binele comun.“

În 2002, cînd Jean-Marie Le Pen a intrat, alături de Jacques Chirac, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, opinia publică franceză s-a cutremurat. Dar s-a şi mobilizat împotriva extremismului politic. La al doilea tur, într-un foarte popular cartier din Seine-Saint-Denis, cu vederi de stînga, candidatul dreptei a primit mai mult de 87% din voturi (Faustine Vincent, în Le Monde, 27 aprilie 2017).

Acum, publicul francez s-a obişnuit cu scorurile ridicate ale Frontului Naţional. Dificultăţile Uniunii Europene, neîncrederea în clasa politică, descumpănirea au produs o anestezie periculoasă. Ea îi face pe mulţi francezi şi europeni prea puţin sensibili la atacurile împotriva democraţiei liberale, la scandalul extremismelor. Indecenţa limbajului şi a demagogiei populiste nu-i va trezi oare la realitate? Vocile cîtorva responsabili religioşi au rostit limpede, alături de atîtea altele, pericolul… Ele susţin că simplismul iresponsabil al urii, că politica violenţei sînt un rău cu care nu trebuie să te obişnuieşti.

Alegerea Franţei decide, în bună parte, ceea ce se va alege de întregul proiect european. Acum, cînd în America a învins Trump, se pare totuşi că Franţa şi Europa rezistă mai bine populismului, că aleg în continuare democraţia liberală. Să sperăm, aşadar… 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Carmen Popescu

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.