Ortodoxie, intelectualism, intelectuali

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Regret că am acordat prea multă importanţă artelor liberale: există mulţi sfinţi care le-au ignorat complet şi mulţi alţii care le stăpînesc, dar nu sînt sfinţi ." Fericitul Augustin, Retractationes O evidenţă: marea majoritate a călugărilor din vremea creştinismului timpuriu erau oameni simpli, de origine modestă, fără prea multă carte. O legendă spune că Sf. Antonie, părintele monahismului primitiv, refuza cu obstinaţie să primească o educaţie susţinută, de teamă să nu fie contaminat de ereziile colegilor. Ca şi Sf. Pahomie, marea majoritate a călugărilor nu vorbesc decît limba locului unde s-au născut, transmiterea credinţei se face predominant pe cale orală. Părinţii deşertului sînt extrem de reţinuţi faţă de ceea ce am putea numi "munca intelectuală"; Patericul abundă, în schimb, în referinţe la împletitori de coşuri de rafie sau plase de pescuit, alte meserii care cer un efort fizic şi concentrare. Cunoaşterea poate fi chipul luat de demon, iar studiul riscă să ocupe tot spiritul călugărului, acesta fiind sustras de la rugăciunea permanentă. Pericolul reprezentat de "cunoaştere" este încă şi mai acut pentru tinerii călugări instruiţi, entuziasmul de care ar fi putut da dovadă aceşti tineri neexperimentaţi în aprofundarea pe cale "raţională" a prezenţei Divinului în lume fiind perceput ca periculos. Intervine mai apoi ascultarea prin care călugărul admite să depindă, în mod voluntar, de un maestru spiritual şi duhovnicesc. Ortodoxia nu absolutizează ascultarea şi nici anihilarea voinţei proprii prin practicarea acestui dificil exerciţiu, dar îl recomandă, în schimb, ca fiind un mijloc de a reduce superbia intelectuală a novicilor, totul petrecîndu-se în spiritul creştinismului originar. Punerea în practică a ascultării implică deci în mod fatal încetarea exerciţiului intelectual independent, dacă acesta nu obţine acordul superiorului spiritual. Perioada de glorie a Bizanţului comportă cîteva trăsături care se vor regăsi mai apoi în evoluţia relaţiilor dintre curentele "intelectualiste", laici şi Biserică şi după dispariţia Imperiului, fiind matricea pe care se vor dezvolta mai apoi toate celelalte biserici naţionale. Universitatea din Constantinopol, fondată în secolul V de Împăratul Teodor II, va reprezenta mult timp polul spiritual şi ştiinţific al Orientului. Curiozitatea bizantină nu cunoaşte limite, studiile istorice (inclusiv cele de istorie bisericească) sînt unul dintre domeniile ei favorite de expresie. Scrierile bizantine sînt impregnate de prezenţa miraculosului, de fapte extraordinare, dar şi de relatarea unor fapte anecdotice, vesele, futile. "Spiritul critic lipseşte însă cu desăvîrşire, la fel ca şi dorinţa de a prezenta adevărul exact", scrie Diehl, cu o anumită doză de maliţiozitate, în celebra sa istorie a Bizanţului (p. 258). Criza iconoclastă ce zguduie din temelii Imperiul marchează un moment important în relaţia dintre reprezentanţii laici ai "înaltei culturi" şi ierarhia ortodoxă. Din acel moment, creştinismul devine cultura însăşi (Ducelier, p.269). Exerciţiul intelectual al laicatului va cunoaşte o limitare impusă de către permanenta teamă de erezie. Nimic din ceea ce ar fi putut leza conceptul sacru de ortodoxie nu mai este tolerat. La fel ca în Europa Occidentală, Biserica începe să exercite o influenţă covîrşitoare asupra instituţiilor de învăţămînt, care practic nu mai prezintă un caracter laic. Studiile religioase sînt dominate de studiul trecutului, există tendinţa de a repeta sub diverse forme învăţăturile de bază ale Părinţilor Bisericii. Orice tendinţă "intelectualistă" de introducere a unor teme noi (de