O sărbătoare care nu trece

Publicat în Dilema Veche nr. 995 din 4 mai – 10 mai 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Paştele înseamnă „trecere”: de la o condiţie la alta, de la finitudine închisă în ea însăşi la posibilitatea fiinţei de a respira în orizontul fără limite al Învierii. Paştele înseamnă „trecere”, dar e o sărbătoare care nu trece. Ea îl cuprinde pe credincios în aventura trecerii. Îl pregăteşte pentru trecerea verticală, îl conduce de-a lungul înţelesurilor ei. Între Paşte şi Pogorîrea Sfîntului Duh, Biserica aşază Duminicile, cu pericopele lor evanghelice, ca pe nişte nuclee radiante, unde evenimentul Învierii îşi desfăşoară sensurile, le propune spre reflecţie, spre pătrundere, spre interiorizare. În spaţiul credinţei, strădania de a înţelege nu e deloc un aspect marginal. Nu e ceva neglijabil. Christos însuşi o spune în puncte tari ale învăţăturii lui. În parabola semănătorului: „Sămînţa semănată în pămînt bun este cel ce aude cuvîntul şi-l înţelege” (Matei, 13, 23). „Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?” (Marcu, 4, 13). Celor potrivnici le spune: „De ce nu înţelegeţi vorba Mea?” (Ioan, 8, 43). La spălarea picioarelor, către ucenici: „Înţelegeţi ce v-am făcut Eu?” (Ioan 13, 12). 

Reflecţia interogativă, căutătoare, sensibilă la paradoxurile cuvintelor evanghelice, mobilizată de uimirea pe care ele o trezesc: iată o strădanie care face parte din pregătirea fiinţei pentru trecere. E deja intrare în condiţia trecerii. În volumul Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Andrei Pleşu porneşte tocmai de la o asemenea uimire, de la ceea ce pare un „scandal teologic” pentru a prinde intenţia parabolelor, pentru a pătrunde în bogăţia lor tematică, pentru a discerne stilul cuvîntului christic. Într-un articol reluat de curînd în revistă („Somnolenţă, tristeţe, frică”), el pune iarăşi accentul pe înţelegerea care te angajează, te transformă, care devine, chiar aici şi încă de aici, atitudinea unei vieţi înnoite. E „încăpăţînarea benefică de a «învia» clipă de clipă”: a te smulge din moţăiala stereotipiilor, a gusta din bucuria Cuvîntului în ciuda urîţeniei vremurilor, a tinde spre pacea Lui de un calm suveran, de o solară îndrăzneală. 

O duminică dintre Paşti şi Cincizecime e dedicată Samarinencii. La fîntîna lui Iacob, Christos o întîlneşte pe „străină” (Ioan, 4, 3-42). Şi i se adresează cum, poate, nu s-a adresat nimănui în Evanghelii: ca unui intim de la care poţi pretinde ceva vital. „Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sînt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii”. Aflat pe drumul Galileei, Iisus ieşise din Iudeea, din teritoriul şi cultura cărora le adresează de obicei mesajul Împărăţiei. „Şi trebuia să treacă prin Samaria.”

Locul de cult al ţinutului, muntele Garizim – un nume care are conotaţia de ombilic al cosmosului –, constituie, pentru samarineni, axa simbolică a lumii; dar le dă şi conştiinţa unei separări, a unei înstrăinări, a unei marginalităţi în raport cu tradiţia de afirmată legitimitate a Ierusalimului. Samaria – cu centrul ei, marcat pe verticala adîncurilor de puţul patriarhului şi pe verticala înălţimilor de muntele cosmic –, Samaria întreagă este un ţinut care desemnează condiţia „străinului”. Astfel fiind, e un peisaj simbolic tocmai potrivit pentru a arăta că prezenţa şi mesajul lui Christos nu admit graniţe, închideri, excluziune, favoritisme. Că au doar exigenţa înţelegerii. O înţelegere care se află mereu în mers, atentă la sugestiile Celui care îi relansează drumul.

