O prezenţă la fel de vie…

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
O prezenţă la fel de vie… jpeg

Pînă să-l întîlnesc, în 1993, graţie lui Andrei Pleşu, pe Părintele Scrima, tradiţia creştină răsăriteană era pentru mine o sursă de descumpănire. Citeam expuneri despre o tradiţie înalt contemplativă, în care liturgicul constituie o „teologie în act”, în care arta sacră e cifrul somptuos al unei lumi transfigurate. Însă aceste trăsături – de Duh şi de aur – erau de găsit mai ales în cărţi şi în muzee. Cînd mergeai la realitatea din teren, lucrurile arătau altfel: sacrul răsăritean era bine camuflat sub straturi de banalităţi pioase şi zdravene utilizări identitare. Cunoşteam, desigur, excepţii: predicile Părintelui Galeriu la biserica Silvestru, riguroasa graţie liturgică de la mînăstirea Stavropoleos. Existau fără îndoială altele. Dar, în genere, tradiţia devenise parcă un strălucit, mult lăudat trecut. Care nu mai putea trece – vie – către noi, cei de astăzi.

În aceste condiţii, Părintele Scrima a fost, în primul rînd, pentru mine un fenomen al tradiţiei. O „arătare” a vitalităţii, a prospeţimii ei. A fost argumentul – prezent într-o persoană – că deosebita calitate – contemplativă şi liturgică – a tradiţiei răsăritene poate fi accesibilă în timpul de faţă, potrivit mijloacelor, culturii, aşteptărilor, înţelegerii omului de astăzi.

Am asistat „pe viu” la un mod luminos de a interoga tradiţia, de a te înscrie în ea, de a trăi în familiaritatea adevărului ei transtemporal. Am văzut nu ce înseamnă un părinte spiritual (asta citisem în multe, admirabile, studii asupra temei), ci cum lucrează, cum se comportă, ce oferă el. Dacă o tradiţie e, în fond, o cale spre realitatea ultimă, atunci maestrul spiritual e un călător, e un om care lasă urme mobilizatoare. Aşa ceva era Părintele Scrima. Era un călător care lăsa marcaje de drum: fie că descifra şi amplifica urme ale altor călători, fie că le trasa el însuşi. În regimul călătoriei se situa tipul lui de experienţă spirituală, tipul lui de hermeneutică (a textelor şi a evenimentelor), tipul lui de existenţă.

Andrei/André Scrima (1925-2000), monah şi profesor de ştiinţe religioase, era cineva pentru care cunoaşterea spirituală şi cea intelectuală se îmbinau firesc. E ceea ce îl atrăsese la mînăstirea Antim, unde Mihail Avramescu îl adusese, în 1946, la întîlnirile grupului de intelectuali şi monahi cunoscut mai apoi ca „grupul Rugului Aprins”. Acel Antim fusese, pentru el, un mediu formativ, pe care prezenţa Părintelui rus „Ioan cel Străin” îl orientase spre experienţa răsăriteană a rugii unitive. Acolo chemarea Duhului primise de la Andrei Scrima un angajament total. În cuvintele lui: „Am avut şi norocul de a trăi asta într-o comunicare deschisă şi reflectantă cu alţi oameni vii, care simţeau şi ei ce înseamnă… cunoaşterea vie a lui Dumnezeu!”.

O firească îmbinare între credinţă şi intelect dă structura de drum interior a Părintelui Scrima. Şi lucrează de-a lungul drumului său vizibil: de la anii formării, la Antim, la plecarea, în 1956, pentru studii doctorale în India (1957-1959), ca şi în întîlnirile fraterne cu figuri de seamă ale creştinismului apusean (la Centrul ecumenic de la Bossey, la Paris, la Roma), în perioada Libanului (1959-1988, cînd e inspirator şi membru al mînăstirii ortodoxe Saint-Georges de la Deir-el-Harf şi profesor de ştiinţe religioase la Universitatea catolică Saint-Joseph din Beirut), în anii ’60 ai secolului trecut, cînd e colaborator al Patriarhului ecumenic Athenagoras şi reprezentant al său la Conciliul Vatican II, cînd e de asemenea membru fondator al Academiei internaţionale de ştiinţe religioase de la Bruxelles, în sfîrşit cînd, revenit la Bucureşti, e invitat de Andrei Pleşu, rector al Colegiului Noua Europă – Institut de Studii avansate, ca senior fellow al Colegiului (1994-2000).