inspiraţie platoniciană, de pildă), este percepută ca o tentativă indirectă de schimbare a ordinii stabilite. Se formează progresiv un sistem de regularizare teologică şi mai apoi socială, care exclude automat orice contestare simbolică a autorităţii centrale. Un exemplu de funcţionare a "simfoniei bizantine": atunci cînd Ioan Ithalos (secolul XII) încearcă să dezvolte studiul doctrinei platoniciene, în contracurent cu scolastica aristoteliană ce domină academia bizantină, teologii "oficiali", sprijiniţi de însăşi familia imperială a Comnenilor, îi anatemizează, în scurt timp, pe dizidentul Ithalos şi pe partizanii acestuia (Ducelier, p. 447). Apariţia curentului isihast şi publicarea în 1338 a "Triadelor" Sfîntului Grigore Palama consacra definitiv ideea că în Ortodoxie nu se pot face progrese în cunoaşterea Divinului utilizînd mijloace intelectuale. Disputa dintre apofatic şi catafatic este definitiv tranşată. Începînd cu acest moment, Ortodoxia începe să fie suficientă sieşi, conştientă de faptul că forţa ei rezidă în "suflet" şi nu în "spirit". Agonia Imperiului sugrumat de prezenţa otomană este însoţită în mod paradoxal de o intensificare a disputelor ştiinţifice şi teologice. Numeroşi cronicari bizantini descriu cu lux de amănunte viaţa animată din Universitate, acolo unde disputele şi pasiunea pentru teologie erau însoţite, nu de puţine ori, de strigăte şi injurii, iar comisarul imperial, cel ce se ocupa de supravegherea academiei, avea adesea dificultăţi în a restabili ordinea (Diehl, p. 113). Cucerirea Constantinopolului de către turci constituie o lovitură fatală pentru cultura bizantină şi reprezentanţii săi, obligaţi să supravieţuiască unui regim ostil. Urmează o lungă noapte de aproape patru secole; procesul de redeşteptare naţională de la jumătatea secolului al XIX-lea găseşte Biserica Ortodoxă într-o situaţie total diferită de celelalte Biserici din Occident, acolo unde primele efecte ale modernizării şi secularizării încep deja să se facă simţite. Pentru a ne limita doar la cazul României, "modernitatea" visată de intelectualitatea liberală, şcolită în Occident nu coincide întotdeauna cu viziunea conservatoare a bisericii. Controversele din această perioadă cu privire la rolul Ortodoxiei în societate sînt simptomatice pentru toate crizele de identitate provocate de construcţia unei naţiuni moderne. Ele se regăsesc şi astăzi, în mare măsură, în discursul intelectual public. Secularizarea bunurilor şi averilor bisericii este opera unui grup intelectual restrîns de oameni politici instruiţi în Occident, laici, care "dezechilibrează" faimoasa simfonie bizantină a raportului cu Statul, înclinînd balanţa puterii în favoarea acestuia din urmă. Imaginea "intelectualului" modern în ochii clerului ortodox nu este prea "roză" la începutul secolului XX, iar pozitivismul, ajuns tardiv în universitatea românească, contribuie şi el la "deteriorarea" acesteia. Perioada interbelică este perioada cea mai interesantă din punctul de vedere al interacţiunii intelectual laic - Biserica. "Unde sînt şi cine sînt? - se întreabă intelectualul român sfîşiat de atracţia exercitată de Bizanţ şi Roma, de Occident şi de către Rusia, Franţa şi Germania. Cum aş putea oare concilia într-o reprezentare unificată arhaicitatea ţărănească ce legitimează România eternă şi propria apartenenţă în mişcarea generală şi universală a modernităţii?" (Karnoouh, p. 128). Toate aceste interogaţii pe care antropologul francez le plasează la începutul unui capitol intitulat simbolic "Aspecte remanente ale arhaismului românesc", rezumă frămîntările eterne ale intelighentsiei româneşti. (continuare în numărul viitor)

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.