Într-un mod cu totul aparte, Iisus se adresează aici unei singure persoane. Iar ea este, în multe chipuri socio-religioase, secundară, neînsemnată, periferică. E o femeie străină. Or, tocmai ei Christos îi conduce abrupt, insistent, înţelegerea către universalitatea prezenţei şi a mesajului său. „Vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Centrele veneraţiei prea instalate, mărginirile etnice, concurenţa confesională, fala exclusivistă, toate acestea nu au de-a face cu întîlnirea izbutită între divin şi uman. Nu o pot condiţiona, nu o pot mărgini, nu o pot revendica. 

O paranteză: cînd ierarhul de la Constanţa afirmă că Lumina Învierii nu se iveşte decît pentru ortodocşi, pretenţia e amuţitoare. Sau ridicolă. Nu e nevoie de cine ştie ce isteţime ca să vezi în ce penibilă contradicţie se află ea cu Christos, cu prezenţa şi cuvintele Lui. Pe de o parte, Lumina lumii e arestată în limite confesionale, e trofeul unui grup care şi-a arogat monopolul dreptei credinţe. O posibilă celebrare a Paştelui la aceeaşi dată cu celelalte ramuri creştine, asta îi stîrneşte ierarhului împotriviri brutale. Păi, dacă toţi ar sărbători deodată, nu s-ar mai deosebi cui „aparţine” Lumina, cine posedă „superioritatea” în creştinătate. Pe de altă parte, ortodocşii ucraineni sînt lăsaţi de ierarh în plata atacului barbar al lui Putin, care e declarat creştin valoros fiindcă ridică biserici. Probabil că Lumina nu e garantată decît pentru creştinii agresivi, ameţiţi de aburii superiorităţii, adepţi ai lui Teodosie, ai lui Putin şi Kiril... Efortul lui Dumnezeu de a ne deschide spre înălţimea Sa universală cum lucrează oare în gîndirea şi în discursul acestui ierarh „dreptcredincios” şi ale altor colegi de „superioritate”? Închid paranteza.

În economia Evangheliilor, episodul Samarinencii e unul dintre cele care indică modul de radiaţie înspre lume a Împărăţiei: ea a venit şi vine. „Vine ceasul şi acum este” (Ioan, 4, 23). Împărăţia se manifestă – ni se spune aici – incoativ. În sine, ea este, evident, un dincolo absolut. Însă începutul experienţei ei se oferă încă de aici şi de acum, ca un dat care – infinit, de necircumscris şi transcendent în sine – se insinuează totuşi în textura sufletelor şi a lumii. Inepuizabila dinamică a condiţiei ultime se declanşează şi ne preia din imediatul condiţiei noastre actuale. Se adresează încă de aici înţelegerii noastre. Cum?

În centrul Samariei, la fîntîna lui Iacob, Iisus face prezentă circulaţia între datul vizibil şi realitatea misterioasă spre care el trimite. Între apa fîntînii şi apa vie a Duhului, între locul de cult şi starea spirituală a Împărăţiei, între clipa de faţă a întîlnirii şi clipa eschaton-ului se stabileşte aici o fertilă tensiune. Şi chiar mai mult. „Apa pe care i-o voi da Eu”, spune Christos, „se va face” în cel ce bea „izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan, 4, 14). 

Pe de o parte, Christos îşi afirmă universalitatea, afirmă că radiaţia Lui nu are margini, nu poate fi închisă în conture terestre (geografice, etnice, confesionale). Pe de altă parte, El se concentrează pe o unică direcţie: adîncul cel mai adînc al persoanei umane. Acolo, în centrul ei profund, e adevăratul punct de întîlnire, de transformare, de uniune. Episodul samarinencii trimite spre o intimitate mai strînsă decît singurătatea dialogului de la fîntînă. Invocînd „apa vie” a Duhului, invocînd contemplarea divinului „în duh şi adevăr”, nu ne anunţă oare Christos reciproca descoperire dinlăuntru a partenerului divin şi a celui uman? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.