Pelerini la poarta raiului: regina Ana şi Paul Gherasim

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Pelerini la poarta raiului: regina Ana şi Paul Gherasim jpeg

Regina Ana și Paul Gherasim au pornit în călătoria spre ziua neînserată la începutul postului Adormirii Maicii Domnului, chiar înainte de sărbătoarea Schimbării la Față. Această coincidență temporală deschide însă spre o judecată mai adîncă a asemănărilor dintre cei doi și a semnificației momentului pentru conștiința națională românescă. Plecarea lor din această lume la vîrste înaintate, după o îndelungată căutare a rosturilor ultime, atît ale persoanei, cît și ale comunității, impune opiniei publice un moment de reflecție și un efort de înțelegere.

Amîndoi s-au aflat în poziția de a afirma un rol social cu valoare de manifest întrucît părea cu totul opus opiniei dominante și marcat anacronic. Regina Ana, în pofida circumstanțelor politice care au făcut ca ea să se căsătorească cu regele Mihai abia în exil, fără a exista deci o validare instituțională a statutului ei monarhic, ba chiar dimpotrivă, confruntată cu o contestare puternică și propriu-zis amenințătoare din partea puterii instalate în țară, a acceptat să joace împreună cu Majestatea Sa regele rolul de monarhi ai acelui regat nefericit căzut pradă unui regim al fărădelegii violente. Răbdarea față de constrîngerile politice și strîmtorările economice ale unor exilați, care au asumat să-și joace rolul pînă la capăt, și încrederea în semnificația profundă a acestui rol în pofida contestațiilor, a derîderilor, chiar a batjocurii, au valoarea unui act de credință. Mai mult decît în actul de credință al misticului pare să li se aplice credo quia absurdum. Conștiința că dincolo de orice aparențe există un regat al României, ascuns printre oameni și în adîncul insondabil al conștiinței lor, că această rămășiță de speranță și lealitate merită orice sacrificiu, o ridică pe regina Ana alături de regele Mihai la statura de simbol național.

În aceeași logică a contradicției între aparență și esență, dintre dinamica socială și o valoare perenă, Paul Gherasim a militat pentru exaltarea unui univers spiritual, cel al țăranului român, combătut și anihilat întîi de regimul comunist printr-o persecuție nemiloasă, apoi de o mutație profundă în societate care a dus la degradarea imaginară a stării sociale a țărănimii. Deși părăsise satul la începutul adolescenței pentru a continua cu studii liceale și apoi universitare, pe care le-a absolvit cu excelență, iar apoi și-a petrecut întreaga viață într-un mediu urban și profesional, care nega și combătea ideologic universul țărănesc, s-a simțit legat de-a lungul întregii sale vieți să afirme demnitatea intelectuală a acelei ipostaze a umanului pe care o reprezintă țăranul. Paul Gherasim a fost el însuși cel mai reușit Muzeu al Țăranului Român. De-a lungul vieții însă, a fost ridiculizat pentru obstinația de a juca acest rol. Strategia pe care a ales-o pentru a-și îndeplini misiunea oarecum secretă a produs cea mai interesantă și profundă mișcare artistică din a doua jumătate a secolului XX, grupul artistic Prolog, pornit în căutarea, întîi la nivelul picturii de șevalet, apoi și prin alte tehnici, a acelei expresii estetice care să exprime, cu intrumentele conceptuale ale modernismului, universul intelectual al civilizației tradiționale românești. Combinația dintre Prolog și muzica psaltică, apoi îngemănarea cu colecția și concepția despre arta aulică românească propusă de Dan Nasta (expoziția „Sinteza românească“ expusă la Potlogi și la Mogoșoaia), a atins subțirimi de viziune artistică care aparțin cu exclusivitate acestor meleaguri. Dacă e să căutăm undeva matricea frumosului românesc, aici o vom găsi.

Cu toate acestea, regina Ana și Paul Gherasim sînt învinșii istoriei. Monarhia nu a fost restaurată, civilizația țărănească a dispărut. Ieșirea lor din scena publică este citită și în cheia unui final de ciclu. Se trage cortina peste lumea de basm cu regi și regine, cu „oameni de treabă“, țărani la coarnele unui plug simbolic, așa cum îi vede Paul Gherasim în ultimul său volum de experiență vizuală, intitulat Om de treabă, țăranul. Și totuși, emoția publică pe care o provoacă aceste plecări îi învestește pe cei doi cu valoare de simboluri ale unei identități spirituale și naționale care permit o proiectare comunitară în viitor.

Țăranul lui Paul Gherasim, interpretat atît în pictură, cît și în manualele de cultură vizuală produse în ultimul său an de viață, nu este un agricultor, cu acea conotație peiorativă pe care o observăm azi în limbă, ci, etimologic, în primul rînd un membru fondator al Țării. Provenind de la latinescul terranus, locuitor al acelor terrae, țări, pe care le găsim în Evul Mediu ca unități politice incipiente, țăranul român este veghetorul unei civilizații originale, formată din straturi preistorice cu uimitoare înzestrare estetică și un creștinism foarte vechi, constitutiv al neamului, dar a cărei expresie ultimă este statul național modern România. De aceea, nu natura este în prim plan în valorificarea simbolică a țăranului, ci comunitatea și concepția spirituală și socială care stă la baza acesteia. Privind astfel, înțelegem cum de un rafinat citadin, format după tipologia omului universal al Renașterii, cu interese estetice și de erudiție în toate domeniile cunoașterii umaniste, putea clama cu putere „Eu sînt țăran“.

„Țăranul“ Paul Gherasim și „regina“ Ana împărtășesc aceeași doză de ficțiune supratemporală și profunzime spirituală pe care o îmbracă arhetipurile care se plasează dincolo de lumea văzută. Intuiția arhetipalului se împlinește în caracterul apolitic al celor două ipostaze. Reginei Ana i-a fost suficient să întruchipeze cu fidelitate și consecvență rolul de regină a unei Românii pe care și-a imaginat-o prin chipul și suferința soțului său, fără a urmări obiective realizabile în planul istoriei. Tot așa, lui Paul Gherasim i a fost suficient să-și afirme statura țărănească prin obiectele cu care s-a înconjurat. Simpla afirmație a transformat un apartament de două camere de la etajul nouă al unui bloc din cartierul Titan în prispa către cer a unei case țărănești, în stîlpul unui ascet bizantin, în arca vizitată la geamlîc de turturele binevestitoare.

Formînd o națiune ideală, regina și țăranul și-au permis luxul duhovnicesc al curăției sufletești, al gîndului smerit, al răbdării și al dragostei. Ei se nasc acum în conștiința națională ca icoane ale unei comunități în care a fi este mai important decît a avea. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.