Sub „cerul Spiritului în celebrare pretutindeni şi întotdeauna” – cum spunea – se situau, pentru el, fraternitatea ramurilor creştine, convergenţa în transcendent a religiilor, dialogul credinţei cu tot ce e cultură înaltă (umanistă şi exactă).

# În anii ultimei lui şederi la Bucureşti, i-am solicitat Părintelui Scrima o seamă de texte pentru Dilema, pentru revista de antropologie Martor a Muzeului Ţăranului, pentru alte publicaţii. Întotdeauna lucrurile se petreceau la fel: îi înfăţişam tema în cauză, îi propuneam să trateze un anumit aspect spiritual legat de ea. Înregistram apoi ceea ce era cîteodată dialog, dar cel mai adesea expunerea lui asupra subiectului. Redactam textul şi i-l dădeam ca să decidă forma finală a articolului. Făcea unele observaţii, adăuga poate o notă ori cîteva rînduri pentru a preciza o idee. Dar ăsta era doar începutul. Textul continua să treacă prin etape de retuşuri pînă cînd termenul de predare devenea ameninţător de apropiat. Acurateţea ultimă a redactării nu părea să-l intereseze pe André Scrima. Intervenea – cu gentileţe, dar şi cu insistenţă – ca să schimbe cîte ceva chiar în forma pusă în pagini, dinaintea tipăririi: o nuanţă, un subtitlu, un termen înlocuit cu altul, mai aparte, chiar atunci găsit. Pentru el, produsul finit era desigur important, dar avea mai puţină însemnătate decît cercetarea în sine, tensiunea şi bucuria ei, derularea la nesfîrşit a gîndului şi a expresiei sale.

Părintele Scrima era mereu gata să răspundă solicitărilor, să mediteze asupra unei teme propuse de interlocutor, dacă ea i se părea că are consistenţă. Şi-o însuşea, o privea ca pe un bun comun. Se investea cu vivacitate şi rigoare în scrutarea ei. O asuma chiar mai intens decît iniţiatorul ei. În fond, cei care se apropiau de el cu interese spirituale, religioase, intelectuale aşteptau mai mult decît un text finit. Aşteptau mişcarea vie a unei inteligenţe care era în stare să pună, de fiecare dată, asupra materiei tratate o lumină „din polul plus”. Iar el era mereu entuziast în a împărtăşi cu celălalt o metodă, un „drum împreună” de cercetare spirituală. Îl prelua pe celălalt în propria lui, continuă, „mistuire” a sensurilor verticale.

Respiraţia comună a credinţei şi a intelectului dădea stilul omului. Un stil aparte, imediat sesizabil în întîlnirea directă ca şi în scrierile lui André Scrima. De aceea, probabil, el e o prezenţă la fel de vie acum ca şi atunci…

# S-ar spune că itineranţa şi ecumenismul sînt cele două teme dominante – şi întrepătrunse – ale Părintelui Scrima. Călător sub exigenţa Duhului, era convocat mereu de universalitatea Lui. Iar această sensibilitate faţă de universalul Duhului se înrădăcina în adeziunea fără rest a Părintelui la creştinismul răsăritean şi la drumul monahal care îi e specific. Într-un dialog cu Andrei Pleşu (Teme ecumenice, Humanitas, 2004), el invocă la un moment dat pasajul din Matei, cap. 25, unde Christos afirmă: Sînt acolo unde voi nu m-aţi căutat… „Judecata din urmă”, spunea André Scrima, „nu e dezvăluire doar a faptelor, ci şi a sensibilităţii noastre de a-l percepe pe Christos acolo unde El nu e declarat. Or, «acolo» Christos este inclus şi e incluziv; nimic nu rămîne în afara lui.”

A lua seama cu inteligenţă spirituală la diversitatea religioasă şi culturală a lumii, a lua seama la unicitatea fiecărei persoane însemna, pentru Părintele Scrima, a fi atent la surprinzătoarea, nemărginita bogăţie a lui Dumnezeu.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.