O persoană miraculoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
O persoană miraculoasă jpeg

În Răsăritul creştin, se ştie, icoana e mai mult decît reprezentare a unui chip. E gîndită şi trăită ca loc de prezenţă şi de iradiere a celui figurat în ea. Pînă în Renaştere, Occidentul a păstrat în practică, dacă nu în teorie, o atitudine similară faţă de imaginea sfîntă. Ea se trage din modele „nefăcute de mînă“, primul fiind „Sfînta Faţă“, chipul pe care Iisus însuşi şi l-a întipărit pe ştergarul Veronicăi sau pe suportul destinat regelui din Edessa. Venite de altundeva, dînd semn dintr-un loc ascuns, icoanele (statuile în Apus) miraculoase se dezvăluie unui singuratic, iar credincioşii le recunosc greu calitatea nelumească. „Apariţii“ din lumea nevăzutelor, ele îşi stabilesc un sanctuar, îi decid locul şi construcţia. O mulţime de legende şi de practici, vii pînă azi, tratează imaginea sfîntă ca persoană, îi întreţin prezenţa, pun comunitatea sub ocrotirea ei. Istoricul de artă Hans Belting a scris despre temă o pasionantă carte: Imagine şi cult. O istorie a imaginii înainte de epoca artei (1990).

În Roma veche asemenea imagini îşi puteau face vizite. Palatul Lateran adăposteşte o icoană a lui Christos pe tron, socotită ca „nefăcută de mînă“, din secolul al VI-lea. Numită simplu „imaginea“ (ycona), ea era şi e găzduită în capela Papei, în Sancta Sanctorum. Încărcată de gesturile veneraţiei, cu o ferecătură bogat stratificată în timp, ycona apare acum ca un vestigiu straniu, misterios. Nu departe, bazilica Santa Maria Maggiore adăposteşte icoana la fel de veche şi de venerată a Maicii Domnului. Atribuită Sfîntului Luca, e intitulată Salus populi romani. În ajunul Adormirii Maicii Domnului, Ycona Christi era condusă de Papă şi de mulţime pe Via Sacra pînă la Senatul roman, apoi la icoana Maicii Sale de la Santa Maria Maggiore. Din vechime pînă în secolul al XVI lea aşa se întîmpla.

În biserica constantinopolitană Vlacherne, în a şasea zi a săptămînii, icoana venerată a Fecioarei îşi schimbă înfăţişarea, ca şi cum Maica Domnului ar veni de sus să se sălăşluiască în imagine. E ceea ce ne spune Mihail Psellos în secolul al XI-lea.

Imaginea sfîntă, sau cel puţin unele imagini, excepţionale, erau privite aşadar drept „persoane miraculoase“. Care pot călători pe ape, refuză să fie dislocate din locul apariţiei, surîd sau lasă să curgă lacrimi, lapte, ulei, sînge, intervin în lupte spre victoria credincioşilor. Dar ele sînt miraculoase în primul rînd prin condiţia lor greu situabilă. Entităţi nici numai spirituale, nici numai sensibile, nici doar viziune pură, nici doar imagine concretă, ele nu sînt simplu obiect de artă religioasă, dar nici realitatea ultimă a celui din imagine. Unde sînt ele de situat în ierarhia fiinţei?

La fermecătoarea Mînăstire Din­tr-un Lemn, în Oltenia, bi-unitatea „apariţie“ – obiect de artă sacră instituie scenariul locului; se reflectă în veneraţie, în compoziţia spaţiului.

Potrivit legendei de întemeiere, icoana Maicii Domnului s-a arătat într-un trunchi de stejar unui păstor sau unui călugăr, îndemnîndu l să-i construiască biserică pe locul apariţiei sale. Neascultată, luată acasă sau dusă în biserica satului, imaginea revine „la locul ei“ unde credincioşii sfîrşesc prin a ridica biserică numai din trunchiul de copac suport al hierofaniei. Scenariul e, de altfel, larg răspîndit în geografia religioasă europeană.

