Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos?

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Pierde vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos? jpeg

Cea mai veche și cea mai explicită referință la responsabilitatea colectivă se află în Cartea Facerii, episodul Sodomei și al Gomorei. În dialogul cu Domnul, Avraam se arată surprins de perspectiva unei judecăți globale care nu ar distinge responsabilități și merite personale.

Zis-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî Mă voi deci să văd dacă faptele lor sînt cu adevărat aşa cum s-a suit pînă la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu“. De acolo doi din Oamenii aceia, plecînd, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului. Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încît să se întîmple celui drept ce se întîmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?“ (Facere 18, 20-24)

Ceea ce se arată în acest dialog este faptul că meritul individual poate avea un impact asupra colectivității, adică 50, 40, 30, 20 sau 10 drepți pot salva o cetate, în schimb pedeapsa nu este dispusă aleatoriu asupra colectivității. Dacă intrăm în detaliul episodului, înțelegem însă că simpla neparticipare la un rău colectiv nu este un merit și nu te exonerează de răspundere. Dreptatea (sau meritul) constă în denunțarea abuzului și apărarea celui abuzat. Lot se opune abuzului final pe care colectivitatea se pregătește să-l perpetreze, chiar cu disponibilitatea de a-și sacrifica familia și onoarea, renunțînd îndeobște la statutul social. Lot nu este salvat fiindcă este în mod abstract merituos, ci fiindcă dă dovadă de jertfelnicie. De altfel, salvarea presupune asumarea unei despărțiri. Opoziția față de răul unei colectivități implică despărțirea de acea colectivitate, pe care Lot o denumește cu apelativul „frații mei“. Lot trebuie să părăsească comunitatea, să se rupă de ale sale, ceea ce înseamnă părăsirea unui patrimoniu, a unui statut într-o comunitate, care îți definește social ființa. Despărțirea trebuie să fie instantanee și definitivă, de aceea nu are voie să se uite înapoi. Și totuși i se mai acordă dreptul la o negociere: „Şi, scoţîndu-l afară, unul din Ei a zis: «Mîntuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în cîmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!» Iar Lot a zis către Dînşii: «Nu, Stăpîne! Iată sluga Ta a aflat bunăvoinţă înaintea Ta şi Tu ai făcut milă mare cu mine, mîntuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug pînă în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi să nu mor. Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo şi să mă izbăvesc. Ea e mică şi mi voi scăpa acolo viaţa prin Tine!» Şi i-a zis îngerul: «Iată, îţi cinstesc faţa şi-ţi împlinesc acest cuvînt, să nu pierd cetatea despre care grăieşti».“ (Facere 19, 17-20)

Negocierea lui Lot privește necesitatea ca mîntuirea să fie relevantă și în plan comunitar. Cetatea mai mică, aflată în calea pribegiei lui, este expresia impactului social pe care îl are persoana aflată în dialog cu Dumnezeu asupra universului înconjurător. De altfel, unitățile în care funcționează responsabilitatea colectivă sînt unități de mici dimensiuni bazate pe grupuri înrudite. Horazinul sau Betsaida poartă o responsabilitate colectivă nu fiindcă vina unuia se răsfrînge asupra colectivității, ci fiindcă refuzul lor de a asculta chemarea lui Hristos este colectiv (Matei 11, 20), adică nici unul nu-I urmează. Comunitatea coresponsabilă este cea în care toți gîndesc și acționează la fel, au aceeași atitudine și, voluntar sau involuntar, participă la aceeași decizie. Într-o anumită circumstanță, aceste comunități îmbracă forma socială a masei, a grupului uman psihotizat pînă la starea în care aplică ostracismul sau chiar linșajul.

Comunități de tipul acesta sînt denumite patrii în Evanghelii, spre exemplu cînd, în Matei 13, 54, ni se spune că patria lui Iisus este Nazaretul sau, în Luca 2, 4, că Iisus este din neamul și patria lui David (cu referință la Betleem), apoi, în Luca 4, 24 și Marcu 6, 1, cînd ni se spune că „nimeni nu este profet în patria sa“.

Noul Testament alege patria ca termen pentru înrudirea de sînge și fiindcă termenul ethnos căpătase sens de neamuri păgîne, pe scurt păgîni în opoziție cu cei care cred în Hristos.

Neamurile, ca unitate de sînge și de loc, au o origine comună naturală, dar pot avea un destin final doar prin liberă alegere și asumare a reunirii în Hristos – Biserica: „Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos“ (Coloseni 3, 10-11). La rîndul ei, reunirea în Hristos este anunțată de promisiunea făcută lui Avraam, de a extinde, prin credință, binecuvîntarea Sa asupra tuturor neamurilor pămîntului: „Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam: «Şi întru seminţia ta se vor binecuvînta toate neamurile pămîntului».“ (Fapte 3, 25) Același sens este exprimat și prin vorbitul apostolilor în limbi de Rusalii.

În cele din urmă, se pune întrebarea dacă există un rost al neamurilor în iconomia mîntuirii. Din această perspectivă, mulțimea și diversitatea neamurilor semnifică opoziția față de Dumnezeu. Această adversitate este evocată în viziunea Judecății lui Dumnezeu cu neamurile în Valea lui Iosafat:

„Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.“ (Ioil 4, 2) „Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.“ (Ioil 4, 12)

Valea lui Iosafat ilustrează o circumstanță veterotestamentară, a neamurilor politeiste care înconjoară poporul lui Israel și astfel se definesc în vrăjmășie cu Dumnezeul cel viu. În fața noului Israel, „poporului agonisit de Dumnezeu“, se ridică neamurile apocaliptice Gog și Magog. Scopul istoriei în perspectivă neotestamentară este constituirea noului popor, extrăgîndu-l întîi dintre neamuri, pentru a-l contrapune unei diversități indistincte și prin urmare irelevante spiritual. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

foto1 catuse badalau INQUAM Photos Sabin Cirstoveanu jpeg
Povestea lui Niculae Bădălău: mână lungă, obraz gros. Cum a ajuns fostul ministru PSD la Curtea de Conturi
Niculae Bădălău, politician înscăunat la șefia Curții de Conturi, a fost arestat 30 de zile. Ex- PSD-istul are un lung istoric al problemelor cu legea, dar și o poveste despre cum a legiferat în propriul interes.
Un alt tanc T-90M, „mândria” lui Putin, distrus în coloană  Foto: Captură video
Un alt tanc T-90M, „mândria” lui Putin, distrus de ucrainenii care au spulberat o coloană de blindate VIDEO
Armata rusă a pierdut încă un tanc T-90M „Prorîv”, considerat „mândria” armatei lui Vladimir Putin, care a fost distrus chiar în coloană împreună cu alte vehicule blindate.
Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.