O tensiune bimilenară

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

De circa 3500 de ani trăim sub autoritatea Decalogului mozaic. El a fost completat prin „Fericirile“ rostite de Iisus Hristos, ca parte centrală a Predicii de pe Munte. Sursele noastre de drept sînt, desigur, mai bogate. În secolul V, împăratul iustinian a făcut sinteza dintre normele greco-romane și Evanghelie, fundamentînd astfel întregul viitor juridic al civilizației. Oricît ne-am strădui să-l „abolim“ (prin utopii sau ideologii progresiste), baza pe care distingem binele de rău continuă să reziste. Nu văd cum ne-am putea desprinde de ea fără să devenim niște străini absoluți pentru noi înșine. Întruparea lui Dumnezeu în omul Iisus: un eveniment suprarațional, care a devenit focarul inspirator al ultimelor două milenii și reperul absolut al „erei noastre“. Acest mister – la care ai acces prin cealaltă taină, a credinței – a structurat toate evoluțiile culturale din spațiul iudeo-creștin, participînd, grație referințelor coranice la tradiția abrahamică, și la conturarea islamului. O sursă „atomică“ de energie spirituală, dar și un „scandal“ permanent, cumva responsabil de relația mereu tensionată dintre creștinism și politică.

Istoria Bisericii e cronica unei instituții teandrice (divino-umane) care a „îngropat“ diferite imperii, regate, tiranii și doctrine anticreștine (precum nazismul sau comunismul). Se poate ușor nota constanta acestei ciocniri, punctată cu acomodări, agonii și renașteri. Fie că ne place sau nu, imaginarul nostru politic se supune eshatologiei creștine. Cetățile omenești – avataruri ale Turnului Babel – stau față în față cu civitas Dei. Biserica a supraviețuit fiindcă, pentru creștini, ea nu va fi biruită „nici de porțile iadului“. Dar pentru cei mai puțin ori deloc creștini, care poate fi explicația acestei reziliențe miraculoase? Presupun că Biserica n-a pierit și din rațiuni practice: ea păstrează nucleul minimal al umanității noastre, așa cum o putem înțelege, fără să ne renegăm ereditatea. În plus, tot ea e duală: ecclesia militans & ecclesia triumphatrix. Două ipostaze. Una, luptătoare pe pămînt cu păcatul, firește, dar mai ales cu Leviathanul organizațiilor profane. Cealaltă, în ceruri (adică în altă dimensiune, post-istorică și supranaturală) – ca expresie a propriului triumf eshatologic.

Relația Biserică – Stat a fost mereu tumultuoasă, chiar dacă felurite teologii politice au căutat o bază pentru armonizarea celor două puteri: cea a Duhului și cea a Sabiei. Cezaropapismul, „cearta pentru învestitură“, doctrina bizantină a „conglăsurii“ (he symphonia) dintre capul imperiului (bazileul, privit ca un al 13-lea apostol, sau „episcop din afară“) și vicarul terestru al lui Hristos – iată vocabularul acestei nesfîrșite căutări, din care n-au lipsit nicicînd compromisul, coliziunea și abuzul.

Am evocat cele de mai sus cu gîndul la actualitate. În victoria ciudată a lui Donald Trump (de nimeni așteptată, cel puțin în mainstream media și în marile cancelarii ocupate cu elite politic corecte) s-a reactivat și tensiunea dintre un creștinism american multiconfesional și practica unui guvern federal care, fără să încalce vreo clipă Constituția, a mers pe repede înainte spre o secularizare radicală, respinsă prin vot de o largă parte a electoratului. Știu că rezultatul alegerilor prezidențiale de peste Ocean are cauze mult mai complexe. Insist însă asupra acestui aspect: creștinismul american și-a luat un pic revanșa în fața unei noi culturi (cea a globalizării amorale și amnezice). Nu e nici pe departe mai mult decît un episod dintr-un război cultural care va continua. Toate societățile democratice din spațiul UE și NATO (ceea ce numim, geopolitic, „Occident“) se confruntă cu acest tip de conflict între progresiștii agnostici și conservatorii care socotesc că distrugerea tradiției, a memoriei și a patrimoniului intelectual creștin reprezintă o sinucidere colectivă la care nu doresc să contribuie. Mi se pare că nu putem ignora această cheie de lectură, dacă vrem să pricepem ce (ni) se întîmplă. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.