Azi, ceea ce face faima locului e şi o uimitoare icoană bizantină. Nu se ştie cum a ajuns în mînăstire, iar despre calitatea ei specialiştii au diverse ipoteze: I.D. Ştefănescu o socotea din secolul al XVI-lea; potrivit lui A.M. Muzicescu, a fost pictată la Constantinopol sau la Athos înainte de 1453, după un model încă mai vechi. Al. Efremov şi Corina Popa o situează în secolul al XV-lea. Istoria de evlavie a locului – produsă în mediul monahal, mediatizată în presă şi pe Internet – preia aceste date, neuitînd să adauge că, potrivit lui André Grabar, care a vizitat mî­năstirea în 1929, icoana ar data din secolul al IV-lea, fiind pictată după modelul celei zugrăvite de apostolul Luca. Incluse în logica naraţiunii religioase, datele savante devin argumente pentru vechimea misterioasă, greu situabilă în timp, cvasi-non-temporală a imaginii.

Nu se afirmă că icoana bizantină ar fi imaginea întemeietoare. Nu printr-o continuitate materială sînt asociate cele două. Ci prin faptul că, în amîndouă, Maica Domnului este cea care îşi dă, în acest loc, „adevăratul chip“. Prin amîndouă, universala ei prezenţă se „autohtonizează“, îşi alege un nucleu particular de iradiere.

În zona de sus, mai retrasă a mînăstirii, exista o icoană minusculă, abia vizibilă, scrijelită în striurile unui vast trunchi de stejar. Nu imaginea fondatoare era conservată astfel, ci evenimentul apariţiei sale. Mai jos, în biserica lui Preda Brâncoveanu, stă somptuoasa icoană bizantină, restaurată, închisă într-o vitrină cu grad înalt de protecţie. Distanţa impusă de conservarea unui obiect de artă nu stînjeneşte veneraţia. Pelerinii se adresează prezenţei, nu obiectului în sine. În logica veneraţiei e ca şi cum apariţia fondatoare ar fi consimţit ca, în perimetrul sanctuarului decis de ea, să-şi „coboare“ prezenţa din originea ascunsă în eleganta biserică princiară. Hotărîndu-se în 2002 pentru restaurarea icoanei, călugăriţele au avut de lucrat cu cele două dimensiuni, cu dualitatea persoană sfîntă – obiect de artă. Au avut de articulat materialitatea preţioasă şi fragilă a obiectului cu deciziile unei instanţe nevăzute. Maica stareţă (interviu în Formula AS): „Voiam să restaurăm icoana sfîntă, ceea ce ar fi însemnat să-i dăm jos îmbrăcămintea de argint. Nu ştiam dacă e bine ce facem sau nu, căci icoanele făcătoare de minuni nu se restaurează de obicei. M-am rugat cu credinţă aprinsă la Maica Domnului să-mi dea un semn. Am chemat specialişti şi am dus-o cu alai în atelierul de lucru. Şase oameni au purtat-o, în timp ce preotul şi noi ne rugam, cerînd semne cereşti, căci mi era frică să nu cumva să fie putredă şi să se năruiască, tocmai cînd îi vom scoate ferecătura de argint. Şi semnele au venit: în timp ce ne rugam, îmbrăcămintea de argint a început să se mişte şi atunci am ştiut că Maica Domnului ne iubeşte şi vrea să o dezbrăcăm.“

Antropologul Marlène Albert-Llorca a arătat ce viu rămîne azi cultul Fecioarelor miraculoase în Spania şi în sudul Franţei, cu ce emoţie îşi împlinesc serviciul „camerierele“ Fecioarei, care dezbracă statuia marială şi o înveşmîntează în noul costum de procesiune. „E un lucru teribil de înalt să o atingi, cînd tot anul i te rogi.“ Fără a fi părăsit de sacralitate, obiectul nud e „ca o păpuşă“, spun ele. Odată înveşmîntată şi împodobită, „este Ea“.

În ceea ce unora ne-ar putea părea evlavie uşor folclorică dăinuie un mod de comunicare a concretului cu trans-sensibilul. Privită cu atenţie la sens, nu la pitorescul ei, tratarea imaginilor miraculoase pune în relaţie un loc particular cu universalul ceresc, imediatul cu dincolo-de-lume, materialitatea unui obiect cu o maiestuoasă persoană spirituală. În ea transpare logica medierii între vizibile şi nevăzute. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.